Era ora șase și un sfert. M-am trezit legănat de o dulce melodie a deșteptătorului de la telefon însă nu l-am oprit imediat, am mai zăbovit încă vreo trei minute în simfonia dintre vis și demaraj, apoi, pe culoarul aceluiaș fond alintător mi-am ridic puiul de pernă, am aprins lumina tresărind ușor din cauza fotonilor ce-mi invadau abuziv retina și am întins mâna după biblie, devoțional și lecțiune. Primele fascicule ale studiului curgeau la fel de melodios ca și zorii incantației deșteptătoare. Însă la scurt timp după aceea un alt fond aproape insesizabil zgâria insidios armonia glasului celest. Leziunile acustice se accentuau pe măsură ce atenția mea spiona adversarul devoționalului: Am înțeles… erau particulele de nisip care zgâriau sticla clepsidrei subconștientului, transformate treptat în zgomotele nesuferite ale pietrelor rostogolite asurzitor, devenite apoi bolovani masivi care amplificau incredibil sonorul poluând fonic liniștea matinală inițiată cu picuri dulci ca cei din fagurii proverbelor lui Solomon. ~ continuarea aici.
