Deschide-mi, Doamne, ochii
orbiți de nepăsare,
Curăță-i cu iubire,
indiferența-i mare.
Degeaba declarații
că Te iubesc, știi bine
Când îmi urăsc azi frații
și nu ascult de Tine.
Necredincioși sau sceptici
îi întâlnesc pe cale,
Sunt neserioși, apatici
cu inimile goale.
Cine m-a pus pe mine
să-i cred fără speranță,
Să-mi fie mie bine –
Azi nu pot, am vacanță!
Și oportunitate
da, pierd și uit misiunea,
Doar din comoditate,
nu simte ea, rațiunea.
Este adevărată
credința mea cea rece?
Fără iubire, iată,
la cei mai răi voi trece…
Pot ajuta pe omul
ce-i aspru, antipatic,
Să văd pe-Isus în dânsul,
să uit că nu-i simpatic?
Să facem schimb de locuri.
Când eu sunt în nevoie
Și parcă ard în focuri,
s-ajute are voie?
Isus cu drag mi-alina
și-azi rănile prea grele,
Mi-aduce o lumină,
mă scapă de căi rele…
De-acum ca El voi face –
voi semăna iubire.
Slujirea mult îmi place,
fără deosebire. Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
