Prieten la greu

Nimeni nu te-nțelege
și nici crezut nu ești
Pe drumul tău a merge
simți că te poticnești…

O singură Persoană
alături e de tine,
N-a vieții aspră goană,
El vede rău și bine.

De mâna Lui prăpăstii
poți trece-n siguranță,
Întunecata vale,
cu El este speranță.

El timp are de tine,
cu drag te-ascultă mult,
La piept te ia la Sine
calmând al tău tumult.

Cuvintele dușmane
ridică ziduri groase,
Tăind ca iatagane
imagini fioroase.

Prietenul din ceruri
Se pleacă și-ți șoptește –
Să știi că Eu de-a pururi
Sunt cel ce te iubește…
–––––––––
Nu-s vrednic la picioare
să mai rămân vreo clipă.
Smoala pe mine doare…
și sunt cuprins de frică.

Căci judecata vine
iar viața mea e-o pată,
Și sunt plin de rușine,
șters…ce-a fost bun vreodată…
––––––––––
Sângele Meu vărsat e
și pentru-acest copil,
Păcatele lui toate
le-am luat ca Om umil…

Cumplita suferință
M-a despărțit de Tine,
Dar astăzi cu credință
el vine către Mine.

În har și îndurare
iertarea-i garantată,
Iubirea Noastră-i mare,
Te rog, mărite Tată…

Salvat, iertat, sfințit! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Prieten la greu

About The Author
-