42
Views

Minunea unica si irepetabila

Nașterea Domnului, împreună cu Învierea, sunt cele două mari evenimente cele mai însemnate din istoria Universului. Sunt cele doua miracole irepetabile, unice fiecare în felul lui. Aceste două evenimente chiar sunt esența credinței creștine.

În ce constă caracterul unic și irepetabil al minunii nașterii Domnului?

O taină imposibil de explicat – Dumnezeu devenit om! Miracol grandios, nu atât prin modul prin care a fost realizat, cât prin implicațiile cosmice pe care le presupune. Dumnezeu este prin definiție transcendent și creator. Asta înseamnă că El, singurul, este dincolo de Univers, diferit de orice altceva există. Creatorul este diferit de Creația Sa și nu face parte din ea. Așa cum, de pildă, un pictor este diferit fundamental de pictura sa. Pictura poate semăna cu creatorul ei, ceva din spiritul său este imprimat acolo. Însă aceasta rămâne, cu toate asemănările, cu o natură total diferită de a pictorului. În minunea întrupării însă, Marele Pictor intra în tablou, și devine parte din creație. Dacă pictura ar avea viață, totuși nu și-ar putea cunoaște autorul, având o natură în mod necesar altfel. Pentru a fi cunoscut, Pictorul a devenit, ca și noi, parte din tablou. Noi putem cunoaște ce este asemănător cu noi. De aceea nu avem nici noțiuni, nici concepte să Îl descriem pe Dumnezeu, decât prin analogii și metafore pornind de la ce cunoaștem. Ellen White spune că nu există cunoaștere de Dumnezeu decât prin Hristos.

Prin întrupare, Dumnezeu nu devine doar Om, ci și totodată, parte din Univers, din Creație. Noi oamenii, împreună cu animalele, dar și cu îngerii, facem cu toții parte din aceeași categorie, suntem creație. Iar Hristos a devenit parte din Creație, ca sa o răscumpere pentru Sine. Vedem astfel că nu doar oamenii L-au cunoscut pe Dumnezeu cu adevărat astfel, ci și Universul întreg a avut parte de marea Revelație. și oamenii, și îngerii, și lumile necăzute, știau ceva despre Dumnezeu. Însă abia acum l-au cunoscut cu adevărat.

Nu e nevoie de nimic în plus, doar de cunoașterea adevărată a Caracterului Lui Dumnezeu, pentru ca tot Universul să fie atras la El. De aceea a venit Isus, ”să atragă la Sine pe toți oamenii”, și ”să unească în Sine toate lucrurile”.

Olarul devine lut. Pictorul devine pictură. Compozitorul devine muzică. Toate aceste metafore descriu palid marele salt pe care îl face Creatorul devenind Creație. De aceea au fost uluiți îngerii și au izbucnit cerurile în coruri de slavă și glorie.

Noi însă ne-am obișnuit cu un tablou idilic, și atât. Caracterul comercial al Sărbătorii ne poate anestezia până acolo încât să nu mai vedem decât ceea ce este superficial, aparențele. Pastorii, magii, staulul, ieslea, steaua, toate alcătuiesc un tablou extraordinar. Semnificațiile multiple și adânci însa ne pot rămâne ascunse. și e de înțeles de ce se întâmplă asta.

De aceea este așa de important modul în care noi ne raportăm la acest Eveniment important. Ce facem noi în fața acestui tablou magnific ?

Mielul sau porcul?

Un reporter a ieșit pe străzi pentru a lua interviuri la oameni, invitându-i să răspundă la întrebarea prin ce se deosebește sărbătoarea Crăciunului de cea de Paste? Răspunsurile, selectate sau nu, nu știu, au fost surprinzătoare pentru un popor creștin. Majoritatea au repetat ca nu știu. La insistențele reporterului, diferențele au apărut: una are post de 4 săptămâni, cealaltă de 6. La una se mănâncă porc, la cealaltă miel. Cu toții s-au declarat însă creștini practicanți, care țin sărbătorile și merg la biserică. Nu erau nici unul ateu sau agnostic. Mi-e teamă că aceștia din urmă ar fi știut ceva mai multe despre semnificațiile celor două sărbători. Nu e vina oamenilor în primul rând. E vina celor care îi educă astfel. A celor care și-au asumat  responsabilitatea de lideri religioși și educatori , care sunt mulțumiți dacă oamenii sunt credincioși unui ritual, unor ceremonii, oricare ar fi acelea.

Aceasta este una din modalitățile de a ne raporta la Nașterea Domnului. Sărbătoarea în care accentul cade pe ceremonie, pe rit, pe tradiție. O altă modalitate  este raportarea  emoțională la acest eveniment.  Spectacole religioase în care se încearcă manipularea emoțională , provocarea lacrimilor, amuzament sau teamă. O religie emoțională în care lipsește de fapt conținutul. Repetarea acelorași clișee nu face adevărul mai sigur, ci mai puțin cunoscut și înțeles. Aceasta raportare la eveniment pare superioară celei strict ceremoniale, dar este la fel de superficială.

E nevoie de efort pentru a-l cunoaște pe El, astfel încât să fim și noi atrași către Sine și să devenim una cu El, de a trece dincolo de ambalaj, de aparente, spre esențe. Merita însă să facem acest efort de coborâre în descoperirea a ce este esențial, adânc, plin de sens, și de urcare spre ce este transcendent, înalt, dincolo de noi. Viața noastră va fi astfel îmbogățită, ea însăși plină de sens, din belșug, transformată. Nu poate face nimeni în locul nostru acest demers. Nu poate parcurge nimeni în locul nostru acest drum. Aceasta este de fapt minunea Nașterii Lui Isus și în viața noastră.

Martorii întrupării.

Pastorii și magii, doua categorii speciale. în primul rând, pastorii, categorie de martori foarte puțini credibili. Faima lor atunci era asemănătoare cu cea a vânătorilor și pescarilor din zilele noastre, unii care inventează și răspândesc zvonuri. Magi, astrologi din Răsărit, erau pentru vremea aceea, cei aflați la granița dintre știința și religie. Oameni preocupați să descopere secretele universului  și descoperirea viitorului. Două categorii cât se poate de diferite. Oamenii cei mai simpli, necărturari, și străini bogați, filozofi sofisticați, oamenii științei. Două categorii pe care le întâlnim și astăzi. Unii, în raport cu media populației, considerați inferiori, puțini credibili. Și o altă categorie, cea a oamenilor prea cultivați, de știința, vârfuri într-un domeniu puțin cunoscut nouă, oamenilor obișnuiți. Nici unii nici ceilalți nu sunt cei mai religioși. Și totuși tocmai dintre aceștia au fost cei mai pregătiți să îl întâmpine pe Creatorul întrupat. Tocmai oameni ca ei au fost cei chemați să îi spună bun venit Celui pe care Cerurile și Cerurile Cerurilor nu pot să îl cuprindă. Tot Israelul îl aștepta pe Mesia. Toți vorbeau despre asta, și își doreau sa vină. Despre asta vorbeau cărturarii și fariseii, preoții, și tot norodul.

Un aspect  puțin băgat în seamă, trecut cu vederea,  și tulburător pentru noi. Dumnezeu poate avea oameni care să îl aștepte în medii complet neașteptate pentru noi, despre care noi să nu bănuim nimic.

Întrebarea pentru noi este fundamentală. Dacă ar fi venit azi, noi, cei care îl așteptăm, am fi pregătiți să îl primim?  L-am fi recunoscut ?

Întruparea este o exemplificare a adevărului rostit de profet “cât sunt de sus cerurile față de pământ, așa sunt gândurile Mele față de gândurile voastre”, spune Dumnezeu. El rămâne la fel. Nu Îl putem baga în tiparul nostru de gândire. Mereu putem rămâne surprinși de Căile  Lui și de gândurile Lui.

Dacă vine astăzi la noi așa cum nu ne așteptăm, suntem pregătiți să Îl primim?

(autor: Lorin Geantă)

Dincolo de aparente

Despre autor
-