“Se fac multe crime in lume; dar, poate, cea mai mare este sa ucizi dragostea.” ~ Boleslav Prus
Paradoxal atunci când aşteptăm un moment mult timp şi atunci când trebuie să punem suflet în modul cel mai profund, în acel moment parcă avem tendinţa să ne retragem, să fugim, să evadăm. De ce? Bună întrebare!!
Probabil am putea alege ca pretext emoţia momentului care copleşeşte sau nesiguranţa că e ceea ce ne dorim sau că are loc aşa cum ne dorim; nehotărâra noastră ce face mereu traseul bătăilor inimii sau poate chiar faptul că ne pasă atât de mult de cealaltă persoană încât dacă nu o simţim la fel de implicată îi dăm drumul din prea mult altruism… Pare desprins dintr-un basm ultimul motiv, nu-i aşa? Pare cam idealist, cam nepământesc şi sună mai mult a pretext şi nu a motiv real căci prea multul nostru egoism ne ţine atât de înlănţuiţi încât nu-şi mai are locul sentimentul necondiţionat. Continuarea aici…
