320
Views

 

ÎNCOTRO?

 

Încotro duc drumurile.  Apucăm și noi pe ele.  Unele se știe unde duc, altele mai puțin sau deloc.  Alegem de obicei pe cele mai largi, pe care e lumea mai multă ca să nu fim singuri să ne-apuce vreun bătut de gânduri.  Încotro duc, dacă nu știm de la început, vom vedea pe parcurs, deși întoarcerea și repornirea e plătită așa de scump că uneori nu se mai poate face.  Un SINGUR drum?  Nu se poate.  Acesta ar fi PREDESTINAȚIE ori unde ar duce el, așa că există o alternativă fie bună, fie rea care să dea posibilitate de LIBERĂ ALEGERE, principiul existenței să funcționeze.  Pentru înțelegerea noastră, Sfânta Scriptură ne prezintă drumurile bune și drumurile rele, adunate fiecare în ceea ce numește ea DRUMUL cel BUN și DRUMUL cel RĂU.  Nouă ne place să le știm multe pentru motivație de scuzabilitate de ce mergem pe cel pe care întrebarea ÎNCOTRO ne găsește.

Se zicea odată, când Roma era centrul de putere al lumii, că „toate drumurile duc la Roma”.  Duceau multe, dar nu chiar toate.  Unele mai duceau și la Constantinopolul răzvrătit de ea și chiar la Ierusalimul pustiit.  Și tot așa, în momentele importante ale istoriei drumurile duceau încotrova semnificativ și oamenii dădeau buzna într-acolo.  Până astăzi nu la fel?  Chiar mai mult, căci intensitatea împlinirilor profetice de pe urmă este la nivelul cel mai înalt.

A fost la început un loc pe pământul nostru, loc de foarte mare importantă.  Grădina Edenului.  Elementele geografice concrete nu ne permit să-l trecem la definițiile mitologice, ci să-l considerăm istorie concretă.  „Tigrul, Eufratul, Havila, Cuș” etc.  Acolo a fost creat omul care deși a căzut în neascultare, de-acolo s-a răspândit pe fața întregului pământ.  Ceea ce descoperă planul lui Dumnezeu cu oamenii ca fiind autentic, este că acum, la sfârșit de lume, toate drumurile duc înapoi într-acolo.  Dacă la nivel planetar se pune întrebarea ÎNCOTRO, răspunsul nu este altul decât ÎNTR-ACOLO.  Pe care drum?  Pe toate.  Nu doar pe uscat cum spre străvechea Romă, ci și pe apă și pe aer.  Se-ntâmplă ceva acolo și se pornește și se merge într-acolo.  O sângerare care se vrea a fi oprită.  Greu și după multă străbatere de drum și schimbări de emisari ajungea o știre de la Ierusalim la Roma și de la Roma la Ierusalim.  Acum, acest lucru se întâmplă în timp foarte scurt și chiar cum se zice „pe viu”.  Mutația de priveliște se face într-o clipă, doar să te uiți către ea, doar să fii cu sufletul pe DRUMUL PROFETIC al Sfintelor Scripturi.  Ierusalimul și Roma la aceeași masă privind spre cutremurarea cuibului în care Dumnezeu a așezat omenirea la începutul ei, de parcă porțile Edenului pe care au ieșit Adam și Eva sunt zgâlțâite de forțele întunericului?  Ierusalimul e într-acolo cu îngrijorarea de sine, pacea și ajutorul social propovăduit de Vatican cu atâta ardoare, criticarea prin poziție fermă a oricăror motivații de asuprire și război, aprobă pentru prima dată în istorie prin papa Francisc, acțiunile militare americane împotriva teroriștilor care vin pe Eufrat în jos cu persecuția lor anticreștină de cea mai barbarică manifestare.  Lumea se zgâlție acum la sfârșit tot privind spre acolo de unde a început.  ÎNCOTRO la propriu?  Dar la figurat?

Pe dimensiuni mai mici fiecare formațiune politică, socială, religioasă și de orice fel, are ÎNCOTRO-ul ei.  Nu este lipsită de această întrebare nici Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.  Acum când scriu aceste rânduri și în mare măsură acum când citiți aceste rânduri, pe anume probleme toate drumurile duc spre Texas, Statele Unite.  Căpetenii ale diferitelor părți geografice ale Bisericii sunt în drum spre Texas.  ÎNCOTRO?  ÎNTR-ACOLO.  Din toate părțile.  În miniatură la propriu, dar destul de semnificativ la figurat, seamănă – nu la dimensiuni, ci la fenomen – cu „toate drumurile duc la Roma”.  E acolo un Congres.  ÎNCOTRO, cu răspunsul – spre Texas -, este însă mult mai puțin semnificativ decât ÎNCOTRO acolo, în oficii pentru problemele de spiritualitate ale Congresului.  Este momentul cel mai potrivit să ne rugăm pentru lucrările de acolo să se încheie cu un răspuns bun la întrebarea ÎNCOTRO.

Având în vedere cele de mai sus spuse în modul așa de modest, și încă multe altele, pe care le intuim, dar pe care numai el le știe, pastorul Valentin Dănăiață a propus ca la întâlnirea din Georgia a românilor Adventiști de Ziua a Șaptea, care va avea loc peste o săptămână, să se desfășoare în cadrul programului și o masă rotundă de discuție pe tema Quo Vadis, lume, biserică, individ.  Și acesta este un motiv special de rugăciune.  Întâlnirea să fie frumoasă în cel mai frumos sens al frumosului.  Să fie la încheierea ei mai multă conștiență de ÎNCOTRO și mai multă motivație de ÎNTR-ACOLO.  Direcția Edenul cel Nou, Noul Ierusalim și mai ales ÎNTÂLNIREA cu Domnul nostru, Mântuitorul.  Practic, întâlnirea are loc sub egida „strângeți rândurile”, ca ultimii pași să-i facem împreună.

 

Benone Burtescu  (dburtescu@aol.com)

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

| Articole / Stiri |
Despre autor
-