Cine-a crezut ce se vestise?
Cine-a știut că-i brațul Domnului?
Ca o Odraslă slabă răsărise,
Fără podoabă-n plus în portul Lui.
Mult ignorat și nebăgat în seamă,
De oameni părăsit, disprețuit,
Suferind, de dureri n-avea teamă,
Cu aspre-ncercări fiind obișnuit.
De fapt suferințele noastre a luat,
Durerile noastre-au fost peste El,
Noi credeam că-i de Cer condamnat,
Lovit și smerit de Domnul fiind El.
În locul meu străpuns pentru păcate,
Zdrobit pentru-ale noastre făr-delegi,
Pedeapsa ce dă pacea-n toate
Căzu pe El și nu poți să-nțelegi…
Ne rătăceam ca niște oi prin văi,
De drumul nostru ne vedeam noi toți,
Nelegiuirea multă-a celor răi,
Îl copleși pe El, cumplit să porți…
În chin și asuprire a tăcut
Ca mielul ce-i împins spre moarte,
A suportat dureri atât de mult,
Și n-am știut că pentru noi sunt toate…
Înviorat va fi de rodul muncii Lui,
Mulți oameni de păcate fiind iertați,
La caracter asemeni Fiului,
Fără de pată, sus în cer salvați. Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
