Fie că sunt practicanţi sau nu, fie că au probleme mai mari sau mai mici la capitolul credinţă, majoritatea creştinilor îşi doresc să ajungă în acel lor mult dorit – Împărăţia lui Dumnezeu. Pornind de la principiul „toate drumurile duc la Roma”, mulţi şi-au ales propria cale de a ajunge acolo, de preferinţă una cât mai uşoară. Isus Hristos vine însă cu o abordare diferită într-o discuţie despre timpul sfârşitului: Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns El vă va zice: „Nu ştiu de unde sunteţi.”
(Luca 13:24.25).
În vremea lui Noe, vreme cu care Domnul Hristos compară timpul sfârşitului, doritorii au putut intra în arcă cât timp uşa a fost deschisă. Din momentul în care ea s-a închis, acest lucru a devenit imposibil. Trecerea pragului reprezenta un act de credinţă pentru că nu se vedea niciun nor la orizont.
