Mergeti inainte – predica Presedintelui nou ales al Conferintei Generale, Ted C. Wilson, 3 iulie 2010

Serviciul Divin din Sabat- 3 iulie 2010

Conferinţa Generală

Introducere

Bună dimineaţa fraţi şi surori în Hristos!

Ce privilegiu să ne închinăm împreună în această ultimă dimineaţă de Sabat, a celei de a 59–a sesiuni a Conferinţei Generale. Suntem recunoscători pentru căile pe care Dumnezeu a condus biserica Sa în această săptămână. Lui îi aducem toată slava!

Biserica Adventistă de Ziua Şaptea este într-o călătorie orânduită de cer şi suntem aproape acasă. Cred cu toată inima mea că Isus vine curând! O spunem în toate limbile…Jesus revien bientot! (franceză), Haysoos vee-en-nay (vien-a ) pronto! (spaniolă), Brehvee Jayzeus voltarah! (portugheză), Isus priedot skora! (rusă), Yesu ana-kuja kari-buni sana! (swahili), Yesu knee me…Kgauld…O shim-knee-dah! (coreeană), Yesu zhai-lie! (chineză), Yesu jelldee eye-gah! (hindusă), Si Haysus eye ma-lahh-pit nang duma-ting! (tagalogă), Ha ana ahti seriahn! (arabă), Yahsus kommt bahldt! (germană) … și în multe alte limbi ale lumii.

Apreciez spiritul şi entuziasmul minunat a familiei noastre globale. Deşi suntem cu toţii mândri de naţiunile şi de culturile noastre, îl laud pe Domnul că există o cultură a lui Hristos care ne leagă împreună şi care le întrece pe toate celelalte. În spiritul acesta am nevoie de rugăciunile voastre pentru ca mesajul pe care îl împărtăşesc astăzi să fie auzit cu claritate, iar mesagerul să nu fie înălţat. De aceea, dacă este vreo idee cu care sunteţi de acord, vă rog să răspundeţi cu un AMIN din toată inima, în loc de aplauze. Vă mulţumesc pentru ajutorul pe care mi-l daţi ca să pun solia şi nu solul în centrul întâlnirii noastre.

Lumea haotică, Cuvântul ferm

Semnele venirii lui Hristos cresc în frecvenţă şi intensitate în fiecare zi: evenimente distructive în natură, mare confuzie în lumea politică, activităţile răspândite și compromiţătoare ale ecumenismului, creşterea dramatică şi influenţa spiritismului, deteriorarea economiilor lumii, dezintegrarea valorilor familiale, necredinţa în autoritatea absolută a Cuvântului cel Sfânt al lui Dumnezeu şi a cele zece porunci, creșterea incidenței activităților ilegale şi decăderea morală, războaie şi veşti de războaie şi multe altele. Toate arată fără greşeală către punctul culminant al istoriei acestui pământ şi venirea Domnului pentru a ne lua în ultima călătorie spre casa noastră din ceruri.

Ce binecuvântare nespusă să ştii că în mijlocul nesiguranţei acestei lumi, care ne înconjoară, putem să ne bazăm, cu o încredere absolută, pe Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu. În decursul istoriei umanităţii şi împotriva atacului neodihnit al Satanei, Dumnezeu a păstrat Cuvântul Său cel Sfânt. Biblia conţine un raport exact al originilor noastre, un raport credibil al salvării noastre, şi o anticipare glorioasă a iminentei noastre eliberări. Ca Adventişti de Ziua a Şaptea, noi considerăm Biblia temelia tuturor convingerilor noastre şi vedem în paginile ei identitatea şi misiune nostră profetică unică.

Identitatea şi misiunea adventistă

Dumnezeu a ridicat din lumea această haotică Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, cu puterea adevărului Său. Noi am fost destinaţi să fim un popor deosebit, poporul rămăşiţei lui Dumnezeu, să-L înălţăm pe Hristos, neprihănirea Sa, întreita solie îngerească din Apocalipsa 14, şi iminenta Sa venire. Ca şi creştini care ne încredem în Biblie şi trăim în ultimele zile ale istoriei acestui pământ noi trebuie să fim ceea ce Apostolul Pavel numeşte „ o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și L-a câștigat ca să fie a Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9).

Ca şi poporul rămăşiței lui Dumnezeu, identificat în Apocalipsa 12:17 drept cei „ care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Hristos”, noi avem o solie unică de speranţă şi mandatul să proclamăm lumii harul lui Dumnezeu. În Mărturii, volumul VII, citim: ”Adventiştii de Ziua a şaptea au fost aleşi de Dumnezeu pentru a fi un popor deosebit, despărţit de lume… El i-a făcut reprezentanţii Lui şi i-a chemat Să-i fie ambasadori în ultima lucrare de salvare.”

Sabatul

Una dintre caracteristicile care identifică poporul lui Dumnezeu din zilele din urmă este faptul că membrii bisericii Sale acceptă şi cred TOATE cele zece porunci ale lui Dumnezeu incluzând porunca a patra, care ne cheamă să ne amintim de ziua cea sfântă a Domnului, Sabatul. Păzirea Sabatului nu este doar un semn al creaţiunii Sale de la început, ci va fi SEMNUL poporului lui Dumnezeu din zilele din urmă, în contrast cu aceia care vor primi semnul fiarei şi reprezintă încercarea de a sfinţi o zi pe care Dumnezeu nu a considerat-o sfântă.

Sabatul şi Întreita Solie Îngerească

Sabatul şi semnificaţia lui are legătură cu fiecare dintre cele trei solii îngereşti din Apocalipsa 14. Primul înger „care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică” – neprihănirea lui Hristos – proclamă: ”temeţi-vă de Dumnezeu şi daţă-i Slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor”. Dumnezeu este Creatorul şi Lui trebuie să ne închinăm în Sabatul Său, ca semn al loialităţii noastre faţă de Cuvântul şi puterea Sa creatoare. Al doilea înger proclamă în versetul 8: ”A căzut, a căzut Babilonul,…care adăpa toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” A stricat poruncile lui Dumnezeu şi a instituit o altă zi de închinare, alta decât Sabatul zilei a şaptea, care este singurul semn al lucrării creatoare a lui Dumnezeu. Al treilea înger anunţă, în versetele 9-12, că „ dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână” el sau ea va fi chinuit sau distrus cu foc şi pucioasă. Dacă te închini fiarei şi chipului ei respingi UNICUL semn declarat de Dumnezeu un test al loialiții față de El – Sabatul zilei a şaptea.

Mântuirea

Al treilea înger îşi încheie proclamaţia în versetul 12 prin identificarea poporului lui Dumnezeu: cei care „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui Isus”. Noi ne bazăm în întregime pe Isus şi pe relaţia noastră cu El, pentru mântuire. Prin harul lui Hristos pe care-l proclamăm obținem mântuirea, nu prin fapte. Harul este făgăduinţa iertării lui Dumnezeu şi oferirea puterii lui Dumnezeu – îndreptăţirea şi sfinţirea. Nu poţi să separi ceea ce Hristos face PENTRU tine (îndreptăţindu-te zilnic ca şi când nu ai fi păcătuit) de ceea ce El face ÎN tine (sfinţindu-te zilnic pe măsură ce te supui Lui şi permiţi puterii Duhului Sfânt să-ţi schimbe viaţa pentru a deveni din ce în ce mai mult asemenea lui Isus). Aceasta este Evanghelia veşnică despre care se vorbeşte în prima solie îngerească, este neprihănirea prin credinţă. Din acest motiv Adventiştii de Ziua a Şaptea ar trebui să fie cele mai puternice voci în proclamarea harului lui Dumnezeu! Tema Marii Lupte este în întregime despre harul lui Dumnezeu şi rolul lui în salvarea păcătoşilor şi de asemenea despre puterea de a-i transforma în fii şi fiice ale Sale, martori credincioşi în proclamarea întreitei solii îngereşti, zeloşi prin Duhul Sfânt, printr-o legătură trainică cu Isus, Autorul şi Desăvârșitorul credinței noastre.

Sângele ispăşitor al Lui Isus Hristos pe cruce şi slujba Lui ispăşitoare din sanctuarul ceresc au un singur scop – salvarea fiecărui păcătos care se pocăieşte. Astfel, prin jertfa Sa ispăşitoare şi lucrarea Lui de Mare Preot, noi putem „să venim cu îndrăzneală înaintea Tronului Harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har în vreme de nevoie”. Suntem chemaţi să proclamăm unei lumi bolnave de păcat tocmai acest har minunat, puternic şi mântuitor. Mai mult decât atât, doar o înţelegere adevărată a adâncimilor harului lui Dumnezeu poate îndepărta orice bază care să justifice poziţiile extreme ale îngăduinţei de sine sau ale îndreptăţirii de sine. Calea către Hristos, această carte minunată, ne spune că „Nu avem motiv pentru înălţarea de sine. Speranţa noastră se poate baza doar pe neprihănirea lui Hristos care ne este atribuită (îndreptăţirea), şi pe aceea realizată de Duhul Sfânt care lucrează în şi prin noi(sfinţirea)”.

Spiritul Profeţiei

Găsim în Apocalipsa 12:17 un alt semn distinctiv important al poporului rămăşiţei lui Dumnezeu. Citim că ei „ţin mărturia lui Isus Hristos”, iar Apocalipsa 19:10 ne spune că „mărturia lui Isus este duhul prorociei”. Acelaşi spirit care a mişcat bărbaţii sfinţi din vechime, a ridicat în aceste ultimele zile din nou un mesager pentru Domnul. Fraţii mei şi surorile mele din Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, Dumnezeu ne-a dat unul dintre cele mai mari daruri posibile prin scrierile Spiritului Profetic. Tot aşa cum Biblia nu este niciodată demodată sau irelevantă, nu este nici mărturia solului lui Dumnezeu din timpurile din urmă. Dumnezeu a folosit-o pe Ellen G. White, un slujitor umil, pentru a ne oferi o perspectivă inspirată asupra Scripturii, profeţiei, sănătăţii, educaţiei, relaţiilor, misiunii, familiei şi a multor altor subiecte. Să citim Spiritul profetic, să ascultăm de Spiritul Profetic şi să împărtăşim Spiritul profetic. Sunt aşa de multe cărţi extraordinare care pot fi oferite, incluzând cartea indicată pentru distribuire, mai mult ca oricare alta, de Ellen White – Tragedia Veacurilor. Mulţumim Domnului pentru libertatea religioasă din ţara aceasta şi din alte ţări, care ne permite să împărtăşim adevărul. Spiritul Profetic este unul dintre semnele de identificare ale poporului lui Dumnezeu din zilele din urmă şi se aplică la fel de mult astăzi ca oricând înainte, pentru că ne-a fost dat chiar de Cer. Ca şi rămăşiţă credincioasă a lui Dumnezeu, fie ca niciodată să nu facem fără efect lumina preţioasă dată nouă prin scrierile Ellenei G. White.

Umilinţă asemenea lui Hristos

Când folosim termenul biserica rămăşiţei sau poporul rămăşiţei nu trebuie să-l folosim niciodată într-un mod egocentric, exclusivist. Noi suntem destinați a fi cel mai umil popor de pe faţa pământului, recunoscând totala noastră nevoie de Isus, Mântuitorul nostru, lăudându-l pe El pentru chemarea de a face parte din această mare mişcare Adventă. Această mişcare Adventă este alcătuită din oameni umili şi simpli – nu simplişti – ci simpli. Mulţi din poporul lui Dumnezeu sunt educaţi, disciplinaţi şi eficienți şi totuşi suntem meniți a fi un popor simplu. Mântuitorul nostru a vorbit cu o autoritate uimitoare şi totuşi a fost destul de umil pentru a ajunge la cei mai netrebnici dintre păcătoşi. Această biserică nu este doar o altă denominaţine, este o mişcare unică, iniţiată de Cer, cu o misiune de salvare pentru lume, care trebuie să înainteze continuu în umilinţa lui Isus. Lumea are nevoie să audă solia lui Hristos de la un popor care este asemenea lui Hristos. Când vom fi transformaţi prin harul Său, vom predica, vom învăţa şi vom mărturisi solia directă a Bibliei şi a Spiritului Profetic într-un mod plin de umilinţă, iubire şi înţelegere. Când noi, cu toată umilinţa, ne vom sprijini în totalitate pe braţele veşnice ale Domnului nostru, El va lucra prin noi într-un mod impresionant pentru a duce ultima solie de milă unei lumi muribunde. Succesul nostru în încheierea acestei lucrări depinde de supunerea faţă de Cuvântului lui Dumnezeu şi de călăuzirea Duhului Sfânt; depinde de dispoziţia noastră de a ne umili înaintea Creatorului şi de negarea eului, pentru ca Isus să ne poată controla şi să poată birui păcatul din noi. De asemenea depinde de pregătirea noastră și de disponibilitatea de a cere cu umilinţă redeşteptare şi reformă în vieţile noastre personale şi de biserică, redeşteptare şi reformă care vor conduce la revărsarea Duhului Sfânt în ploaia târzie.

În Mărturii, vol. VIII, sora White a consemnat o viziune intitulată: „Ce ar fi putut fi?” Ea a văzut că Dumnezeu intenționase să facă două lucruri la Sesiunea Conferinţei Generale din 1901:

Reorganizarea bisericii, care s-a înfăptuit și a dus în mare parte la structura pe care o avem astăzi, şi
Asigurarea revărsării Duhului Sfânt, care nu a avut loc pentru că în biserica lui Dumnezeu era necredinţă şi liderii şi poporul Său nu s-au umilit înaintea Lui.

Biserica a ratat ocazia de a primi ploaia târzie şi lucrul acesta s-a întâmplat acum 109 ani. Să nu-L facem pe Dumnezeu să mai aştepte pentru revărsarea ploii târzii şi pentru revenirea lui Isus. Trebuie să ne rugăm cu seriozitate pentru această experienţă. Am făcut-o în timpul acestei sesiuni şi trebuie să continuăm să căutăm cu consecvenţă voia lui Dumnezeu în vieţile noastre și după ce vom părăsi acest loc. Sora White clarifică acest lucru, „ O redeşteptare a adevăratei evlavii printre noi este cea mai mare şi cea mai urgentă dintre nevoile noastre. Căutarea acesteia ar trebui să fie prima noastră lucrare”. În timpul sesiunilor de lucru ale Conferinţei Generale aţi implorat redeşteptarea şi reforma, Duhul Sfânt şi ploaia târzie. Fraţi şi surori, este timpul. Domnul vine curând! El vrea să-şi folosească biserica Sa, biserica rămăşiţei, în cel mai puternic mod cu putinţă. Domnul tânjeşte să reproducă în noi propriul Său caracter. Lucrul acesta se poate întâmpla dacă ne predăm Lui în fiecare zi. Aşa cum ne spune Pavel în Filipeni 2:5, „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus”. Dacă ne legăm de Hristos în fiecare zi şi îi permitem să lucreze prin noi, vom fi folosiţi de Duhul Sfânt pentru a proclama harul Său şi pentru a grăbi venirea Domnului nostru Isus Hristos. Amintiţi-vă, aceasta este mişcarea Adventă, un popor chemat, o biserică rămăşiţă, un popor al destinului, un popor aflat în călătorie spre cer în timp ce proclamă harul lui Dumnezeu.

În cartea Parabolele Domnului Hristos citim despre dorinţa Lui Hristos pentru poporul Său, „Hristos aşteaptă tânjind de dorinţa de a se manifesta în biserica Lui. Când caracterul lui Hristos va fi în mod desăvârşit reprodus în poporul Său, atunci El va veni ca să pretindă ce-i al Său. Este privilegiul oricărui creştin nu numai să aştepte dar să şi grăbească venirea Domnului Isus Hristos. Dacă toţi cei care iau numele Său ar aduce roade pentru slava Sa, cât de repede ar fi întreaga lume semănată cu sămânţa evangheliei. Ultima mare recoltă ar fi strânsă urgent şi Hristos ar veni să-şi adune grâul preţios”.

Ieşirea lui Israel din Egipt

În Vechiul Testament, Dumnezeu a chemat un popor deosebit cu o solie şi un destin. Ei au fost chemaţi să pornească într-o călătorie a credinţei şi prin încrederea în El să proclame harul lui Dumnezeu lumii. Copiii lui Israel au trăit în Egipt timp de 400 de ani şi au ajuns să fie sclavii egiptenilor. Am crescut în Egipt până la vârsta de 8 ani. Casa mea a fost oraşul Cairo. Ştiam foarte puţine despre lumea din afara Orientului Mijlociu. Este un loc minunat plin de oameni minunaţi. Totuşi, în acele vremuri antice, Israel era sclav în Egipt. Dumnezeu i-a folosit pe Moise, Aron şi Miriam într-un mod miraculos pentru a-şi elibera poporul pentru o călătorie … o misiune faţă de lume. După cele 10 plăgi finale şi devastatoare, copii lui Israel au plecat îndreptându-se in direcția sud, față de Egipt.

Exod 13:21 menţionează că „Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor ca să-i călăuzească pe drum, şi noaptea într-un stâlp de foc…” Ce Dumnezeu minunat! El ne va conduce şi ziua şi noaptea! Domnul i-a condus spre partea de vest a Mării Roşii, lângă Deşertul Egipetean. Citim în capitolul 14:2 că Dumnezeu i-a condus spre un loc „să tăbărască înaintea Pihairotului, între Migdol şi Mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâşti, lângă mare”. Tatăl meu, care a petrecut aproape 15 ani în Egipt, simte că ştie unde este locul acesta aşa cum este descris în Patriarhi şi Profeţi. Este un loc unde Dumnezeu şi-a putut demonstra puterea împotriva Egiptenilor. Unii specialişti biblici cred că copii lui Israel au trecut Marea Roşie printr-un loc plin de stufăriș… Ce valoare ar fi avut un asemenea loc pentru Dumnezeu, în demonstrarea Puterii Sale? Absolut nici o valoare! În realitate, era un loc foarte dificil. Pe măsură ce Israeliţii înaintau în călătoria lor spre sud, ei aveau Deşertul Egiptean la vest, un munte în faţă, Marea Roşie la est şi Egiptul în spatele lor. Capitolul continuă descriind felul în care Faraon s-a răzgândit şi şi-a mărşăluit forţele pentru a-i urmări pe Israeliţi cu „600 de care de luptă cu oameni aleşi, şi toate carele egiptului” (vers. 7). Versetul 10 ne spune despre groaza Israeliţilor când au auzit armata lui faraon venind. De ce, atunci când Dumnezeu ne conduce, noi ne înspăimântăm? Israeliţii au avut parte de demonstraţia cu norul şi stâlpul de foc – de ce nu s-au încrezut în puterea care-i conducea? Să învăţăm această lecţie. Israeliţii erau aşa de tulburaţi încât l-au certat pe Moise în versetul 11, spunând, ”Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie?” De ce uneori acţionăm şi noi în acelaşi fel? Vedem semnele miraculoase ale îndrumării şi milei lui Dumnezeu şi apoi, când ceva nu funcţionează, îl acuzăm tot pe El.

În versetul 13, Moise le spune oamenilor să nu se teamă, „staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta”. Deseori suntem tentaţi să acţionăm conform impulsurilor noastre fără să-i permitem lui Dumnezeu să ne îndrume paşii. Totuşi, Domnul ne cere să înaintăm doar sub călăuzirea Sa. De aceea a dat Moise puternica făgăduinţă din versetul 14, făgăduință a cărei împlinire ar trebui s-o cerem cu toţii pe masură ce ne confruntăm cu apogeul marii lupte dintre Hristos şi Satana, „Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi”. Fraţi şi surori, Domnul se va lupta pentru noi. El ne va deschide calea. El va da biruinţă bisericii Sale, dar trebuie să ne încredem în El, trebuie să ne umilim înaintea Lui, trebuie să Îl ascultăm, şi trebuie să-I permitem să ne călăuzească. Apoi, Dumnezeu le-a dat copiilor lui Israel, prin Moise, aceeaşi poruncă pe care o dă bisericii rămăşiţei din zilele din urmă, astăzi. Versetul 15 declară: „Și Domnul i-a spus lui Moise,’Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să PORNEASCĂ ÎNAINTE’”. Când Dumnezeu spune să Mergem Înainte, trebuie să Mergem Înainte.

Totuşi, copii lui Israel nu aveau viziunea de ansamblu. Ei uitaseră cum i-a condus Dumnezeu în trecut. Noi să nu uităm niciodată cum a condus Dumnezeu această mişcare Adventă în trecut şi cum o va conduce El în viitor spre biruință, pentru gloria numelui Său şi justificarea planului Său de salvare înaintea întregului univers. Suntem la finalul marii lupte şi Dumnezeu ne spune să Mergem Înainte.

Dar ce au făcut copii lui Israel? S-au simţit prinşi în capcană din cauza deşertului din dreapta, muntelui din faţă, a Mării Roşii care era în stânga şi armatei egiptene care se apropia din spate. Au eşuat să-şi pună încrederea în puterea lui Dumnezeu. Tot ceea ce puteau să vadă erau obstacolele.

Nu ştiu ce obstacole ai în faţă astăzi. Nu ştiu cu ce obstacole crezi că se confruntă astăzi biserica. Oricare ar fi acestea Dumnezeu are o cale de rezolvare atât pentru fiecare dintre noi personal, cât şi pentru biserică, dacă proclamăm harul Său.

Ce obstacole întâmpinaţi Sabatul acesta?

Întâmpinaţi:

Munţi de îndoieli cu privire la Biblie?

O mare de interpretări liberale ale Cuvântului lui Dumnezeu?

Armate de confuzie spirituală?

Dumnezeu ne asigură că noi suntem o naţiune sfântă, un popor deosebit – MERGEȚI ÎNAINTE

Vă confruntaţi cu:

Munţi de dificultăţi financiare?

O mare de conflicte familiale şi personale?

Forţe de schimbări sociale negative?

Domnul ne încurajează, MERGEŢI ÎNAINTE, voi sunteţi poporul meu ales.

Sunteţi înconjuraţi de:

Munţi de neînţelegeri?

O mare de neliniște şi confuzie acasă/la muncă/la biserică/în societate?

Forţe de conflict emoţional și neîncredere?

Dumnezeu ne îndeamnă : MERGEŢI ÎNAINTE indiferent de circumstanţele în care vă găsiţi. Dumnezeu are un drum înainte.

Inspiraţia ne spune, „Dumnezeu, în providenţa Sa, i-a dus pe evrei pe munte ca într-o fortăreață înaintea mării, pentru ca EL să-şi poate manifesta puterea prin eliberarea lor şi, în mod evident, ca să umilească mândria opresorilor lor. Ar fi putut să-i salveze în orice alt fel, dar a ales această metodă pentru a le pune la încercare credinţa şi a le întări încrederea în El.”

Acela a fost momentul în care Dumnezeu a făcut, aşa cum va face şi astăzi, una dintre minunile sale spectaculoase. Versetele 19 și 20 din Exod 14 ne relatează faptul că norul protector al lui Dumnezeu s-a mutat din faţa israeliţilor în spatele lor, pentru a-i proteja de armata egipteană. Pentru israeliţi norul era un potop de lumină dar pentru egipteni era un zid de întuneric.

Versetul 21 ne spune că Moise şi-a întins mâna deasupra mării şi Dumnezeu a creat instantaneu autostrada din Marea Roşie. Norul i-a reţinut pe egipteni în timp ce israeliţii au înaintat, prin credinţă, de-a lungul mării. Puteţi să vă imaginaţi emoţia celor mai mult de un milion de oameni care păşeau în mare pe un drum uscat? Închipuiţi-vă încântarea copiilor care priveau peştii înotând, ca într-un acvariu!

Pana inspirată descrie scena într-un limbaj convingător, „ Marea lecţie predată aici este pentru toate timpurile. Viaţa creştină este deseori ameninţată de pericole şi datoria pare greu de îndeplinit. Imaginaţia creează o ruină dezolantă înainte şi sclavie sau moarte în spate. Totuşi vocea lui Dumnezeu vorbeşte clar, MERGEŢI ÎNAINTE. Ar trebui să ascultăm această poruncă chiar dacă ochii noştri nu pot să penetreze întunericul, chiar dacă simţim apele reci la picioare. Obstacolele care împiedică progresul nostru nu vor dispărea din faţa unui spirit şovăitor, care se îndoieşte.”

Deci, fraţi şi surori, priviţi la Dumnezeul nostru cel Atotputernic care poate să vă ocrotească prin orice ar fi să întâmpinaţi în viitor. Să nu vă pierdeţi niciodată totala voastră încredere şi credinţă în El. Să ascultaţi întotdeauna de porunca Lui, MERGEŢI ÎNAINTE.

După ce israeliţii şi-au îndeplinit misiunea lor orânduită de cer de a trece prin Marea Roşie, egiptenilor le-a fost permis să-i urmărească. Totul era conform planului lui Dumnezeu. Dumnezeu are un plan și pentru viaţa ta şi pentru această biserică. Să nu te îndoieşti niciodată de destinul acestei mari mişcări Advente. Este în mâna lui Dumnezeu. El ne-a dat instruire profetică ca să cunoaştem apogeul marii controverse – Dumnezeu este Biruinţă!

Versetele 23-30 descriu incredibila privelişte a armatei egiptene urmărindu-i pe israeliţi doar pentru a ne arăta cum Dumnezeu, în mod miraculos, a îndepărtat roţile de la care şi a făcut apoi ca puternica Mare Roşie să înghită întreaga armată şi să aducă biruinţa completă. Vedeţi ce se întâmplă când „ … staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” (versetul 13). Versetul 31 ne relatează, „Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor; şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul său Moise.”

Exodul, cap.15, înregistrează cântecul marii victorii cântat de Moise şi de copii lui Israel „… Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ. Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă. El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu, pe El îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu, pe El îl voi preamări”.

Fraţi şi surori ai mişcării Advente, suntem într-o călătorie impresionantă. Priviţi doar la Dumnezeu pentru eliberare. Solul Domnului declară, „Calea pe care Dumnezeu ne conduce poate trece prin deşert sau mare, dar este o cale sigură”.

Puteţi, bineînţeles, să fiţi siguri că oriunde v-ar chema Dumnezeu, veţi fi ispitiţi de Satana să mergeţi în altă direcţie. Ori de câte ori Dumnezeu spune MERGEŢI ÎNAINTE, diavolul are pregătit, pentru voi, un pas înapoi. Dar prieteni, acum când stăm pe pragul căminului nostru veşnic, acelaşi Dumnezeu care a poruncit lui Israel să meargă înainte spre pământul făgăduinţei şi nu înapoi în Egipt, vă cheamă astăzi să mergeţi înainte şi nu înapoi.

Mergeţi înainte, nu înapoi

Mergeţi înainte, nu înapoi! Să nu cedaţi în faţa ideii greşite, care are susţinere chiar şi în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, de a accepta un stil de închinare sau anumite metode evanghelistice numai pentru că sunt noi şi moderne. Trebuie să fim vigilenţi și să testăm toate lucrurile conform cu autoritatea supremă a Cuvântului lui Dumnezeu şi cu sfatul cu care am fost binecuvântaţi prin scrierile Ellenei G. White. Nu vă îndreptaţi spre mişcări sau megabiserici din afara Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, care vă promit succes spiritual bazat pe o teologie greşită. Depărtaţi-vă de practici spirituale nebiblice sau metode de formare spirituală înrădăcinate în misticism, aşa cum sunt rugăciunea contemplativă, rugăciunea centrată şi mişcarea bisericii emergente, prin care sunt promovate. Uitaţi-vă în INTERIORUL Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, la pastori, evanghelişti, învăţători biblici, conducători şi directori de departamente umili care pot să ofere metode şi programe evanghelistice bazate pe principii biblice solide şi pe „Tema Marii Lupte”.

Mergeţi înainte, nu înapoi! Folosiţi închinarea centrată pe Hristos, bazată pe Biblie şi practici muzicale, în serviciile bisericii. Deşi înţelegem că serviciile de închinare şi culturile variază în diferitele părţi ale lumii, nu mergeţi înapoi la modelele păgâne confuze unde muzica şi închinarea devin aşa de centrate pe emoţie şi experienţă încât se pierde accentul pus pe Cuvântul lui Dumnezeu. Toată închinarea noastră, indiferent cât de simplă sau complexă ar fi, trebuie să realizeze doar un singur lucru: să-L înalţe pe Hristos şi să coboare eul. Metodele de închinare care înalţă performanţa şi eul ar trebui înlocuite cu o reflecţie simplă şi directă a unei abordări biblice, centrată pe Hristos. Este imposibil s-o defineşti în amănunţime, dar când citeşti în Scriptură despre sfinţenia prezenţei lui Dumnezeu, Duhul Sfânt te ajută să distingi între ce este bine şi ce este rău.

Mergeţi înainte, nu înapoi! Staţi pentru adevăr chiar dacă ar cădea cerurile. Nu cedaţi în faţa teologiei liberale sau fanatice care smulge Cuvântul lui Dumnezeu de pe stâlpii adevărului biblic şi de la reperele credinţei Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Nu vă lăsați clătinaţi de orice capriciu al „noii” teologii sau a unor hărţi temporale complicate, care pretind că explică în amănunţime concepte neobişnuite sau obscure, dar care au puţin de a face cu misiunea și teologia noastră de ansamblu. Credinţele biblice istorice ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea nu vor fi mișcate. Temelia biblică va rămâne sigură până la sfârşitul timpului. Ascultaţi ce ni se spune în Selected Messages (Mărturii selectate ), volumul I, paginile 207-208, „Care este influenţa care-i va face pe oameni, în această fază a istoriei noastre, să lucreze într-un mod ascuns dar puternic pentru a distruge baza credinţei noastre – temelia care a fost pusă la începutul lucrării noastre prin studiul cu rugăciune al Cuvântului şi prin revelaţie?… Noi suntem poporul lui Dumnezeu care păzeşte poruncile… Fiecare val de erezie a fost adus asupra noastră să ne împovăreze, să ne întunece minţile în ceea ce priveşte învățarea Cuvântului – mai ales referitor la slujirea lui Hristos în sanctuarul din ceruri şi solia Cerului pentru aceste zile din urmă, aşa cum ne este dată prin îngerii din capitolul 14 al Apocalipsei. Adventiştilor de Ziua a Şaptea li s-au transmis solii de multe feluri pentru a lua locul adevărului care a fost, punct cu punct, căutat prin studiu cu rugăciune şi întărit prin puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. Dar credințele care ne-au făcut ceea ce suntem trebuie păstrate, şi vor fi păstrate, aşa cum a transmis Dumnezeu prin Cuvântul Său şi prin mărturia Spiritului Său. El ne cheamă să ţinem cu fermitate și credinţă la principiile fundamentale, care se bazează pe o autoritate de necontestat.”

Mergeţi înainte, nu înapoi! Stați tari pentru Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum îl citim şi îl înţelegem în mod literal. Bineînţeles, trebuie să recunoaştem întotdeauna cu umilinţă că suntem limitaţi, creaturi căzute care păzesc lucrările unui Dumnezeu Atotputernic şi infinit. Sunt lucruri, în cele două mari cărţi ale lui Dumnezeu, natura şi Scriptura, pe care nu le înţelegem pe deplin. De fapt, ni se spune că jertfa lui Isus va fi „ştiinţa şi cântecul celor răscumpăraţi de-a lungul veacurilor nesfârşite ale eternităţii.” Dar ceea ce Domnul, în mila Sa, ne-a transmis într-un limbaj clar, pentru a fi acceptat ca atare, pur şi simplu pentru că El a spus-o, nu trebuie umbrit de scepticism. Nu mergeţi înapoi să interpretaţi greşit primele 11 capitole ale Genezei sau alte pasaje ale Scripturii, ca alegorice sau doar simbolice. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, aşa cum am afirmat din nou săptămâna aceasta, într-o manieră copleşitoare, învaţă şi crede în raportul biblic al unei creaţiuni recente, de şase zile literale, consecutive, de 24 de ore. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea nu-şi va schimba niciodată poziţia sau credinţa în această doctrină fundamentală. Dacă Dumnezeu nu a creat lumea în şase zile literale şi nu a binecuvântat ziua Sabatului, de ce ne închinăm Lui astăzi, în acest Sabat al zilei a şaptea, ca Adventişti de ZIUA A ŞAPTEA? A interpreta sau a înţelege greşit această doctrină înseamnă a nega Cuvântul lui Dumnezeu şi a nega chiar scopul mişcării Adventiste de Ziua a Şaptea, ca biserica rămăşiţei lui Dumnezeu, chemată să proclame întreita solie îngerească cu puterea Duhului Sfânt. Nu mergeţi înapoi la evoluţia ateistă sau teistă, mergeţi înainte la înţelegerea profetică că loialitatea faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul, se dovedeşte prin păzirea Sabatului zilei a şaptea ca şi caracteristică distinctivă a poporului lui Dumnezeu în chiar zilele din urmă. Membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, cereţi socoteală conducătorilor, pastorilor, bisericilor locale, educatorilor, instituţiilor şi organizaţiilor administrative de standardele cele mai înalte ale credinţei bazate pe o înţelegere literală a Scripturii. Folosiţi resursele speciale, cum ar fi noua carte de hermeneutică a Institutului de Cercetări Biblice, care ne ajută să înţelegem modul corect de a interpreta Scripturile.

Citim din nou în Selected Messages ( Mărturii selectate ), volumul I, pagina 170, „Trebuie să fim atenţi să nu interpretăm greşit Scripturile. Învăţăturile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu nu trebuie să fie aşa de spiritualizate încât realitatea să fie pierdută din vedere. Nu forţaţi sensul frazelor biblice în efortul de a scoate la iveală ceva ciudat pentru a mulţumi imaginația. Luaţi Scripturile aşa cum sunt scrise”

Îl laud pe Domnul că Nancy şi cu mine am fost crescuţi de părinţi evlavioşi. În nici unul din căminele noastre nu am auzit vreun cuvânt nepotrivit despre Biblie sau Spiritul Profetic. Am fost amândoi crescuţi să ne temem de Domnul şi să respectăm Cuvântul Său.

Acum câteva săptămâni, mi-am pierdut în timpul unei călătorii, Biblia mea subliniată. Deşi o preţuiam foarte mult şi sunt trist că nu o am cu mine astăzi, îl laud pe Domnul că nu am pierdut Cuvântul lui Dumnezeu. Nici voi nu aţi pierdut Cuvântul lui Dumnezeu! Îl aveţi în mâini fie în formă printată fie pe iphone, ipad sau pe un alt aparat electronic. Să nu considerăm că libertatea pe care o avem să citim şi să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, este ceva natural, garantat. Ellen G. White a vorbit cu tristețe despre Biblie, în 1909, la ultima ei apariţie publică la o Sesiune a Conferinţei Generale. După ce și-a încheiat mesajul a părăsit platforma, s-a întors apoi ţinând o Biblie mare şi cu mâini tremurânde a prezentat-o adunării şi a spus, „Fraţi şi surori, vă recomand această carte”. Astăzi, dragi fraţi şi surori ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, trebuie să stăm fermi pe fundaţia zidită de Scriptură. Ca şi popor al lui Dumnezeu, „ popor al cărţii”, să citim Biblia, să trăim Biblia, să învăţăm Biblia şi să predicăm Biblia cu toată puterea de sus.

Mergeţi înainte, nu înapoi! Permiteți Scripturilor să fie propriul lor interpret. Biserica noastră folosește de mult timp metoda istorico-biblică de înțelegere a Scripturii, permițându-i Bibliei să fie propriul ei interpret – verset după verset, precept după precept. Totuși, unul dintre cele mai sinistre atacuri împotriva Bibliei vine din partea acelora care cred în metoda istorico-critică de explicare a Bibliei. Această abordare nebiblică a “înaltei critici” este un dușman de moarte al teologiei și misiunii noastre. Ea îl pune pe cercetător sau individ deasupra perspectivei clare a scripturilor și-i dă permisiunea nepotrivită de a decide ce anume percepe el sau ea ca adevăr, pe baza resurselor și educației criticului. Depărtați-vă de acest tip de abordare pentru că ea îi conduce pe oameni să se îndoiască de Dumnezeu și de Cuvântul Său. Selected Messages ( Mărturii selectate ), volumul I, pagina 17-18, abordează exact acest subiect, „Când oamenii, cu judecata lor mărginită, consideră necesar să examineze scripturile pentru a decide ce este inspirat și ce nu, ei pășesc înaintea lui Isus pentru a-I arăta o cale mai bună decât aceea pe care ne-a condus El … fie ca nici o minte sau mână să nu fie angajată în criticarea Bibliei … prindeți-vă de Biblia voastră, așa cum stă scris, și încetați să-i puneți la îndoială validitatea. Ascultați Cuvântul și nici unul dintre voi nu va fi pierdut.”

Mergeţi înainte, nu înapoi! Acceptaţi Spiritul Profetic ca pe unul dintre cele mai mari daruri date Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, nu numai pentru trecut dar şi mai important, pentru viitor. În timp ce Biblia este supremă în estimarea noastră, autoritatea ultimă şi arbitrul final al adevărului, Spiritul Profetic ne oferă un sfat clar şi inspirat pentru a ne ajuta în aplicarea adevărului biblic. Este un ghid trimis de cer pentru a instrui biserica în ceea ce privește modul în care să-şi îndeplinească misiunea, este o explicație teologică sigură a Scripturii. Spiritul Profetic trebuie citit, crezut, aplicat şi promovat. Nu se folosește ca o „bâtă” pentru a-i lovi pe oameni în cap, ci trebuie privit şi folosit ca o binecuvântare minunată pentru îndrumarea bisericii lui Dumnezeu în aceste ultime zile ale istoriei acestui pământ. Dați-mi voie să vă împărtășesc convingerea mea că nu este nimic antic sau arhaic în legătură cu Spiritul Profetic. El este pentru astăzi şi pentru mâine, până la revenirea lui Hristos.

Mergeţi înainte

Membri ai bisericii rămăşiţei lui Dumnezeu, Domnul ne spune, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, „Mergeţi înainte”. Mergeţi înainte în înălţarea lui

Hristos şi proclamarea harului lui Dumnezeu. Mergeţi înainte în prezentarea întreitei solii îngereşti. Mergeţi înainte implorând reformă şi redeşteptare. Mergeţi înainte şi urmaţi Biblia după cum stă scris. Mergeţi înainte în citirea şi ascultarea de sfatul Spiritului Profetic. Mergeţi înainte în proclamarea veştii bune a mântuirii şi a iminentei reveniri a lui Isus Hristos.

Harul lui Dumnezeu conduce oamenii peste tot în lume să „Meargă înainte”. Trebuie să ridicăm permanent pancarta evanghelismului public. Proclamarea harului lui Dumnezeu şi a întreitei solii îngereşti îi schimbă pe oameni pretutindeni. Duhul Sfânt lucrează la inimile acelora care aud această preţioasă solie Adventă prin cuvintele voastre şi mărturisirea voastră misionară – proclamarea harului lui Dumnezeu. Noi trebuie să integrăm lucrarea misionară în fiecare aspect al vieţii noastre aşa cum s-a făcut în multe locuri, incluzând marea diviziune a Americii de Sud, unde „evanghelismul integrat”este pur şi simplu un mod de viaţă.

Un alt exemplu ne parvine din Diviziunea Euro-Asia. Cu câţiva ani în urmă Vasili era un ofiţer de poliţie din Moldova. El s-a convins de adevărul biblic şi de această preţioasă solie Adventă şi a dorit să fie botezat ca Adventist de Ziua a Şaptea. Când a istorisit familiei despre noua credinţă, tatăl şi mama lui i-au spus că-l dezmoştenesc, fratele său că nu-l va mai considera frate, soţia sa Galina că va divorţa, iar comandantul de la poliţie că nu-i va da sabatul liber.

Vasili s-a luptat în rugăciune cu Dumnezeu şi a cerut ca El să-i dea un răspuns direct la rugăciune prin simpla deschidere a Bibliei la un text. Ce ar fi trebuit să facă? Şi-a deschis Biblia şi prin harul lui Dumnezeu ochii i-au căzut pe Matei 10:35-38, unde Isus explică cum cei din familia noastră pot fi duşmanii noştri, şi unde spune că dacă-ţi iubeşti tatăl sau mama mai mult decât pe Hristos, nu eşti demn de El. Vasili s-a simţit călăuzit să asculte de porunca lui Isus de a-şi lua crucea şi a-L urma. A mulţumit lui Dumnezeu şi a luat o decizie fermă. A mers la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea şi s-a botezat. Când i-a spus soţiei sale că a fost botezat aceasta l-a informat că are deja pregătite actele pentru divorţ. Vasili nu s-a impacientat dar i-a spus că o iubeşte. Crezând că socrii o vor sprijini în nemulţumirile ei, Galina l-a însoţit pe Vasili pentru a-şi informa familia despre noutatea botezului. Dar spre surpriza ei, părinţii şi fratele lui Vasili i-au acceptat decizia fără să obiecteze.

Vasili a mers apoi la comandantul poliţiei, cu scrisoarea de demisie, explicând că a fost botezat. Ofiţerul l-a întrebat „Ce este aceasta? Ia-ţi liber o săptămână să te gândeşti la aceste lucruri”. După o săptămână Vasili s-a întors şi a vrut din nou să demisioneze. În loc să-i accepte demisia comandantul poliţiei l-a promovat ca să nu mai aibă probleme din cauza sabatului.

Între timp, soţia lui Vasili, Galina, a ajuns să aibă probleme foarte grave la serviciu unde lucra ca şi casieră. Suma din ziua respectivă nu ieşea la socoteală şi compania i-a imputat banii. La disperare ea l-a rugat pe Vasili să se roage pentru ea şi el a chemat-o să se roage împreună pentru această problemă. În ziua următoare Galina a descoperit eroarea contabilă pentru suma corespunzătoare de bani. Vasili a invitat-o să-şi predea inima lui Dumnezeu pentru că le-a răspuns la rugăciune, dar ea a refuzat.

Mai târziu mama Galinei s-a îmbolnăvit de cancer iar Vasili şi Galina au vizitat-o şi s-au rugat pentru ea. Ea a fost vindecată prin intervenţia lui Dumnezeu. Inima Galinei s-a înmuiat şi a mers direct la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea şi a fost botezată. Sunt foarte fericit să vă spun astăzi că Vasili Garascuic este acum trezorierul Uniunii Moldova şi prin harul lui Dumnezeu Vasili şi Galina sunt astăzi cu noi, aici. Vreţi, vă rog, să vă ridicaţi? Să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru puterea salvatoare a harului Său!

Fraţi şi surori, în acest dom din Georgia şi peste tot în jurul lumii, să proclamăm harul lui Dumnezeu şi întreita solie îngerească, prin puterea Duhului Sfânt. Suntem o biserică frumoasă şi diversă, dar unită în Hristos şi în această preţioasă solie biblică. Suntem o familie internaţională, venită din toate părțile globului, proclamând harul lui Dumnezeu în timp ce „Mergem înainte” , uniţi prin Duhul Sfânt şi credinţele noastre biblice fundamentale.

Ce solie preţioasă de dus lumii prin această mişcare Adventă a ultimelor zile – proclamarea soliilor primului, celui de-al doilea şi celui de-al treilea înger, de a chema oamenii înapoi la adevărata închinare biblică faţă de Dumnezeu.

Ce Creator! Mântuitor! Mare Preot! Avocat! Prieten! Ce Dumnezeu!

Isus vine curând! Curând vom vedea în partea de răsărit a cerului un nor mic şi negru, cât jumătate din pumnul unui bărbat. Acesta va deveni din ce în ce mai mare şi din ce în ce mai luminos. Tot cerul se va revărsa pentru acest apogeu al istoriei planetei. Printr-o minune cerească toţi Îl vor vedea în acelaşi timp. Acolo, printre milioanele de îngeri, va fi Acela pe care l-am aşteptat, nu umilul şi zdrobitul Miel, nu Marele Preot, ci Regele Regilor şi Domnul Domnilor, Isus Hristos, Mântuitorul Nostru. Vom privi în sus şi vom spune „ Acesta este Dumnezeul pe care îl aşteptam”. Hristos va privi în jos şi va spune, „Bine robi buni şi credincioşi, intraţi în bucuria Stăpânului vostru” şi ne vom înălţa să-L întâlnim pe Domnul în văzduh, pentru a merge acasă cu El pentru totdeauna … extraordinarul final al călătoriei Advente.

Dacă dragostea minunată a lui Dumnezeu şi planul lui de salvare – harul Său triumfător – a atins inima voastră şi doriţi să vă reînnoiţi legământul cu El şi cu misiunea Adventistă de Ziua a Şaptea, iar când vă veţi întoarce acasă să proclamaţi harul Lui, dacă vreți să cereţi redeşteptare şi reformă în viaţa voastră şi a bisericii, tânjiți după prezenţa Duhului Sfânt şi a Ploii Târzii când proclamaţi Harul lui Dumnezeu, sunteți dispuși să proclamaţi întreita solie îngerească altora, şi să vă puneţi viaţa şi mărturia personală în mâinile Mântuitorului nostru Atotputernic, Marelui nostru Preot şi Regelui care vine pentru a face faţă judecăţii prin sângele, meritele, mila şi harul Său…dacă doriţă să-i cereţi cu umilinţă Domnului să vă controleze viaţa şi să vă ajute să proclamaţi harul său în aceste ultime zile ale istoriei acestui pământ, vă invit să vă ridicaţi în picioare chiar acum şi să rămânem în acestă poziție, în liniște, în semn de predare faţă de El.

Vă invit să acceptaţi harul minunat al lui Hristos în viaţa voastră, să vă reînnoiţi predarea faţă de El şi faţă de această mare mişcare Adventă, să proclamaţi harul lui Dumnezeu şi să-I cereţi Domnului să ajute această biserică să „Meargă înainte”. Haideți să-l căutăm pe Dumnezeu prin rugăciune înainte să cântăm imnul nostru şi să primim binecuvântarea finală. Vă invit să rămâneţi în picioare şi să vă întoarceţi spre persoana de lângă voi sau din spatele vostru şi în rugăciune umilă, din inimă, să-l imploraţi pe Dumnezeu pentru redeşteptare şi reformă, ca Duhul Sfânt să poată conduce biserica rămăşiţei lui Dumnezeu în timp ce „Mergem înainte”, proclamând harul lui Dumnezeu şi întreita solie îngerească. Să ne rugăm împreună.

(Ted încheie cu o scurtă rugăciune, după câteva momente în care oamenii s-au rugat împreună, şi cere adunării să rămână în picioare pentru a cânta imnul acestei sesiuni a Conferinţei Generale)

Ted N. C. Wilson, Președintele Conferinței Generale

6-28 – 2010

Traducere: Angela Tămășan