„Voi scrie un imn al tăcerii…
Tu odihnă a mărilor asupra plenitudinii ei.
Tu în care din înălţimea munţilor, ferec oraşul.
Convoaiele sale tăcute, strigătul şi sunetul nicovalelor sale, toate aceste lucruri sunt deja suspendate în vasul serii […]
Tăcere a femeilor, care e tăcere a tuturor vanităţilor zilei şi a vieţii, care le cuprinde pe toate…
Tăcere în care se va desfăşura mâine singura cursă care duce undeva.
Tăcere a bărbatului care-şi sprijină fruntea palmă privind fără cheltuială şi fabricându-şi esenţa gândurilor. Tăcere care-i permite să cunoască şi să ignore, căci e bine câteodată şi să ignori… tăcere care te apără în desfăşurarea gândurilor.
Tăcere a inimii. continuarea aici […]
