CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 25 – Episodul 13 – PLOAIA
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
1 Regi 18, 41. Apoi Ilie i-a spus lui Ahab:”Suie-te de mananca si bea; caci se aude vuiet de ploaie.”
Dupa uciderea proorocilor lui Baali, Ilie, i-a fost mila de batranul rege al lui Israel, Ahab, deoarece nu mancase toata ziua. Evenimentele supranaturale petrecute in acea zi, cu focul venit din cer peste jertfa lui Ilie adusa in numele Dumnezeului lui Israel, l-au marcat mental si fizic pe Ahab, iar varsta lui, era potrivnica unui efort peste puterea sa. Tavatura zilei cu prezenta lui Dumnezeu, l-au facut sa reflecte pe moment la cele intamplate pe muntele Carmel, dar, mai ales faza cu omorarea proorocolor lui Baali, l-au terminat. Se temea si de regina, Izabela, ca Ilie i-a omorat proorocii care mancau la masa ei in fiecare zi. Dar Ilie i-a facut doua bucurii, una sa „manance si sa bea,” si alta, mult mai importanta, „se aude vuiet de ploaie.” S-a inviorat si a executat ordinul lui Ilie, proorocul lui Dumnezeu. Nu a luat masa cu Ahab, Ilie, deoarece bucatele regelui erau jertfite zeilor pagani, ce nu aveau nimic comun cu Dumnezeul lui Israel.
1Regi 18, 42-43. Ahab s-a suit sa manance si sa bea. Dar Ilie s-a suit pe varful Carmelului, si plecandu-se la pamant, s-a asezat cu fata intre genunchi si a zis slujitorului sau:”Suie-te si uita-te inspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat, si a zis:”Nu este nimic!” Ilie a zis de sapte ori: „Du-te iaras.”
S-au despartit, Ahab de Ilie. Unul a luat creasta Carmelului, Ilie, ca sa se roage pentru ploaie, iar regele, s-a dus sa manance si sa bea. Fiecare cu preocuparile lui. Proorocul s-a dus sa se intalneasca in rugaciune cu Dumnezeul lui Israel, iar regele poporului Israel, idolatrul Ahab, a preferat sa consume si sa bea din hrana inchinata zeitatilor pagane. Ce diferenta de mentalitate. Nu a invatat nimic batranul rege al lui Israel, Ahab. Nu l-a miscat, nici focul, nici mistuirea jertfei, nici zeitatile pagane care nu au facut nimic pentru proorocii lui Baali, nici bataia de joc a lui Ilie fata de Baali, nimic. Nu a realizat ca, Cerul a vrut sa intoarca pe poporul Israel, de la o viata pagana la o viata in temere de poruncile si legile Sale. Pacatul a fost atat de adanc infipt in mintea si mai ales in inima lui Israel incat, aproape ca nu se mai putea face nimic. Si totusi Ahab, asa plin de pacate, l-a ascultat pe Ilie, si nu s-a contrat cu proorocul Domnului. Ba mai mult, l-a respectat ca fiind, un serv credincios al lui Dumnezeu. Ahab, avea putere de rege in Israel, dar nu s-a incumetat sa-l execute pe Ilie. Ahab avea un corp de armata tot timpul cu el, oricand putea sa-l execute pe Ilie, dar avea o frica launtrica de Domnul Dumnezeul lui Israel, si nu indraznea sa se atinga de el. Daca s-ar face minuni astazi, in secolul accelaratiei electronice ce a pus stapanire pe tot globul pamantesc, cum s-a facut in vremea lui Ilie, am fi pasivi si indiferenti ca Ahab? Am manca si am bea ca acest rege uns cu alifii pagane ce nici el nu mai stia ce sa creada, in Baali sau in Marele Eu Sant. Nu cumva dupa ce plecam de la Biserica unde santem membri, ne rugam, postim, si apoi ne vedem de idolii nostri moderni ai secolului in care traim? Amin!
Imaginea #1. Locuinta lui Ilie pe muntele Carmel, care era si un loc de meditatie al lui. Aici primea pe cei chemati de el pentru diferite probleme de sanatate sau sfaturi diverse pentru cei ce aveau nevoie si doreau lucrul acesta.
Imaginea #2. Ilie se roaga iar slujitorul lui se uita inspre mare. De sapte ori a repetat Ilie ce sa faca slujitorul sau, si a saptea oara, raspunsul a fost da, se vede un mic nor din mare. A venit ploaia dupa trei ani de seceta. Mare binecuvantare.
Imaginea #3. O ploaie grea a udat pamantul insetat dupa trei ani de asteptare. O mare binecuvatare a venit peste pamantul crapat de atata seceta.
Imaginea #4. Ploaia reprezentata prin figuri umane ce vor sa linisteasca pamantul negru fara apa. Albul schematic al picaturilor de ploaie da speranta si bucurie. Negrul, reprezinta lumea secolului in care traim. Albul cu fata umana, sant credinciosii care au primit picaturile ploii tarzii si prin caderea lor libera uda pamantul insetat de pacat.
