30
Views

Prolog

Cu ceva timp in urma treceam pe o strada catre o tinta anume. In mersul meu grabit, ceva mi-a atras atentia…grupuri mai mici sau mai mari de oameni mergeau catre case si aveau in maini o carte foarte cunoscuta in Romania (Lumea noastra incotro) insa ceva ii diferentia de ceilalti trecatori si anume o insigna ce avea un mesaj deosebit. Am trecut strada si am citit din mers mesajul de pe insigna: Olga Elena – Lumina, iubire, recunostinta!

Sigur ca nu m-am intrebat despre ce este vorba, pentru ca deja stiam despre o drama care s-a incheiat victorios. Stiam de la prietena mea, cea care s-a implicat cu toata fiinta in aceasta drama, ca in ziua aceea fusese inmormantarea unui COPIL. Insa un copil special…de fapt un copil sfant… care a plecat intr-o liniste profunda…fara trambitele si zgomotele lumii, pe aripile credintei, catre Cel care cunoaste totul, « pana si perii din cap…».

Mi-am zis  in sinea mea: Ce tragedie, ce parinte poti fii sa-ti pierzi copilul, unicul copil, in floarea tineretii la nici 24 de ani ! Ce parinte poti sa mai fii, chiar daca stii ca la moarte nu totul s-a sfarsit, ca nu este punctul in care sa se spuna ADIO ! Si incercam sa  « mangai », de la distanta pe cei sfarsiti de durere…

La circa o saptamana dupa acest eveniment, am visat ceva. Dumnezeu parca imi spunea : SCRIE !!! si m-am sculat hotarat sa scriu… Am hotarat cu prietena mea, sa obtin ceva date concrete despre Olguta si la treaba…dar nu a fost asa. Ceva ma tinea in loc. Puneam totul pe seama lispei de timp…pana intr-o seara cand sotul prietenei mele mi-a zis cu mare naduf:

– Stii ceva ? Sunt suparat pe tine : Nu mai scrie nimic…n-ai fost in stare pana acum…las-o balta !

Mi-am insusit critica si m-am apucat sa scriu. Acum stiu cine ma oprea ! Mi-am ridicat gandul spre Cer si m-am rugat ca pana sa curga….

….

Nu doresc ca articolul de fata sa fie un Necrolog, nici sa fie o scurta autobiografie…nu aceasta vreau sa scot in evidenta. Poate ca nici familia nu si-ar dori asta…ci mai degraba vreau sa aduc in fata voastra, dragi cititori, o lectie care se invata de acolo de unde nu te astepti. O lectie predata pe viu, unora care isi spun CREDINCIOSI ! O lectie predata mie si tie…o lectie despre suferinta la ea acasa, o lectie despre un copil cu o credinta cat un bob de mustar !

Fata in fata cu durerea

In urma cu vreo cateva luni situatia Olgutei se agraveaza. Dupa lungi cautari de salvare de la oameni, dupa deplasari prin lume, se intoarce acasa. Operatii diferite, durere neincetata, si multe intrebari. In acest timp este solicitata firma de ingrijiri medicale a prietenilor mei. Prietena mea, o fire foarte sociabila si cu mult suflet, intra pe frecventa Olgutei…Vin primele intrebari despre suferinta. De ce atata suferinta ? Au mai fost intrebari de genul acesta dar nimeni nu i-a raspun asa ca sa fie pe « saturate ». Acum primeste raspuns direct din Cartea Sfanta ! Si o pace cum nu s-a mai vazut incepe sa o invaluie pe Olguta.

Zile si nopti de chin, Olguta intelege ca suferinta este ingaduita de Dumnezeu, dar are puterea sa spuna ca suferinta ei este nimic pe langa cea suferita de Mantuitorul…

Fiecare vizita la casa Olgutei se incepe, de fiecare data, despre Dumnezeu. Vrea sa stie mai multe. Sufletul ei era pregatit sa afle despre Cel care hotarase salvarea! Si Olguta si-a acceptat situatia dar se si abandoneaza in bratele Celui care plangea alaturi de ea. Nu ca nu ar fi putut interveni sa o salveze. Domnul poate orice ! Doar El a facut pamantul si tot ce este pe el si nu se putea impiedica de o celula fie ea si canceroasa ! Dar frumusetea acestei credinte care incoltise deja, era prea mare sa poata sa o opreasca chiar si printr-o insanatosire-minune ! Pentru ca Domnul a vrut sa dea o lectie. O lectie extrem de importanta catre o lume obscura care nu stie sa-si mai ridice capul si sa vada ca dincolo de problemele vietii mai exista si altceva ! Si Olguta preda lectia vietii ei !

In joc erau familia ingrozita de perspectiva mortii, rudele apropiate si prietenii care cereau si chiar se ofereau material, ca Olguta sa fie dusa mai stiu eu pe undesa gaseasca salvarea la oameni !!! Insa Olguta s-a asezat in pat, si cu manualul suferintei in brate incepe preadarea lectie…

Primi sunt parintii! Prea ostoiti de puteri, prea abatuti si neputinciosi in fata aceste problele de viata si de moarte, aopi prietenii, rudele si altii.

Situatia se agraveaza, Domnul ingaduie cateodata peste puterile ei, dar « …harul Meu iti este indeajuns… » s-a dovedit adevarat. Hristos Insusi o sustinea. Avea o chestiune importanta de rezolvat. Predarea lectiei !  Si stie si crede ca suferinta nu vine de la Dumnezeu, cum atatea miliarde de oameni cred. Stie ca Dumnezeu doar ingaduie celui rau sa se foloseasca de suferinta, dar rezultatul este unul pe masura, salvarea omului din lumea de pacat !

Mai intai toti cei din jurul ei isi dau seama ca ar trebui sa inalte rugaciuni. Catre Cine ? Nu stiua nici ei…catre Unul nevazut, necunoscut, care o fi pe undeva prin ceruri, prea ocupat sa mai auda aceasat cerere. Un Dumnezeu care nu merita nici aceasat rugaciune, dar sa incercam spun rudele…

Lectia rugaciunii

Si Olguta tine prim lectie…Rugaciune, Da, dar fara manualele lumii, respingand orice fel de rugaciune – model din orice carte de rugaciuni facute de oameni. Olguta spune tuturor ca singura rugaciune acceptatata de Dumnezeu este aceea a sufletului care spune ce simte…si are dreptate. Ce legatura are rugaciune nu stiu carui sfant facuta la plecarea in calatorie cu durerea mea de cap ??? Spasiti, « elevii » primesc prima lectie. Si o invata, cu pretul calcarii peste secole de crestinsim de « «doua mii de ani » ! RUGACIUNEA SINCERA ESTE VARSAREA SUFLETULUI CA INAINTEA UNUI PRIETEN

Durere, lacrima, pace in suflet, deznadejde, si iarsi se pregateste a doua lectie : Olguta trebuie sa fie tare ! Parintii deja plang, o plang pe ea…ei stiu ca fiica lor nu va mai scapa…si poate ca nici rugaciunile nu-si mai au rostul. Asta asa ca sa nu o dezamageasca pe ea…care tocmai predase lectia !

Disperarea cuprinde familia, rudele si prieteniii. Fiecare trec ca intr-un cortegiu fara sfarsit, muti, pentru ca in fata mortii nimeni nu mai are o vorba de adaugat !!! Doar Olguta mai are ceva de spus !

Lectia salvarii prin credinta

Pregateste, meticulos, lectia a doua. Prietena mea, cea care i-a fost alaturi zi de zi, sfatuitorul din umbra, deja pune mana Olgutei in mana Celui Infinit in dragoste…stie ca doar El poate sa faca ceva frumos din incrancenarea mortii. Stie ca arhiamagitorul inceraca sa acopere cu durere si deznadejde si ultima firimitura de credinta…satana stie ca daca va pune in mintea oamenilor traditia fara vlaga si formele reci, va avea castig de cauza. Dar lectia este pregatita !

De acolo din patul suferintei, din groapa pieirii, din valea umbrei mortii, Olguta isi inalta glasul. Catre mine si catre tine dar mai intai catre parintii ei. Si le spune pe sleau : « Daca vreti sa ne intalnim in cer, nu va pierdeti credinta in Dumnezeu». A venit ca un trasnet strafuldgerand ceata maloasa a traditiilor fara fund…A vrut sa spuna, ca salvarea la cer nu este FAPTA omului ci CREDINTA  in Dumnezeu!!! Simplu…nu a durat lectia decat cateva secunde ! Si o lumina a strabatut mintea prea intunecata a celor care erau atat de dezamagiti. Si din Cartea Sfanta striga catre lumea pierduta aceleasi cuvainte : «  Caci prin har ati fost mantuiti si prin credinta si aceasta nu vine de la voi : ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni »!

Nu este usor sa crezi ca atat de simplu este totul! Nu este usor sa treci peste veacuri de intuneric! Nu este usor sa lasi din spate atata povara si sa spui simplu : Prin credinta! Iata si lectia a doua : Mantuirea este prin CREDINTA SI NU PRIN FAPTELE OMULUI!

Lectia sociabilitatii si a pazirii Poruncilor

Vizita prietenei mele, ii face extrem de bine. Olguta se simtea singura, cu toate ca intodeauna casa era plina de oameni…Dar gandurile si simtamintele nu rezonau…Doar clipele cand Olguta era fata in fata cu « ingerul pazitor » era fericita. Olguta ii spune prietenei mele, ca dansa reprezinta » legatura ei cu Dumnezeu »

Si preda a treia lectie : Nu poti fi un bun crestin fara sa fii in echipa. Dumnezeu a lasat sociabilitatea oamenilor atat de adanc inradacinata in fiecare. Domnul nu doreste ca omul sa fie singur. Nu Domnul trimite pe pustinici prin vagaunile muntilor, si nici prin chiliile departe de vazul lumii. Oriunde te-ai ascunde, pacatul este la usa! Asa spune Cartea! Te pandeste nu de la distanta ci chiar la usa…la usa chiliei…la usa scorburii…Suntem creati sa fim in echipa. Crestinii trebuie sa fie impreuna…dar nu erau acolo in casa suferintei atiti crestini? De ce doar cu unul singur, Olguta se simtea in suguranta si mai aproape de Dumnezeu? Poate spuneti ca era vorba de dragoste. Da era vorba de dragoste, dar toti o iubeau pe Olguta si totusi…

Iata si lectia predata cu nonsalanta in trilurile spasmelor durerii: Nu dragostea atrage in mod defintiv pe doi oameni. Atunci de ce doi tineri, o fata si un baiat, care se iubesc enorm, se casatoresc si apoi auzi ca s-au despartit? Nu se iubeau? Ba da! Dar nu era de ajuns. Pentru ca fiecare avea regulile lor…Olga a simtit ca impreuna cu prietena ei, aveau acelasi set de reguli rupte chiar din Dumnezeu. Si regulile acestea reprezentau caracterul lui Dumnezeu. Intelege ca Prouncile lui Dumnezeu trebuiesc respectate. Si intelege, cu mintea unui copil, adavarurile minunate. Intelege ca va fi o pecete si ca Dumnezeu a pus un semn in dreptul ei…El stia ca Olguta era pregatita sa pazeasca PORUNCILE. Cand? Pai credeti ca Mantuitorul nu cunoaste gandurile sau intentiile? Si gandul Olgutei a fost acela sa fie ca El. In carcater. Pazind Poruncile Lui. Si nu doar cateva ci TOATE!!!

Olguta primeste acest adevar ca Prouncile lui Dumnezeu trebuiesc tinute toate fara deoasebire ! Si incepe chiar sa faca ordine prin  «sa faci » si « sa nu faci » aranjand, dupa intoarcerea din Israel, ca schema de tratament sa nu pice sambata in ziua Domnului. Caci asa zice Scriptura, in ziua Sabatului sa nu faci nimic nici tu, nici aproapele tau pentru ca este Ziua lui Dumnezeu !

Lectia iertarii

Intalnirile, cu prietenul ei Alin, sunt crude. Cate vise care trebuiesc sa se spulbere, cate soapte neintelese, cate dorinte fara rezultat. Il preda familiei ca pe fiul lor. « Prietenul meu sa fie ca si copilul vostru. Ori eu ori el este acelasi lucru ! » Olguta intelege ce inseamna ca omul sa nu fie singur. Si repede se gandeste ca in timpul vietii poate ar fi ranit pe cineva cu vreo vorba. Incep sa sune telefoanele. La rude, prieteni, cunoscuti. Are putere sa-si ceara iertare. O noua lectie se desprinde din PROGRAMA CERULUI. Lectia ierarii. Stie ca nu poti fi langa Tatal in timp ce nu accepti sau nu esti acceptat de fii Lui. Cum sa spui ca iubesti pe Dumnezeu in timp ce urasti pe aproapele ? Nu, este imposibil…si Olguta suna.Telefoane chiar si in strainatate. slabe aducatoare de pace ! – Te rog sa ma ierti daca ti-am gresit ! Te iubesc foarte mult ! Grele cuvinte pentru amagitorul de suflete care doreste sa aduca doar injuraturi, barfe, blesteme…Olga mai face un pas, in unduirea « PACII care intrece orice inchipuire », si se gandeste si la clipa despartirii. Stie ca despartirea este doar pentru o vreme…destul de scurta. Si in acest fel se gandeste la detalii. Vede deja capatul…este asa de glorios. Stie ca va fi invingatoare pentru ca stie in cine a crezut !

Lectia mortii ca un somn fara vise din care este inviere

– Cum sa ma imbraci in mireasa mama? Albul il poarta Unul Singur. Dumnezeu. Si eu il voi purta, dar nu acum. Stiu ca in dimineata invierii voi avea deja o haina alba pregatita de Insusi Mantuitorul Meu. Nu, va rog, nu vreau o rochie alba de mireasa. Doar una neagra. Sa se stie ca vin din negura pacatului, din valea umbrei mortii, sa stie oricine ca aici nu este locul nostru, sa stie orice om ca nu se merita sa traiesti aici unde este pacat, mizerie, boala, lacrimi, durere si moarte.- Vreua doar rochita neagra ! Si chiar daca este neagra vreu sa fie frumoasa. Sa stie MOARTEA ca nu va fi ultima. Sa stie ca dupa ea va fi frumos, frumos de cer !

Iar voi parintii sa nu va imbracati in doliu. Nu are rost ! Voi nu stati in fata mortii. Voi stati in fata unui bob de grau care daca nu moare nu aduce roada. Sa aveti bluze albe…toti cei care veti fi langa catafalc…sa gustati de pe acum salvarea pregatita de Domnul si sa intelegeti cu totii ca HAINA ALBA a neprihanirii este GRATIS pentrui TOTI ! Totul sa fie in alb, catafalcul, scaunele sa fie si ele imbracate in alb, un singur punct negru sa fie cu acea ocazie…eu sa fiu acela sa spun oricui ca viata pe acest pamant este durere, lacrima si moarte. Si sa intre bine in cap, fiecaruia ca noi avem o alta patrie mult mai buna…sa intelega oricine ca Isus, Fiul lui Dumnezeu, cel care a murit pentru noi, ne-a pregatit un loc langa El…

Olguta a inteles ca viata aceasta nu se merita daca nu este ascunsa in Hristos ! Si, pentru ca se afla in laboratorul mortii, doreste sa spuna ca alegerea binelui va fi cerul iar alegerea raului va fi moartea. Si ca merita sa te prinzi de Dumnezeu, Garantul vietii vesnice ! Ce frumos…ce frumos…

Lectia aceasta a dorit sa ne spuna ca noi suntem un pumn de tarana si ca in orice moment putem sa nu mai fim. Clipele trebuiesc, cu multa intelepciune, traite si ca putem sa le traim asa de ieftin sa « batem palma » pentru vesnicie ? Chiar nu merita ? Tie chiar nu-ti pasa ? Nu intelegi ca prin acesta jerta de miros placut adusa Domnului, tie ti se atrage un semnal de alarma ? Crezi ca lumea asta va mai fi mult ? Chiar nu vezi ca toate lucrurile conduc catre un punct in care omul nu mai poate face nimic si ca va trebui sa vina El sa o rezolve ? « Eu vin curand » spune Isus. Tu cat de curand intri in randuri ? Poate ca mine sau poate ca Olguta…si cate credinta va gasi Isus la tine ? Crezi ca te vei putea acoperi cu sintagme de genul : « «Asa am pomenit »…Asa m-am nascut, asa vreau sa mor ! » Nu cred. Sfanta Scriptura striga catre tine : « Nu-ti impietri inima, asculta si urmeaza-Ma »

Lectia altruismului

Si, pentru ca nu era de ajuns de frumos, Olguta isi aduce aminte ca mai are o inima de dat. Asa, pentru unul sau una la fel ca ea…sa simta fiorul Pacii lui Dumnezeu. Stie ca sunt multi care iubesc viata aceasta. Si hotaraste in mintea ei, cu un altruism specific doar Mantuitorului, sa cedeze un rinichi, pentru cineva care sa-l faca in stare sa filtreze tot ce este bun in viata asta…un ficat care sa atraga atentia ca nu poti sa-ti permiti sa mananci si sa bei orice, un plaman pentru a putea incepe o noua viata fara tutun, o inima simtitoare care sa pompeze viata alaturi de Isus. Dar intelege ca nu poate dona decat corneea, celelate organe fiind deja cuprinse de acea boala cumplita…

Nu a mai apucat…dar credeti voi ca gandul nu a fost cunoscut de Dumnezeu ? Ba da…in Cer grefele deja se pregatesc…ingerii iubitori si nevazuti aseaza pe masa de operatie a cunoscutilor, cate ceva din Olguta…si firele nevazute ale iubirii ceresti sa le lege pentru totdeauna unul de altul ca intr-o hora cereasca care sa spuna…adio moarte. Vine invierea !

Nu-ti ocroti murirea !

Cu ultimele puteri adauga si detaliile : – Sa nu planga nimeni ! Nici tu mama nici tu tata ! Fiti tari ! Voi de fapt nu ati pierdut copila ci ati castigat-o pentru cer ! Cu mine este clar. Mi-am sfarsit alergarea, acum astept cununa cereasca. Nu ma plangeti pe mine, plangeti-va pe voi…asa pe ascuns si vedeti cat sunteti de departe sau aproape de Cel care poate sa faca mult mai mult pentru voi! Intelegeti ca nu este capatul, este doar un somn…fara vise, pana in dimineata invierii.

A inteles Olguta ca se va scula repede din tarana pamantului…dar nu cu ochii in fundul capului ci cu ochii iscoditorii, limpezi si radiind fericirea…ochi care il va cauta dintr-o privire pe Cel care i-a pregatit o salvare asa de mare si apoi sa te vada pe tine mama si pe tine tata ! Nu se va scula cu mainile ciuruite de perfuziile cu chimicale si fara vlaga, ci cu mainile pline de vigoare sa stranga repede la piept si pentru totdeauna pe mama, pe tata, pe prietenul ei, pe mine si pe tine…Nu se va mai scula cu trupul invadat de boala ci cu un trup nesupus putrezirii. Pregatit pentru nemurire… Olguta nu si-a ocrotit murirea, ci pe fata, a spus ca are incredere in Cel care va da viata vesnica ! Iata o alta lectie…in care imi spune mie si tie ca nu trebuie sa mai iti oblojesti atat de tare viata. Ca cine si-o va scapa va muri dar cine va muri va fi salvat !

Trage oblonul acestei vieti fara de fericire, cu o lacrima in coltul ochilor, nu pentru ea ci pentru tine si pentru mine prinzandu-se de speranta ca vom fi acolo intr-o zi, apoi sopteste mamei si-i spune : – Te rog sa respecti intr-u totul ceea ce am spus, fara nici un amestec de traditie, altfel, nu voi fi de acord cu asistenta religioasa. Va trebui sa chemam pe cei care tin credinta lui Isus si care tin Poruncile lui Dumnezeu ! Accept asta pentru voi…stiu ca va este greu…Sa nu uitati : Va trebui sa va pastrati credinta daca vreti sa ne intalnim…

Prin crapatura oblonului vietii, il tintuieste pe Alin, prietenul ei, caruia ii spune :

-Alin, prietenul meu, recunoaste ce bun este Dumnezeu !…

Se trage perdeaua grea peste capitolul Olguta, incet, in pas invers cu cursul vietii… un clopot…nici o tresarire, pentru ca totul face parte din viata…dar cu o ultima fila din catalog.

S-au citit numele tau si al meu…

Olguta este in “vacanta”, binemeritata vacanta caci PREA MULT A SUFERIT, pana ce… « …insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogora din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh ; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. »

Tu unde vei fi ? Ea te va cauta cu privirea . Din ce popor vei face parte ? Nu vor fi decat doua : Unul din care face parte si Olguta si anume acela care merge pe cararea stramta, plina de sacrificii, de boala, lacrimi si durere, o carare care este in atentia gingasa a Domnului din cer, si un alt popor care merge pe cararea cea larga a vietii pacatoase…Nu te astepta sa fie in cer religii…astea le-au facut oamenii. Va fi doar o turma si un pastor…Cauta sa faci parte din poporul turmei Lui !

Epilog

………

Olguta nu mai este printre cei vii…este realitatea vietii acesteia. A ramas doar un mormant rece si hidos…impresii despre o inmormantare care de fapt este o trecere de la viata la viata, extrem de demna prin atitudinea celor din familie (iarasi o lectie chiar pentru cei ce-si zic crestini), o insigna pe pieptul fiecaruia, o carte in manile slbanogite de pacat, dar care poate sa conduca pe fiecare la luarea unei decizii pentru Dumnezeu. O carte extraordinara care iti spune ca Dumnezeu te astepta sa-i devii copil, si ca El este gata sa te binecuvanteze in toate, o carte care a schimbat si va mai schimba mii de vieti.

O intrunire simpla ca intre prieteni, fara pretentia de a fi POMANA, aduna peste 270 de persoane, alaturi de opt preoti. Fiecare primind cate o carte si o fagaduinta din partea Olgutei. Nimeni nu este trecut cu vederea. Se imparte hrana vietii, si asta se scrie intr-o CARTE, uimire si speranta…

UNUL DINTRE PREOTI VINE MAI TARZIU SI CERE CARTEA…iar la cererea familie se mai suplimenteaza cu inca 120 de carti « «Lumea noastra incotro ! »

Ei au inteles ca acolo a fost vorba de altceva…sunt demni.

Au mai urmat si alte intalniri si alte carti au plecat spre cei care au cunoscut-o pe Olguta. In total cam 400 de carti…

Carti care vor fi citite si rascitite si asta pentru ca un copil al lui Dumnezeu, a vazut dincolo de suferinta, CERUL. A fost un suflet doritor de mantuire. Si a sperat si s-a rugat…si rodul a venit.

Lectia este clara. Prietena mea a trecut cu bine testul, dincolo de ingrijirile medicale care le-a daruit cu abnegatie si cu multa rugaciune. Nu poti avea pretentii la rod daca nu investesti dragoste, timp, bani si pe tine…Asta s-a intamplat in cazul Olgutei, un sfant care a plecat dintre noi, dar pentru scurt timp.

Cat despre Claudia Vasile, prietena mea, caci despre ea este vorba, ea inca mai crede in salvarea de suflete pentru Domnul nu pentru o biserica. A invatat sa semene si o face bine caci nu uita sa si pregateasca terenul. Cate roade or mai fi in urma lucrarii pe care o face, ca in casa fiecarui bolnav sa lase o carte cu hrana vietii, vom sti doar in cer…insa se merita astfel de sacrificii pentru Dumnezeu.

Acum a inteles de ce a facut o comanda de 1000 de carti, prin credinta ! Arunca painea pe ape si Domnul o va da celor insetati !

Dumnezeul Pacii sa lucreze la mintea noastra si sa intelegem ca o viata pe acest pamant este pentru pregatirea noastra pentru cer si nu pentru lumea asta plina de pacat si moarte.

Dumnezeu iti face chemarea, tu omule, vrei ?

A comnsemnat un impreuna calator pe acest pamant si aspirant la cer alaturi de Olguta…

Emil Simionescu

emisim@buzau.ro

Plecarea sfintilor – Lectia de mantuire

| Social |
Despre autor
-