Pocăința ca sport de întreținere religioasă a fost inventată de Satana și preluată cu licență de evreii din vechime, ajungând până la noi cei de azi. Influențați de vecinii lor păgâni care le putea face pe toate fără să se teamă de o pedeapsă divină pentru stilul lor de viață, evreii au preluat teologia acestora și au „potrivit-o” cu crezul lor. Așa că religia lor a devenit una de o singură zi când Îi aduceau lui Dumnezeu jerfele lor, rugile lor, cântările lor de laudă etc. După ce ziua de închinare se termina, începeau zilele de desfrânare și de alte acte imorale ca apoi din nou totul să se spele (credeau ei) în numărul pocăiesc de fiecare Sabat.
Prin profetul Ieremia, Dumnezeu îi avertizeză că nu este impresionat nici de templul lor pe care-l considerau sfânt și nici de jertfele, rugile, laudele aduse în ziua sfântă de Sabat atâta vreme cât viața lor zilnică era un afront sfințeniei Sale: continuarea aici […]
