Nenumărate zile-a stat pe munte
Moise, prietenul lui Dumnezeu,
Și cât de mult îi tot plăcea s-asculte
Vocea iubită a Domnului său.
Putere multă îi venea de sus
De neoprit. Nici foame și nici sete
Nicicum s-au interpus,
Sufletul și=a deschis să se desfete.
Mai mult din Dumnezeu voia să știe
Și să-L cunoască mai profund voia,
Dorința lui plină de bucurie –
Doamne, arată-mi slava Ta!
Cu grijă Domnul și Mântuitorul
A protejat firavul om de lut
Descoperindu-i blând tot caracterul
Îndurător, milos a început.
Moise deschis la prezența divină
Înțelegând uimit dragoste și har
Minunat, bunătatea-I deplină
Fața lui adunase străluciri iar…
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
