Omul, ființă limitată,
Cu gândirea nu pătrunde
Ocean de iubire, iată,
Cât sacrificiu ascunde…
Evanghelia surprinde
Prin ucenicul iubirii
Isus – Om, viața-I cuprinde
Și esența mântuirii.
În Apocalips descrie
Pe Isus ca Dumnezeu
Prinț mărit ce va să vie
Pe alb nor, dorit mereu.
Privilegiu și minune
Ucenicului iubirii,
Tuturor să poată spune
Scopul înalt al jertfirii.
Dumnezeu și Creatorul
E Lumină și Cuvânt,
Să afle tot muritorul
De salvarea prin Cel sfânt.
Nu credința mântuiește
Ci credința în Isus,
Tu convingeri potrivește
Cu comportament de sus.
Crucea este ceas de glorie
Fiului de Dumnezeu.
Nu rușine, ci victorie,
Harul uimitor mereu…
Ascultare și credință
Să-mpletim zi după zi,
Ajungând la biruință,
Alegând urmași a-I fi.
Cuvânt scris, Cuvânt întrupat
Ne descoperă Cerul,
Cuvânt răstignit, înviat
În noi locuind e misterul.
Isus pe Tatăl prezenta
Și uns era cu Duhul Sfânt
Căci profeția se-mplinea
El Evanghelia predicând.
Lumina Lumii ne-a salvat,
În viață noi să o trăim.
Tărâmul cel îndepărtat
Să afle cât pe-Isus iubim.
Ca și Enoh crescând în har,
Evlavie, sfințenie,
Umblând cu Domnul iar și iar,
Prin rugă și smerenie. Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
