CRONICA IDEILOR – ARHITECTURA 17 – FENICIA REGINA APELOR – Episodul 5
REGINA IZABELA, REGELE AHAB si PROOROCUL ILIE
Motto: “Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur” – arh. Gheorghe Petrescu
Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, World Youth Foundation, Washington, DC. USA – Sponsor: Adrian Dobrovolschi – USA
1 Regi 17,1: Ilie Tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab:”Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sant, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu”. Ahab a ramas mut la o asemenea prezentare de viitor in poporul Israel. El se gandea ca va fi o perioada suportabila fara apa, adica un timp scurt si fara sa sufere prea mult din lipsa ei, mai ales ca acest popor, Israel, avea oi, cai, magari, capre, boi, si tot felul de animale domestice necesare hranei zilnice. Dar, nu a fost sa fie asa.
Fara apa, a fost greu. Au suferit toate animalele, fara iarba necesara cresterii lor. Deci, apa era vitala vietii lor, fiind considerata al doilea element, al vietii pe pamant, dupa aer. Sa aduci o asemenea veste regelui Ahab si palatului lui din Samaria, l-a aprins de manie pe el, dar mai ales pe regina lui, fardata feniciana, Izabela. Tot ce se intampla in conducerea imparatiei lui, regele poporului Israel, Ahab, batran si rau, dadea raport in fiecare zi, acestei femei regine, unsa cu toti demonii adusi de pretutindeni, in a distruge un popor temator de un Dumnezeu Viu si Atotputernic.
Casa regala din Samaria, a zdrobit, tot ce era sfant in acest popor binecuvantat de Creatorul Universului. Ce a putut face Lucifer din el, prin aceasta femeie, a reprezentat poate cel mai mare dezastru de natura spirituala intr-un popor incapatanat si plin de pacate, in decursul istoriei lui. Nu se mai putea trai intr-o asemenea atmosfera de zeitati venite din alte lumi pacatoase si dispuse la rau. Atunci, Dumnezeu a aplicat un plan unic in felul Lui. El, a inchis cerul si nu a plouat peste 3 ani. 1 Regi 18, 17-18: Abia a zarit Ahab pe Ilie, si i-a zis: „Tu esti acela care nenorocesti pe Israel?” Ilie a raspuns:”Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu si casa tatalui tau, fiindca ati parasit poruncile Domnului si te-ai dus dupa Baali”.
Ce putere i-a dat Dumnezeu lui Ilie si ce curaj a avut proorocul de pe vremuri sa-l infrunte direct pe regele lui Israel. Interesant ca Ahab nu a avut curaj sa-l omoare pe unsul Domnului, deoarece, i-a fost frica de consecintele ce s-ar fi intamplat cu el insusi. Regele lui Israel era constient ca puterea Divina se putea manifesta din clipa in clipa, impotriva lui, daca, ar fi facut un pas gresit la intalnirea cu Ilie. Asa ca, a stat in banca lui. Casa regala din Samaria, avea o frica mutuala fata de Ilie, caci acesta era omul lui Dumnezeu in Israel. Sa raspunzi lui Ahab in cuvinte dure si sa-i atragi atentia regelui ca este vinovat de toate nenorocirile aduse in masele de oameni si vite din Israel, este peste puterea pamanteasca. In conformitate cu legile vremii, Ilie trebuia decapitat de puterea regala a timpului. Dar nu a fost asa.
Dumnezeu Creatorul, i-a spus lui Ilie: 1 Regi 17, 3-4:”Pleaca de aici, intreapta-te spre rasarit, si ascunda-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo”. Ce diferenta intre doua mentalitati spirituale, si anume: O mentalitate de a asculta de Dumnezeu si alta de Lucifer. Noi cu cine defilam?
Imaginea- #1
Reprezinta pe Ilie istovit si rupt de oboseala asteptand mila cereasca sa-i aduca ceva de mancare. Corbii trimesi de Domnul i-au adus carne si paine, dimineata si seara, si a baut apa din paraul Cherit care se afla in fata Iordanului.
Imaginea- #2
Un portret vesel cu Ilie Tisbitul. In mana purta toiagul de prooroc al lui Dumnezeu, cu o banda simpla pe cap tipica zonei si o camasa alba peste care se muleaza o blana de animal salbatic pentru noptile friguroase din indepartatul orient antic.
Imaginea- #3
Proorocul apare ceva mai multumit deoarece mancase dimineata si spre seara corbii iar i-au adus carne si paine. O natura muntoasa, cu stanci si pietre colosal de mari, cu un peisaj de un apus de soare senin si ascuns parca dupa coama muntilor ce doresc si ei a se odihni in linistea noptii.
