Fiindcă atât de mult
a iubit lumea, că a dat…
Ioan 3,16
Plin de speranță și uimire,
Cu deosebită atenție,
Întreg universul
Privi Cadoul ceresc
Pentru omenire.
Atât de simplu,
Și minunat,
Împodobit cu o fundă albă, imaculată.
Lumea își vedea
De treburile ei.
Griji, plăceri, idealuri…
Erau și așteptători
Care cercetau profețiile.
Nepăsare sau dor
Umpleau zilele muritorilor…
Treizeci de ani
Darul stătu
În aparență uitat și nedesfăcut,
Disprețuit și nebăgat în seamă.
Dar la Iordan
Cadoul fu descoperit lumii.
Glasul din cer și Porumbelul
Au confirmat cele rostite de Botezătorul.
Funda cea albă se transforma
Încet-încet într-o fundă roșie ca sângele.
Misiunea Lui era descoperirea Iubirii.
Zile de post și consacrare au pregătit
Îndeplinirea ei.
Comuniune cu Tatăl
Și slujire zi de zi.
Unii se bucurau și sorbeau din Darul ceresc,
Alții erau doar uimiți.
Alții erau indiferenți,
Unii ar fi făcut orice să-L zdrobească
Și chiar au reușit când li s-a permis.
Pentru mine, pentru noi
Fiul a suferit de neimaginat…
Iubire nemăsurată
Pentru creaturi nerecunoscătoare…
Din mormântul rece
Cadoul ceresc
Se ridică încununat
De o fundă aurită, regală.
Câteva zile a rămas cu cei apropiați,
Și apoi S-a înălțat
Spre ceruri ca Preot, Jertfă și Împărat…
Primește Darul ceresc,
Admiră-L și deschide-L
Cu bucurie și reverență!
Împarte cu cei de lângă tine
Măcar un strop din
Iubirea nemărginită
Și nemeritată.
Isus, Fiul lui Dumnezeu,
Salvatorul omenirii,
Revine pe nori! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
