Ioan ucenicul admira pe Domnul.
Tărie, răbdare, putere, blândețe
Zilnic exprimate îl copleșeau în totul.
Revărsând iubire, altruism să-nvete.
A uitat de sine, fără ca să știe
Inima se-nmoaie, sufletul supune,
Gânduri și dorințe spre ceruri dau vie
Schimbare. Smerit e, mândria apune…
–––––––––-
Să spui adevărul nu-i o invitație
Lista de păcate a celor din jur
S-o fluturi ironic, făcând agitație…
Cuvânt ziditor, plin de har și bun.
Un creștin amabil și politicos,
Voios și integru, blând, cuceritor
Este argumentul cel mai prețios
Pentru cel ce-urmeaza scump Mântuitor.
Cuvinte curate aduc vindecare
Și prin bunătate inima-i atinsă.
Adevăruri sfinte, înnobilatoare
Gonesc răutatea, ura e învinsă.
––––––––
Duhul dă putere, Duhul îl învață
Pe cel ce se luptă pentru biruință,
Bună Călăuză, ajutor în viață,
Dulcea promisiune cerând cu credință.
Duhul înnoiește inima pătată,
Continuu transformă în mod eficient,
La jertfa pe Cruce lumea e-ndrumata,
Lucrări împletite prin har evident. Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
