„Acum, fireste, nu putem vedea lumina soarelui care straluceste in dosul norilor, dar va trece un vant si-l va curata” (Iov 37.21)
„Norul de cenusa” a venit si a plecat, dar cred/sper ca anumite lectii le-a lasat. Pentru mine, cel putin, da – si as vrea sa le impartasesc aici.
In primul rand, norul buclucas a venit cumva pe neasteptate, iar evolutia sau durata acestuia era imprevizibila. Cine se gandea ca in Islanda exista un vulcan a carui eruptie ii poate afecta viata? Nimeni – sau aproape nimeni. Iar, dupa izbucnirea acestuia si aparitia „norului”, a facut cineva afirmatii sau prognoze fundamentate stiintific cu privire la ce va fi? Nu, nimeni nu putea sti, toata lumea astepta sa treaca si „plaga” aceasta. Ba, un premier anticipa ca, daca ar tine doi ani migratia cenusii prin atmosfera planetei noastre, atunci, „papa” calatorii aeriene, bun-venit calatorii cu barca. citeste in continuare
