„Intelepciunea si-a zidit casa, si-a taiat cei sapte stalpi. Si-a injunghiat vitele, si-a amestecat vinul, si-a pus masa. Si-a trimis slujnicele si striga, de pe varful inaltimilor cetatii: ‚Cine este prost, sa vina incoace!’ Celor lipsiti de pricepere le zice: ‚Veniti de mancati din painea mea si beti din vinul pe care l-am amestecat! Lasati prostia si veti trai, si umblati pe calea priceperii!’” (Prov. 9.1-6)
In Predica de pe munte, Isus avertizeaza ca oricine spune aproapelui sau „prostule” sau „nebunule”, cade sub incidenta pedepsei divine (Mat. 5.22). Chiar daca aceste apelative nu trebuie folosite in comunicarea cu aproapele, termenii „prostie” si „nebunie” sunt utilizati „in popor” pentru a desemna: o capacitate intelectuala situata sub nivelul considerat normal din punct de vedere psiho-medical sau deprecierea facultatilor cognitive, lipsa de invatatura si chiar naivitatea, in ceea ce priveste „prostia”; in cazul „nebuniei”, termenul este utilizat, in principal, pentru a desemna o boala mentala sau consecintele acesteia, o actiune „nechibzuita” sau un comportament iresponsabil, imoral ori in dezacord cu normele si valorile grupului care sanctioneaza, cu acest apelativ, anumite fapte si chiar pe faptuitor. Uneori, ambii termeni desemneaza consecintele aceleiasi cauze, precum in cazul dementei, in care se asimileaza si regres intelectual marcat, dar si modificari comportamentale care evidentiaza tulburari mintale, iar in alte situatii, utilizarile sunt opozante, adica despre un om se poate spune ca „nu e deloc prost”, ba dimpotriva, dar ca este „nebun”. citeste in continuare
