Cine valul îl suportă tot mereu
Ca o stâncă demnă în tăcerea ei?
Saci de treburi poartă chiar dacă sunt grei,
Reproșuri, insulte, stând cu Dumnezeu?
Spre desăvârșire drumul nu-i cum vrei.
Cu flori, catifele, dacă ești ateu…
Pietre colțuroase…Urcăm, tu și eu?
Renunțarea are netede alei.
Soră cu blândețea este răbdarea,
Nicio vorbă aspră nu a folosit,
Laude n-așteaptă, poți trece marea,
Iar sub reflectoare nu e de găsit.
Perseverentă își face lucrarea,
Munții și dușmanii parcă au fugit…
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
