„El imi deprinde mainile la lupta, asa ca bratele mele intind arcul de arama. Tu imi dai scutul mantuirii Tale, dreapta Ta ma sprijina, si indurarea Ta ma face mare. Tu largesti drumul sub pasii mei, si nu-mi aluneca gleznele. (…) Tu ma incingi cu putere pentru lupta si rapui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. (…) Tu ma scapi din neintelegerile poporului; ma pui in fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunosteam imi este supus.” (Ps. 18. 34-36, 39, 43)
Aseara, emisiunea „Deschide lumea!” (difuzata de Realitatea TV), pe care mama o urmarea, mi-a captat atentia (ceea ce nu prea se intampla). La emisiunea mentionata, am remarcat prezenta, parca razleata pe platou, a unei persoane in carucior si, din locvacitatea moderatorului, dar si din interventiile incalecate ale invitatilor, am inteles ca domnul izolat si victimizat se numeste Iulian Craciun si este o persoana cu dizabilitati (era evident si fara precizarile celor din jurul sau). Dar nu pentru dizabilitatea sa fusese domnul invitat si nici pentru vreuna din realizarile anterioare (care exista, in ciuda dizabilitatii sale), caci ar fi fost disonant cu ceea ce este in mod obisnuit discutat in cadrul emisiunii cu pricina. Domnul era acum expus (e corect termenul, pentru situatia in care a fost pus) pe platou, pentru ca a avut indrazneala de a candida pentru un loc in Senatul Romaniei, culmea, intr-un colegiu in care opozantul sau este o persoana foarte potenta in mediul politic si de afaceri autohton. In cadrul emisiunii, confruntarea politica dintre cei doi candidati a fost comparata cu cea dintre David si Goliat, David fiind, bineinteles, persoana cu dizabilitati, iar Goliat – domnul arhicunoscut. citeste in continuare
