– Sau cum să mori de foame dormind pe hrană –
Eram cu câteva zile în urmă, într-un super market căutând câte ceva pentru lucrări de construcţie. La ieşirea din magazin, l-am văzut pe vecinul meu, Dănuţ, aşteptând. L-am salutat şi l-am întrebat pe cine aşteaptă şi mi-a spus că are de transportat o placă de placaj. L-am invitat să meargă cu mine şi m-am pus la dispoziţia lui să-l duc acasă.bo
Pe drum am vorbit de una de alta şi când să ajung acasă mi-am adus aminte de Culai, vecinul de curte al acestuia. I-am spus că nu l-am mai văzut pe Culai de ceva vreme, iar răspunsul a fost năucitor. Culai a murit acum trei luni de zile, la fel de nebăgat în seamă aşa cum a trăit o viaţă…
……………….
Culai, vecinul meu, un om înalt, cu barbă neîngrijită, fie vară fie iarnă, cu o căciulă în cap şi cu un parpalac gri şoboloan, din cauza mizeriei, îşi făcea rondul în fiecare zi. Dimineaţa când ieşeam la stradă, îl vedeam trecând alene târşâindu-şi bocancii sprijinit de un băţ şi cu nelipsita-i ţigară din colţul gurii. Îl salutam adesea şi intram în vorbă cu el. Îl rugam să renunţe la ţigări pentru că sănătatea este mai de preţ iar el îmi replica că dacă nu fumează îl doare capul…
Apoi se aşeza de dimineaţă până seara pe marginea unui parapet de lângă o pizzerie de pe colţ, vis a vis de biserica “Greci” unde aştepta cu mâna întinsă un bănuţ.
Ştiam că cerşeşte şi adesea îi spuneam că nu este corect atâta timp cât are o pensie… dar asta era viaţa lui.
Nu se îngrijea deloc, era foarte murdar şi locuia într-o magerniţă din scânduri, într-o mare mizerie. L-am întrebat odată ce vrea să facă cu banii şi mi-a spus că vrea să îşi ia o garsonieră. Pe timpul când eu aveam o moară, el avea deja la CEC mai mult decât dădusem eu pe acea moară şi nu-mi venea să cred că are atâţia bani… Dar nu asta a fost lucru care m-a frapat ci faptul că nu se hrănea decât dacă cineva în loc de bani i-ar fi dat o pâine sau ceva colivă… Altfel nu-şi cumpăra decât ţigări…
Moartea lui nu a surprins pe nimeni, pentru că nici măcar nu a avut pe cineva să-l plângă. Are un băiat din căsătoria lui ratată, dar care nu l-a căutat niciodată. Surprinderea abia după moartea lui a fost foarte mare. În noaptea când vecinul meu a anunţat poliţia că din camera lui iese un miros înţepător de cadavru, a fost invitat de către procuratură să fie de faţă când se sparge uşa.
S-a întâmplat lucrul ăsta şi imaginile au fost de coşmar. În stare de putrefacţie, era aşezat pe un pat făcut din saci cu conserve pline şi saci de cutii de bere sigilate!!! Sub pernă erau pregătiţi câteva zeci de milioane de lei pentru a fi duşi la bancă, iar într-un sertar un CEC cu peste un milliard de lei!!!
Culai a murit de foame stând pe saci întregi cu conserve de legume, peşte şi altele date de cei care dădeau de pomană la biserică (deh, suntem din ce în ce mai comozi când facem pomană şi rezolvăm mai repede cu câte o conservă şi o cutie de bere decât să mai faci farfurii cu mâncare şi cu căni de vin!), alături de sute de cutii de bere deja bombate şi gata de explozie. Nu mânca decât ce i se dădea neconservat şi din ce în ce mai puţin. La ce s-o fi gândit Culai de şi-a făcut asemenea rezerve? Chiar pricepea ceva cu privire la o criză iminentă? Sau cumva credea că şi acestea vor putea fi făcute vreodată bani?
Sigur că nu vom şti până când judecata lui Dumnezeu va fi făcută, însă altceva vreau să spun. Întamplarea asta m-a marcat foarte mult şi anume cum poţi muri de foame alături de hrană şi mai ales alături de hrana de calitate.
Astfel mă gândesc la cei care au alături hrană de prima mână şi anume Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, şi mor de foame fără să se hrănească! Câte milioane de oameni trec prin viaţă şi în loc să se înfrupte din hrana de calitate (conservată de milenii) ciugulesc câte ceva de la cei care mai dau ceva de pomană, neconservat şi anume câte puţin din tradiţii sau din ceremonii reci. Câte miilioane de înfometaţi trec pe lângă noi zi de zi, câţi sunt însetaţi şi caută în fântâni care seacă, când Izvorul nesecat al lui Dumnezeu este în casa fiecăruia?
Ce a lăsat în urmă Culai?
– Un CEC pe care-l revenidcă o sumedenie de rude apărute ca cipuercile după ploaie, dar care ajunge exact la acela care se aşteptă cel mai puţin. La fiul său care nu l-a cunoscut niciodată… Degeaba, se transferă hrană către alt înfometat al acestui pământ dar care nu va reuşi să se sature;
– Atâţia zeci de saci cu conserve ieşite demult din termenul de garanţie şi cutii cu bere gata să explodeze, spunând lumii că hrana de genul acesta este stricată şi nu merită căci nu ţine de foame şi de sete;
– Un semnal de alarmă care să ne atragă atenţia că viaţa aceasta nu stă în mâncare şi băutură căci chiar cu acestea nu te poţi sătura ci te trimite, aşa cum spune Sfânta Scriptură, la Acela care cu atâta dragoste ne face chemarea: “Veniţi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani!… De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva ce nu satură?” Isaia 55.1-2
– Un semn de întrebare pentru toţi. Banii nu înseamnă fericirea… sunt oameni în jurul nostru care sunt atât de săraci încât doar bani au!
– Cu banii poţi muri de foame. Incredibil, dar adevărat, iată dovada!
– Nu cerşind, ci căutând vei găsi sursa de hrană autentică, iată acesta nu se poate cumpăra cu bani (“…ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea cumpăra cu bani” F.A.8.20, “Mă veţi căuta şi mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta din toată inima” Ieremia 29.13)
– Chiar dacă hrana îţi este transferată prin moştenire (vezi transferul miliardului de la Culai la fiul său), nu satură. Adică mântuirea nu poate fi moştenită …ţine doar de alegerea ta!
Mă gândesc că acea figură boemă, cu barbă şi plin de mizerie a venit pe lumea asta şi cum a venit aşa a si plecat fără să lase în urmă altceva decât argint… argint care nu satură, altfel n-ar fi murit de foame…
În aceste zile grele pe care le trăim, dealtfel ultimele din clepsidra timpului planetar, nu mai merită altceva decât să cauţi pe Dumnezeu. Este ultima Lui invitaţie…”Căutaţi mai întâi Împărăţia Mea şi toate celelate vi se vor da pe deasupra” Matei 6.33
Inima ta de ce este legată? Ce planuri ai? Vrei să fie împlinite? Cu El sau fără El? Ce te reţine să răspunzi UNUIA care are tot Universul la picioare şi este gata să-ţi ofere şi ţie fericirea?
Culai a murit nefericit… miliardar nefericit, singur, într-o magherniţă, plin de păduchi, într-o mizerie de nedescris, mort de foame, de frig, lângă un carton (CEC) pe care scria 12 urmat de multe zerouri…(12 miliarde lei…)
Şi dacă vei fi bine îmbrăcat, trăind în lux, în căldură, cu hrana pe masă, alături de acelaşi carton pe care scrie multe cifre… şi eşti fără El, tot nefericit vei fi.
Culai prototipul celui care va pieri în iadul de foc fără să-şi fi predat viaţa lui Dumnezeu, având atâtea ocazii de aur, şi care s-a legat de pământ cu funii de nefecire.
Tu, trebuie să fii prototipul celui care indiferent ce ai adunat, vrei să mergi cu Hristos alături, învăluit în funiile dragostei Sale.
Tu alegi, să mori lângă hrana care nu satură sau să fii însetat după neprihănire care nu costă!
Dumnezeu să te vorbească de bine, dragă prietene.
Emil Simionescu
