CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 14 – FENICIA REGINA APELOR – Episodul 2
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu
Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
Spuneam in episodul 1 ca, Marea Mediterana devenea, „monopol fenician”, datorita inzestrarii armatei cu flote maritime de inalta tehnicitate la vremea respectiva.Si ca un ecou venit de departe, si azi stau marturie indeletnicirea si tenacitatea lor in a se lupta cu apele marii dar mai ales cu oamenii acelor vremurii. Inscriptii, picturi gasite in pesteri, gravuri pe metal si lemn, dau marturie de acest popor fenician, numit pe buna dreptate stapanii apelor. In Europa si Africa, fenicienii erau cuceritorii marilor, avand sute de colonii in bazinul mediteranean. Ei interziceau localnicilor sa construiasca ambarcatiuni mai mici sau mai mari, astfel incat, aceasta profesie de a construi vase cu panze, de orice dimensiune apartineau numai, fenicienilor. Daca incercai sa construiesti o asemenea ambarcatiune, tu ca bastinas, erai linsat si trimis pe lumea cealalta. In multe orase, aceasta interdictie a durat pana au invadat alte puteri ca Persia sau Roma. Se spune ca infrangerea fenicienilor s-a facut pe uscat nu pe mare, cum ar fi cele doua imperii: Imperiul Persan si mai tarziu Imperiul Roman.
Si totusi ei, fenicienii au fost invinsi de Cirus al II-iea cel Mare din dinastia iraniana a ahemenizilor, ei devenind automat o provincie persana, iar Cirus persanul a impartit teritoriul fenician in patru mari teritorii si anume: Tir, Sidon, Byblos si Arward, nume preluate dupa cetatile de marca ale stravechilor fenicieni. Caderea Imperiului Persan, a picat, in mainile lui Alexandu cel Mare, un general inzestrat cu o inteligenta militara de exceptie. Ca sa dam un exemplu, de strategie militara a vremii, putem considera asediul lui Alexandru cel Mare asupra cetatii Tir (anul 322 i.Hr.), o lectie militara terestra prin forta si spectaculozitate. De o ingeniozitate aparte, cum nu s-a mai vazut in istorie, marele asediu asupra cetatii Tir, a ramas si astazi un exemplu militar de strategie terestra. Dupa moartea marelui strateg militar Alexandru cel Mare, Tir si Sidon au vrut sa redobandeasca din nou independenta prin victoriile lui Lucullus si Pompei, dar fara nici o sansa. Fenicia, intra in noua ei istorie ca o provincie a Siriei. Religia fenicienilor era o extensie a altor religii cum ar fi cele „canaanite”. Sacrificarea copiilor pe altarul jertfelor pagane, se facea in numele lui Baal. Acesti zei erau si de parte barbateasca dar si de parte femeiasca, dar aveau un simbol in lumea zeilor si anume pe Baal si Astarteea. 1Imparati16, 31:”Si, ca si cum ar fi fost putin lucru pentru el sa se dedea la pacatele lui Iroboam fiul lui Nebat, a mai luat de nevasta si pe Izabela, fata lui Etbaal, imparatul Sidonitilor, si a slujit lui Baal si s-a inchinat inaintea lui”. Casatoria lui Ahab cu fenicianca Izabela a dus tot Israelul in idolatrie. Printre pacatele lui, se numara si acelea ca i-a ingaduit sotiei lui, Izabela, sa puna preoti ai lui Baal in pozitiile cheie ale administratiei poporului Israel. Apoi mai tarziu, apostazia a ajuns atat de mare ca, pana si regele Solomon, s-a inchinat si el lui Astarteea, zeita Sidonienilor. Idolatria feniciana a lasat amprente adanci in cultura si mai ales in religia poporului Israel. Iata cum poporul evreu, a parasit pe Dumnezeul Cel Viu, si si-a ales dumnezei straini, din piatra, lemn, metal, sau imbinari ale acestor materiale, spre prabusirea lor. Oare astazi cum o fi? La fel ca ieri? AMIN !
