Cine oare se apleacă peste mulți?
Cine leagă răni de suflet și de trup?
Lațuri de capcană, cine rup?
Învelesc și grijă poartă de desculți?
Și cu drag hrănește porumbeii-n grup?
Gata ești ca ea, frământări s-asculți?
Nu deosebește pe săraci de-avuți,
Pe cei ce sunt trântori, de harnici în stup.
Cu mantia-i fină gonește dureri,
Delicat ea șterge lacrimi și oftat,
Liniște aduce prin dulci mângâieri,
Temerile toate iute au plecat,
Visele surpate de până mai ieri
Azi se-nalță iarăși strălucind deodat.
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
