SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 4, 2016
- Iov, cu toată suferința, Domnului I-a fost fidel.
Nu a-ntrezărit motivul, dar s-a încrezut în El.
Ca un luminos preludiu-al veșnicei Împărății,
Fericit sfârșit Iov are, cum nici n-a putut gândi.
Dar răsplata-adevărată, fără boldul morții reci,
Ne-o va da Cel ce e Viața și-Învierea-n veci de veci.
- Marea Luptă e prezentă-n viața lui Iov și a mea.
Orice om devine frontul pe care ea se va da.
Diavolul pe toți ne-acuză, inclusiv pe Dumnezeu;
Poate-aduce suferință, să sfâșie ca un leu.
Dar, curaj!… Isus, pe cruce, dă răspunsul așteptat:
El, Iubirea, biruiește, iar Satana-i condamnat!
- „Oare în zadar se teme Iov de Domnul Dumnezeu?
Nu i-ai dat Tu bogăție? L-ai ferit de orice rău…
Ia, atinge-te de toate și cert, Te va blestema!”
Însă Iov rămâne tare, chiar și când soția sa,
Nemaisuportând durerea, să-L blesteme îl îndeamnă.
Iov în Dumnezeu se-ncrede și afirmă fără teamă:
„Ce, primim doar cele bune? Domnu-a dat și Domnu-a luat.
Fie veșnic al Său Nume de toți binecuvântat!”
- Mulți s-au întrebat pe vremuri, mulți se-ntreabă și acum:
„De ce este suferință, dacă Dumnezeu e bun?”
Când privim Cartea naturii sau Cuvântul revelat,
Ni-este clar că suferința-i generată de păcat.
Chiar de nu-nțelegem totul și, plângând, stăm la răscruce,
Unul singur e răspunsul: moartea lui Isus pe cruce.
Nu, nu-i Dumnezeu de vină! În curând, când va veni,
Moarte, lacrimi, suferință pentru veci se vor sfârși!
- „Blestemată fie ziua!” să nu spunem niciodată,
Ca-a lui Iov de-ar fi cercarea și de-am pierde-averea toată!
Viața zboară ca suveica iute-a țesătorului,
Dar Iov știe: moartea-i somnul în cripta pământului.
Azi, cunoaștem mult mai multe despre Marea Luptă-n toi
Și avem făgăduința: „Nu vă temeți! Sunt cu voi!”
Vrei să știi ce este omul? Ce ești tu? Ești fiu iubit!
Vin’ la cruce și admiră dragostea-I fără sfârșit!
- Niciun telescop din lume nu ne va dezvălui
Ce-i dincolo de cortină-n Marea Luptă, zi de zi;
Și nici nu ne va răspunde la marile întrebări:
Viața, moartea, suferința și de ce-avem încercări?
Când îl vezi pe al tău semen că se zbate în necaz,
Nu îl judeca, ajută-l! Nu-l trata ca Elifaz!
Un cuvânt de mângâiere-alungă norii grei de teamă.
Ca Isus, plin de iubire, tu să pui balsam pe rană!
- De Iov dacă ți-este milă, de ce îl acuzi, Bildad?
Prin cuvinte aspre, crude aperi tu pe Cel Prea’nalt?
Tu, Țofar, prin al tău logos, l-ai rănit ca sabia!
Cum poți spune că nu-ndură după cât ar merita?
„Iov” de azi, rămâi statornic în principiile sfinte!
Dumnezeu va da răsplata-n „lucruri nemaiauzite”!
Iar noi, ca loiali prieteni, să-l încurajăm nespus
Și să ne purtăm asemeni’ minunatului Isus!
- Ca și Iov, nu înțelegem de ce suferă cei drepți?
De ce curge-atâta sânge-al celor buni și înțelepți?
Nu Hristos e cel ce-aduce suferință pe pământ,
Ci Satan’, dar îi va pune Domnul capăt în curând!
Lucrurile nevăzute se-nțeleg doar prin credință.
Devotați de-I vom rămâne, vom urca spre biruință.
- În furtuna de cuvinte aspre și acuzatoare,
Iov stă ancorat în Domnul cu-o speranță vie, mare.
„Chiar dacă mă va ucide, voi nădăjdui în El!” –
Spune Iov și-a lui credință nu se clatină defel.
Și noi, prin orice am trece, ca și Iov de-am fi cercați,
Prin Isus, Speranța noastră, vom fi binecuvântați.
- Cuvântarea lui Elihu nu aduce nimic nou,
Decât fluvii de mânie peste-un suferind erou.
Apăra-vom noi vreodată pe al nostru Creator
Prin cuvinte de-acuzare către omul muritor?
Nu! Deci să nu spunem vorbe care dor și-s fără sens!
Răul e inexplicabil, un intrus în Univers!
Dar să învățăm o lecție: punctul forte al lui Iov
E că-avea credință-n Domnul și când „se-alina” cu-un ciob!
- Pe Iov și pe noi ne-ntreabă Hrist din mijlocul furtunii
Despre lucruri minunate, taine-ale Înțelepciunii.
Multe nu le înțelegem; dar, privindu-I măreția,
Ne prosternem în cenunșă, ne vedem nimicnicia.
Dumnezeu e Designerul cel inteligent al lumii.
Toată slava și-adorarea Domnului Creațiunii!
- Marele Domn nu e numai Creator desăvârșit.
Prin credință, Iov Îl vede pe Cel pentru noi jertfit.
„Știu că Răscumpărătorul meu e viu și, pe pământ,
Se va ridica la urmă”, iar Satan’ va fi înfrânt!
Demascat fiind la cruce-avem acum răspunsul clar
La-ntrebări, și-n suferință biruim prin al Său har.
Jertfa crucii-n veci va spune de Hrist și iubirea Sa.
„Sufletu-mi de dor tânjește… Ochii mei Îl vor vedea!”
- Iov era fără prihană; se temea de Dumnezeu.
Credincios, curat la suflet, se ferea să facă rău.
Văduvele și săracii,-orfanii-l binecuvântau.
Tineri și bătrâni, mai marii se sculau și-l respectau.
Inima și ochii, viața, el pe Stâncă le-a zidit.
Doamne-ajută-mi, ca și Tine, să ajung desăvârșit!
- Iată lecții minunate din cartea lui Iov desprinse:
Înțelegem prin credință taine ce-s acum prolíxe (neclare, confuze).
Dar e clar că autorul răului pe-acest pământ
Nu e Dumnezeu, ci Satan’. El, la cruce-a fost înfrânt.
Ce fel de prieteni suntem pentru cei în suferință?
Simt, prin noi, a Sa iubire, mâna Lui spre ei întinsă?
Pentru-a Sa perseverență-n dragostea de-a ne salva,
Preamărit să fie Domnul! Cinste, slavă, osana!
Magdalena Toma, 15 decembrie 2016
