„Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi! Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant.” (Eclesiastul 11.1-2)
Am o fire destul de caritabila, dar m-am ferit, totusi, de implicarea in anumite actiuni de binefacere din biserica, mai ales daca acestea erau initiate si realizate de oameni dornici sa impleteasca binefacerea cu misiunea de convertire. Probabil pentru ca nu am destula credinta si dragoste pentru Dumnezeu, ar spune unii, iar eu as raspunde categoric ca, de tipul celei pe care o manifesta ei, sigur nu am si nici nu imi doresc. Caci imi place sa daruiesc, oferind cu adevarat in dar, nu facand din ceea ce „ofer” o moneda prin care incerc sa obtin, in schimbul a ceva efemer, un suflet. Imi place sa ofer inaltandu-L pe Dumnezeu, fara a-i face beneficiarului capul „calendar”, incercand sa il constrang sa adere la ce cred eu…
Eclesiastul, inspirat de Dumnezeu, indeamna: „Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi! Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant.” (Eclesiastul 11.1-2) Ce spune Eclesiastul? Citesc bine? – „Arunca”! Ce inseamna acest lucru? Inseamna sa dai neconditionat, sa dai fara a incerca sa mai tii sub diverse forme darul, sa pierzi controlul. Adica nu in felul in care ofera multi crestini: citeste in continuare
