490
Views

CRONICA IDEILOR ARHITECTUL DINU PATRICIU, NE-A PARASIT Motto:”Decat o viata cioara mai bine o vara vultur”- arh. Gheorghe Petrescu Autori: arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu-CUA University-Washington-DC-SUA Sponsor: Adrian Dobrovolschi Am fost colegi de facultate, la Institutul de Arhitectura „Ion Mincu”, din capitala Romaniei, Bucuresti. Singurul institut de profil in ale arhitecturii din tara, si cine intra in aceasta institutie de invatamant superior, era considerat, un student special, fata de alte facultati ale capitalei. Nu o spun din mandrie sau rautate, o spun ca, asa era. Noi, studentii de la arhitectura, aveam anumite particularitati native in ale desenului si al imaginatiei creative specifica noua, arhitectilor. Dupa o admitere infernala, incepea tavatura studiilor teoretico-universitare, apoi practica de trei zile pe saptamana in atelierele specifice de proiectare, unde era adevarata valuare a studentului arhitect. Aici apareau proiectele de calibru, pentru viitoarea profesie, iar in sala de judecata a marelui institut de arhitectura, aveau loc acele verificari ale marilor proiecte lunare si ale schitelor de proiect din doua sau patru, saptamani. Aceste proiecte rapide de o zi, trebuiau elaborate in 12 ore conventionale, si incepeau dimineata la ora 8.00am, cand primeai tema de proiect, tiparita pe mai multe pagini, si predai proiectul seara la 8.00 pm. Nu aveai voie sa treci peste orele 8:00 pm. puncte fix, cum spunea Nenea Iancu. Perioada ce am descris-o mai sus, se intindea pe perioada 1970-1971, un program de sase ani de studiu in ale arhitecturii, pentru profesia de arhitect diplomat. Iar dupa trei ani de practica intr-un atelier de proiectare, deveneai in sfarsit, „arhitect”. Eram tineri, entuziasti, aveam un club al nostru, numit, „clubul A„, total diferit de alte cluburi studentesti din capitala. Ne ocupam si de organizarea festivalurilor de muzica usoara gen, „POP”, la Sala Palatului, unde se afla in spatele resedintei Secretarului General al Partidului Comunist Roman, in persoana tovarasului Nicolae Ceausescu. Eram membru al bisericii AZS, si toti colegii mei stiau ca sant adventist. La proiectare in grupa mea eram printre cei mai buni, notele obtinute o spun, dar eram comunicativ si ajutam pe fiecare cu cate o idee, o anumita grafica de prezentare de proiect etc. Nu am fost studentul retras, ca, vezi doamne, eu sant crestin AZS, si nu ma amestec cu,” nelegiuitii”,o expresie a vremii. Nu fumam, nu beam bauturi alcoolice, eram vegetarian, dar, nu cautam sa ma ascund de ceace eram, mai ales ca sambata avem sase ore de curs, si eu eram absent. Unii colegi m-au luat la ochi, altii mai faceau cate o gluma, dar, eu eram vesel cu totii, si timpul trecea. Dinu Patriciu era un tip inalt si slab. Nu era in grupa cu mine, era in alta grupa, dar mergeam des in grupa lui caci aveam acolo un prieten, si-l ajutam. Noi aveam o anume afectiune, fata de fiecare, caci daca unul din noi nu reusea sa termine, tabaram doi sau trei la planseta lui si-l ajutam. Cu o ora inainte de predare, se admitea ajutorul colegial. Si in acest contest s-au terminat cei sase ani de studii, cu o viata frumoasa, cu bune si rele. In anul patru de facultate am fost obligati sa intram in randurile PCR. Eu am refuzat elegant din cauza convingerilor religioase. Au incercat ei sa ma prinda, dar nu au reusit. Dinu Patriciu a intrat in PCR, si a fost ales chiar secretar pe Institut, din partea studentilor. Aceasta pozitie in urmatorii ani l-au propulsat si mai sus. Era bagacios si cu tupeu, castiga teren. Nu era un baiat rau, dar functia si mai ales onorurile omenesti, pe unii se pune o anume amprenta, care se vede. Dupa terminarea facultatii, eu am fost repartizat la Braila, la Institutul Judetean de Poiectare, iar el a ramas in Bucuresti tot la un Institut mare de Proiectare, dupa care a fost avansat ca asistent Universitar. Luat in vizor de multa lume, s-a ridicat prin munca si talent. Avea studenti in particular ca si mine, numai ca eu aveam, in Braila 10, iar el in Bucuresti avea peste 50. Ma intalneam in facultate, discutam de una de alta, insa se vedea ca el are alte usi deschise, si devenise intre timp, lector universitar, apoi pleca des in strainatate, datorita ajutoarelor de toate felurile ce se invarteau in jurul lui. Apoi impreuna cu rectorul Cornel Dumitrescu, Dinu Patriciu s-a ridicat profesional, pe o scara ce a fost sprijinita de tatal lui, tot profesor universitar si de presedintele departamenrului Cultelor din Romania, domnul Rosianu, fiind ginerele lui. Dumnezeu lucreaza prin oameni, si niciodata sa nu vorbesti de rau pe aproapele. Am avut multe probleme, cu multe biserici in Romania, pe care le-am proiectat, dar, nu mi-a fost demolata, niciuna. Dinu Patriciu nu-mi spunea nimic din toate acestea din partea socrului sau, ce lucra pe post de ministru al Cultelor, dar simteam din partea lui un ajutor „mutual”, si fara obligatii. Dumnezeu a avut planurile sale, si m-a scapat din multe necazuri. Port pentru Dinu Patriciu, aceeasi afectiune tot „mutuala”, si-mi pare rau ca a murit ca un caine al nimanui. A avut patru casatorii, o viata de boem de la paradis pana in iad, dar, a mers pana la capat. Nu l-a ruinat nimeni, s-a ruinat singur, pentruca s-a inhaitat dupa revolutie, in politica, cu cine nu trebuia. Nici el nu a jucat cinstit tot timpul, si ca urmare, Dumnezeu la pedepsit. A furat, a mintit, dar, a pierdut siguranta vietii. A avut o viata de familie, zbuciumata, iar bautura si fumatul, i-au ranit sanatatea. I-am spus mereu si in facultate si dupa terminare, nu mai fuma, si nu mai bea. Nu m-a ascultat. Cand a fost la Milano pentru operatia de ficat, i-am trimes un mesaj SOS, sa renunte la tot, si sa devina vegetarian. Sa nu mai bea si sa nu mai fumeze. Nu m-a ascultat. Te rogi la Dumnezeu pentru cineva care in ultima clipa, cedeaza, dar, daca nu vrea, asta este. Am vorbit cu medici americani, si mi-au spus toti in bloc, sa paraseasca, fumatul, bautura si regimul carnivor. N-a vrut. Pe patul de moarte, la Londra, si-a cerut iertare familiei si tuturor celor ce i-au suparat cu ceva, dar de la Cel din Ceruri, nu am auzit ca si-ar fi cerut iertare. Ultima dorinta a lui inainte de a inchide ochii a fost: „Nu cautati sa faceti mascarada, dupa ce mor”.A decedat in luna August, 2014, la „Royal Free Hospital din Londra”. Adio, arh. Dinu PATRICIU…..!

ARHITECTUL DINU PATRICIU NE-A PARASIT

| Articole / Stiri |
Despre autor
-