CRONICA IDEILOR – 8 MARTIE 2015 – „MAMA”
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu
Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
„MAMA” de George Cosbuc
In vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau in cale
Iar plopi in umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara –
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacara lor geme:
Clipeste-abia din când în când
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colturi de odaie.
Cu tine doua fete stau
Si torc in rand cu tine;
Sunt inca mici si tata n-au,
Si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai ingandurata.
Si firul tau se rupe des,
Caci ganduri te framanta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cand firul se desfira…
Te uiti la el si nu-l radici,
Si fetele se mira.
…O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti –
„Ce vezi?” intreab-o fata.
„Nimic… Mi s-a parut asa!”
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plans de-ngropaciune.
Intr-un tarziu, neradicand
De jos a ta privire:
„Eu simt ca voi muri-n curand,
Ca nu-mi mai sunt in fire…
Mai stiu si eu la ce gandeam?
Aveti si voi un frate…
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!… Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad odata-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, in ceasul mortii!”
Afara-i vant si e-nnorat,
Si noaptea e tarzie;
Copilele ti s-au culcat –
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plangand;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tarziu cu mine-n gand,
Ca sa visezi de mine!
Am ales de 8 Martie 2015 poezia lui George Cosbuc intitulata „MAMA”. Aici, poetul aduna franturi de sopot romanesc din viata vetrei satului de tip ardelenesc. Plecat de acasa, baiatul ei, departe de caminul unde a crescut si copilarit odata, aduc in sufletul mamei, sentimente de dragoste si bucurie. Un dor nemarginit se strecoara printre nori, aducand o tristete apasatoare, o framantare sufleteasca, cu un zbucium aparte, venit de departe. Poetul descrie casa din lemn unde s-a nascut. O casa modesta, saraca, pe malul unei ape, langa o moara tot din lemn ce in bataia vantului, aduc amintiri de durere si tristete neintelese de nimeni, nici chiar de ea, ca mama. O prispa din lemn cu stalpi si grinzi batute de vant si timp, aduc cu ele, cea fost ieri in casa de obarsie parinteasca si ce a ramas din ea, astazi, o amintire cu lacrimi in ochi, cu gestul melancolic de scapare a fusului din mana mamei imbatranite de timp. Cu parul alb ca neaua, sare la geam privind in noapte, doar, doar, o veni baiatul ei drag la casa cu stalpi si barne din lemn, de langa moara de apa ce sopteste linistita in bataia unui vant de primavara intarziata. Poezia portret a poetului, trezesc sentimente de iubire de mama, intr-un context de ingrijorare fata de fiul care nu mai vine. Si e noapte, cu un vant ce bate cu spice de gheata ce se pierd pe oglinda apelor tremurinde de frig si mare tulburare. Si astazi o mama parasita de copiii ei, asteapta ingrijorata ca, odata va sa vina fiica sau baiatul ei, acasa in Romania, la casa lor cu povesti de odinioara, intr-o casa din lemn tocit de vreme. Porunca Divina spune:”Cinsteste pe tatal tau si pe mama, pentruca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o va da Domnul, Dumnezeul tau, in veci, AMIN!
