„La sfârşitul vremurilor, miliarde de oameni stăteau pe o câmpie întinsă înaintea tronului lui Dumnezeu. Cei mai mulţi se dădeau înapoi datorită luminii puternice dinaintea lor. Dar nişte grupuri ce erau mai în faţă vorbeau pe un ton aprins…
<<Ne poate judeca Dumnezeu pe noi? Ce ştie El despre suferinţă?>> a izbucnit cu obrăznicie o tânără brunetă. Ea şi-a sfâşiat mâneca să scoată la lumină numărul tatuat pe care-l purta din lagărul de concentrare nazist.
<<Noi am suferit teroare… bătăi… tortură… moarte!>> Într-un alt grup, un băiat negru şi-a lăsat gulerul jos.
Într-o altă mulţime era o fată de şcoală ce era însărcinată şi avea ochii trişti. <<De ce trebuie să sufăr,>> murmura ea, <<nu a fost vina mea.>> …continuarea aici…
