CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 19 – Episodul 7
IZABELA, AHAB, PROOROCUL ILIE si VADUVA DIN SAREPTA SIDONULUI
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
1Regi 17, 8-9: Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel:”Scoala-te, du-te la Sarepta care tine de Sidon, si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca.” Paraul Cherit a secat, deoarece, nu cazuse ploaie de multa vreme, dupa cuvantul lui Dumnezeu dat prin gura lui Ilie Tisbitul. Foametea isi facuse aparitia iar, apele cu izvoarele lor, au scazut in asa numar ca nu se mai gasea, apa. Un ordin ceresc primit de Ilie din partea cerului, dadea o speranta proorocului abatut si fara vlaga pamanteana necesara vietii. Apa a secat, corbii nu mai veneau sa-i aduca paine si carne in fiecare dimineata si seara, iar atmosfera dezolanta de arsita si uscaciune, devenea pe zi ce trece, tot mai apasatoare. Si totusi, Creatorul Universului nu l-a lasat pe Ilie sa moara de foame ci, l-a trimis undeva departe in Sarepta din Sidon, deoarece acolo era cineva, o femeie vaduva cu un copil, care la indemnul Celui de Sus, avea sa aibe grija de profetul imbatranit si satul de zile, Ilie Tisbitul. Si el s-a dus. La poarta de intrare in cetatea Sarepta, aceea femeie vaduva cu singurul ei copil, strangea lemne de foc, gen vreascuri uscate si fara cautare la altceva.
Ilie cand a vazut-o, a inteles ca ea este cea care va avea grija de el si familia ei. Aceasta vaduva saraca, fara speranta zilei de maine, fara cele materiale de fiecare zi, fara apa, faina si ulei, a crezut in Dumnezeul cel viu al lui Israel. Si totusI, putinul care l-a avut, l-a pus la dispozitia unui necunoscut, un om al lui Dumnezeu. Nu stia inca de Ilie Tisbitul, profetul. Acesta a rugat-o sa-i aduca putina apa, si ea s-a dus sa-i aduca apa intr-un vas ca sa bea. A chemat-o din nou si i-a zis sa-i aduca si o bucata de paine pusa in mana ei. 1 Regi 17, 12: Si ea a raspuns:”Viu este Domnul, Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decat un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata strang doua bucati de lemne, apoi ma voi intoarce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu: v-om manca si apoi v-om muri.” Oare ea era femeia care urma sa-l hraneasca pe Ilie, profetul Domnului?
Ilie a vazut saracia ei, a vazut imbracamintea ei modesta, a vazut si copilul ce ca un nevinovat, inchidea scena tabloului pictural al momentului. Vaduva s-a dus sa-i aduca apa dar cand profetul i-a cerut si paine, i-a spus tot adevarul. Imaginati-va acest tablou superb si plin de tensiune interioara la aceasta femeie credincioasa intr-o cetate plina de idoli morti ai lui Baal si ai Astarteei. Numai ca Dumnezeu nu a lasat aceasta femeie fara speranta caci Ilie a facut dupa glasul Celui Prea Inalt, anume, sa nu se teama. Certitudinea venita din cer a pus-o pe ganduri. Si-a dat seama ca omul din fata ei este o persoana speciala si anume, e un om al lui Dumnezeu. Vaduva a vazut ca este un Dumnezeu viu si adevarat in ceruri. 1-Regi 17, 14: Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel:”Faina din oala nu va scadea si untdelemnul din ulcior nu se va imputina, pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe fata pamantului.”
Si asa a fost. Domnul a rostit prin Ilie un mesaj de mangaiere si speranta pentru ziua de maine, acestei vaduve sarace si fiului ei. Vaduva din Sarepta nu era o israelita ci o feniciana, numai ca, intre ea si regina Izabela au fost mari deosebiri de ordin spiritual. Doua fenicience, una, regina bogata cu toti zeii lui Baal si ai Astarteei si cealalta, o vaduva lipsita de orice mijloc de existenta dar, bogata si sincera in cele spirituale. La masa Izabelei mancau, fiti atenti, 850 preoti ai lui Baal si Astarteei, iar la masa saraca dar binecuvantata de Dumnezeu a vaduvei din Sarepta din Sidon, mancau, vaduva, fiul ei si Ilie. Sa nu uitam cine era Izabela. Culmea ironiei, ea era regina poporului lui Dumnezeu, Israel, ce impreuna cu Ahab, regele lui Israel, serveau la masa popoarelor pagane care se inchinau lui Baal si Astarteei. Este posibil asa ceva? Este posibil, dar, noi astazi, servim la masa cu Isus, sau, cu Lucifer?
Imaginea 1-Reprezinta cele trei personaje ale tabloului literar descris mai sus. Ilie si Vaduva din Sarepta intr-un dialog vizual fierbinte si de neinteles personajului feminin. Copilul inchide tabloul prin curiozitate si incertitudine. Nu intelege ce se intampla, dar supravegeaza cu privirea dialogul mamei lui cu Ilie Tisbitul. Culorile tonale dau de stire ca lipseste ploaia si verdeata care arde sub soarele din Orient.
Imaginea 2-Portretul vaduvei din Sarepta Sidonului. Modestia, simplitatea si expresia fetei, dau acestei femei incredere in Dumnezeul lui Israel. Faina si uleiul nu s-a imputinat deoarece prima turta coapta facuta pentru Ilie a fost credinta ei in Dumnezeu.Ulciorul bate in lumina soarelui o umbra si penumbra de un ocru deschis, vasul de framantat painea este de culoare inchisa dar tonal ca imagine de un verde inchis, iar in final in mainile ei se gasesc umilinta si credinciosia fata de omul lui Dumnezeu, profetul Ilie. Cele cateva vreascuri si carpeta atarnata pe zidul de piatra oriental, completeaza tabloul in ansamblu.
Imaginea 3-O imagine dezolanta cu un soare torid intr-o amiaza orientala. Dialogul celor trei personaje este tensionant datorita soarelui arzator al unui orient incercat si sortit foametei. Ocrul deschis in bataia razelor solare apasa greu.
