Sursa: Agentia Adventista Romana de Comunicare
Teodor Hutanu / Presedinte
Unde te duce gandul, in mod automat, oridecateori intalnesti “22 octombrie”? Deja, instinctiv, acceptam ca aceasta data face pereche buna cu “marea dezamagire”. Pentru cineva care nu este adventist, 22 octombrie poate fi – in cel mai bun caz – impulsul catre o condescendenta crestina fata de adventisti. Pentru un adventist, 22 octombrie poate induce o involuntara stare de disconfort. Dar oare asa trebuie sa fie?
De 165 de ani, asteptarea revenirii Mantuitorului nostru pe acest pamant este vie in inimile atator crestini, iar Biserica Adventista de Ziua a Saptea continua sa se prezinte si in secolul 21 sub sigla “fericitei noastre nadejdi” (Tit 2:13). 22 octombrie este sarbatoarea sperantei, anticipand maretia celui mai glorios moment al istoriei lumii: aratarea Fiului lui Dumnezeu.
22 octombrie ne aminteste de William Miller, de 2300 de zile sau ani profetici, de textul din Daniel 8:14, de credinciosi care isi incheiasera conturile cu aceasta lume si erau gata sa paseasca in lumina vesniciei. Da, Miller a gresit in decodificarea unui simbol (“sfantul locas” era ceresc, nu pamantesc), insa Miller a fost la vremea sa cel mai aproape de adevar in intelegerea profetiei. Si aceasta, pentru ca Miller era cu sufletul aproape de Isus, speranta sa.
22 octombrie, 2300 de zile/ani, curatirea sfantului locas, speranta adventa: toate au un numitor comun – Isus Hristos. Daca primii adventisti s-au grabit cu concluziile, tulburarea care a urmat le-a fost curmata de compania aceluiasi Strain, care s-a alaturat acum 2000 de ani ucenicilor aflati pe calea spre Emaus si care repetau “noi trageam nadejde” (Luca 24:21).
22 octombrie ne focalizeaza speranta catre Mantuitorul care nu ne-a uitat. 22 octombrie ne spune raspicat: “Inca putina, foarte putina vreme si Cel ce vine va veni si nu va zabovi” (Evrei 10:37). Aceasta zi de octombrie ne spune ce face acum Isus – Marele nostru Preot: judecata pre-adventa, adica pregatirea pentru ziua cand El va veni sa rasplateasca “fiecaruia dupa fapta lui” (Apocalipsa 22:12).
Daca Isus ar veni in aceasta noapte, sau maine in zori, ai fi la fel de pregatit ca si asteptatorii de la 22 octombrie 1844? Ei au gresit pentru o clipa, dar pentru ca sufletul le era legat de Isus, indata L-au gasit la “tronul harului” (Evrei 4:16), s-au bucurat si au continuat sa-L astepte. Orice crestin adevarat iubeste pe Isus mai mult decat orice.
22 octombrie spune oricarui crestin ca “a fi gata” si “a ajuta si pe altii sa fie gata pentru gloarioasa intalnire cu Cel care vine pe nori (Apocalipsa 1:7) este marea misiune a vietii”. Iar implinirea ei este marea bucurie a iubitului nostru Mantuitor. Pentru acest 22 octombrie, eu si tu, sa facem acest dar lui Isus si sa ne inrolam in randurile celor care poarta catre semeni “Strigatul Sperantei!”
Maranatha! “Amin, vino, Doamne Isuse!”
teodorhutanu@adventist.ro
