15
Views

16. Cine suntem: fii de Dumnezeu sau veri ai maimutelor ?

Autor Lori Balogh

 Sursa: www.loribalogh.ro

 

 

In vara anului 1982, o echipa de cercetatori aflati sub conducerea lui Jose Gilbert de la Institutul de Paleontologie din Sabadell, Spania, a descoperit in localitatea andaluza Orce o bucata de craniu de 8/5 cm. Piesa a fost studiata timp de un an de mai multi specialisti internationali, pentru ca in 1983 sa fie comunicate rezultatele.

Era vorba de o bucata de craniu, avand o vechime, dupa parerea specialistilor, cuprinsa intre 900 000 si 1 600 000 ani si care apartinuse unui tanar de 17 ani, inalt de 1,5 m, paros si cu putina barbie. S-a crezut ca este veriga intermediara intre homo habilis si homo erectus. Descoperirea parea senzationala. caci se dovedea ca aparitia omului in Europa era mai veche cu 200 000 de ani decat se crezuse.

Dupa catva timp insa, aceiasi specialisti au gasit pe fata interna a bucatii de craniu o mica creasta si niste rugozitati pana atunci ascunse sub o crusta de calcar fosilizata- semne caracteristice acvidelor si nu hominizilor. Problema a devenit atat de serioasa incat guvernul andaluz a hotarat sa suspende simpozionul international de paleontologie care fusese programat. Celor 500 de personalitati invitate le-au fost trimise scrisori in care se anunta suspendarea congresului. In aceeasi zi , cotidianul “El Pais” din Madrid a publicat un articol intitulat cu litere mari “Omul de Orce nu era decat un magar.”

Incheind cu aceasta sirul exemplelor care demonstreaza cat de relativa si nesigura e interpretarea paleontologilor, dorim sa patrundem mai adanc in enigmele pe care ni le rezerva teoria evolutionista cu privire  la aparitia si evolutia omului.

In cartea  “Omul si astrele” , aparuta la Editura Dacia in 1986, autorul prezinta 5 enigme ale evolutiei omului– 5 probleme foarte serioase care nu se incadreaza deloc in scenariul evolutionist, punand sub semnul intrebarii intreaga teorie. Vor fi amintite toate, insa vom  insista doar  asupra a doua din ele.

1. Teoria evolutionista nu poate explica de ce stramosii omului au trecut de la pozitia patrupeda la cea bipeda, care nu asigura niciun avantaj momentan.

2. Teoria evolutionista nu poate explica de ce a crescut atat de mult volumul creierului omenesc, depasind necesitatile concrete ale fiintei umane.

3. Teoria evolutionista nu poate explica de ce stramosii omului au pierdut blana, care era pentru ei cel mai bun mijloc de aparare.

4. Teoria evolutionista nu poate explica de ce instinctual sexual s-a exacerbat la om, in timp ce la animale nu depaseste necesitatile de perpetuare a speciei.

5. Teoria evolutionista nu poate explica aparitia limbajului articulat.

“Toate acestea– spune autorul lucrarii- sunt adevarate enigme.” ( 1 )

Sa ne oprim putin la prima dificultate pe care o intampina evolutionismul, atunci cand trebuie sa explice trecerea de la statiunea patrupeda la cea bipeda.

Cand Darwin a formulat teoria sa in 1859, in volumul “Originea speciilor”, apoi in 1871, in volumul “Originea omului ,“ el a explicat mecanismul evolutiei prin selectia naturala. Conform teoriei selectiei naturale, in lupta pentru existenta dintre animale au supravietuit si au dat nastere la urmasi doar acelea care au fost mai bine inzestrate, mai puternice, mai adaptate mediului.

Desi selectia naturala are un oarecare rol in viata biologica, totusi nu trebuie sa-i absolutizam rolul. Iata un exemplu: daca ne referim la specia cainelui, dupa milioane si milioane de ani de asa-zisa evolutie, ca urmare a selectiei naturale, ar fi trebuit sa existe astazi doar caini puternici, vigurosi- dulai in adevaratul sens al cuvantului. Realitatea este insa alta.  Dupa atata evolutie si selectie naturala,  suntem inconjurati de o multime de rase de caini de toate marimile: unii mici si neajutorati, altii mari si puternici. Acest exemplu poate fi extins la toate speciile de animale.

Daca aplicam selectia naturala la momentul desprinderii  omului din maimuta, lucrurile se complica foate mult. Sa ne imaginam ca, cu milioane de ani in urma, dintr-un grup de maimute antropoide una din ele sau un grup mai mic, s-au ridicat in doua labe si s-au ambitionat sa ramana asa, devenind primii stramosi ai omului. Se pune intrebarea: conform selectiei naturale, care din cele doua categorii de maimute era mai bine adaptata mediului:cea care s-a multumit cu mersul si cataratul in patru labe sau cea ce s-a ridicat in doua

labe ?

Orice fiziolog cinstit va recunoaste ca trecerea de la pozitia patrupeda la cea bipeda a stramosilor omului ar fi adus o multime de dezavantaje:

1. Ar fi scazut viteza de deplasare , crescand efortul la deplasare.

2. S-ar fi pierdut abilitatea de catarare in copaci , punand in pericol tot mai mult noua specie aparuta.

3. Ar fi aparut neplaceri ale tranzitului intestinal, precum si o boala caracteristica statiunii bipede- constipatia cu toate consecintele ei.

4. Ar fi aparut boli ale aparatului circulator. Datorita pozitiei verticale, inima omului trebuie sa invinga permanent forta gravitationala. La animale, datorita pozitiei orizontale, inima munceste mai putin si boli ca varicele, tromboflebitele, insuficienta venoasa nu apar. De altfel omul este singura fiinta care lesina, tocmai datorita efortului la care e supus aparatul circulator datorita pozitiei bipede.

5. Datorita pozitiei verticale, apoar si tulburari si deformari ale sistemului osos, curburi patologice ale coloanei vertebrale, hernia de disc, rupturi de menisc la nivelul genunchiului, osteoartrite generate de greutatea corpului …

6. Tot datorita pozitiei bipede apar si tulburari ale aparatului respirator. Respiratia are mai putina eficienta, deoarece muschii toracelui si diafragma , in loc sa fie liberi sa participle la actul respiratiei, la om trebuie sa mentina corpul in pozitie verticala, apasand in acelasi timp si asupra organelor interne.

In concluzie, daca ridicarea maimutei de pe patru labe pe doua labe a adus atatea dezavantaje imediate, cum a mai actionat selectia naturala? Care maimute erau mai adaptate mediului: cele care au continuat sa se deplaseze in patru labe sau cele care s-au ridicat in doua? Mai mult decat atat, teoria evolutionista nu poate explica mecanismul care a dus la trecerea de la pozitia patrupeda la cea bipeda. In general, se dau explicatii puerile, de genul: iarba din savana a crescut prea inalta si stramosii omului au fost nevoiti sa se ridice in doua labe pentru a-si observa dusmanii ( la fel, gatul girafei s-a alungit, tot intinzandu-se dupa crengile copacilor inalti ).

O alta enigma pe care asa-zisa evolutie a omului nu o poate explica este pierderea blanii. Blana este cel mai perfectionat mijloc de protectie al unei vietuitoare. Si aceasta, din mai multe motive:

1. Blana formeaza la nivelul epidermei un microclimat aproape constant care protejeaza organismul de raceli cauzate de diferentele mari de temperatura.

2. Blana apara pielea de lovituri, taieturi, zgarieturi, deci de efectele mecanice.

3. Blana, prin directia perilor, contribuie la indepartarea de pe piele a produselor de dezasimilatie si a secretiilor, fara modificarea temperaturii corpului.

4. Blana apara pilea de actiunea ploii si zapezii, datorita gresarii perilor.

Omul, datorita goliciunii sale, este privat de toate aceste avantaje ale blanii. El este supus racelii, loviturilor, taieturilor si zgarieturilor, este foarte sensibil la diferentele de temperatura. Ne intrebam atunci: de ce ar fi parasit stramosii omului blana ? Ar fi stupid sa afirmam ca pirderea blanii ar fi un rezultat al selectiei naturale.

Daca ne referim la dezvoltarea exploziva a creierului omenesc fata de cel al maimutei, apar din nou o multime de probleme nerezolvate. Pentru asupravietui ca fiinta biologica , omul nu ar avea nevoie de atat creier cat are acum. Creierul omului depaseste nevoile concrete ale vietii. De ce ? Cum se poate explica acest mister ? Evolutionismul nu are un raspuns la aceste intrebari . Dupa cum el nu poate explica de ce omul are imaginatie, cand atatea fiinte perfect adaptate mediului pot supravietui foarte bine si fara ea.

Evolutionismul nu poate explica de ce omul are o constiinta morala. La ce foloseste ea din punct de vedere biologic? Foloseste ea la reproducere, la castigarea existentei sau la desfasurarea unor functii biologice ale organismului uman ? Mai mult chiar, constiinta morala a omului se opune selectiei naturale , caci ea nu-i da voie omului sa faca orice cu semenii sau chiar cu animalele.

In concluzie, selectia naturala nu poate explica mecanismul evolutiei, dimpotriva ea complica lucrurile. Sa ne gandim: Intre o maimuta patrupeda, avand mare abilitate de a se catara in copaci si avand o blana protectoare si o alta maimuta ridicata in doua labe, care si-a pierdut blana protectoare, supusa frigului si reducandu-si viteza de deplasare, ce ar fi ales selectia naturala? Desigur, tot maimuta cea obraznica si neastamparata s-ar fi dovedit cea mai adaptata mediului.

Marele naturalist si filozof francez Buffon ( 1707-1788 ), in lucrarea sa “Istoria naturala” face cateva observatii interesante. Desi evolutionist in gandire, Buffon contrazice posibilitatea evolutiei omului din maimuta. Iata cateva din aceste observatii :

1. Desi se aseamana cu omul, maimuta are o pronuntata natura animalica, fapt ce se observachiar de la nastere. Puiul de maimuta este mai puternic si mai format decat copilul. Puiul de maimuta creste mult mai repede, iar ingrijirile mamei ii sunt necesare doar cateva luni.

2. Maimuta nu este cel mai inteligent dintre animale, asa cum ar trebui sa fie in mod logic, daca admitem evolutia omului din maimuta.

3. Asemanarea dintre maimuta si om este doar trupeasca.

4. Cu privire la imitatie, considerata de unii ca semn al inteligentei maimutei, Buffon remarca:

“Oare maimuta ne imita pentru ca vrea, sau pentru ca, fara sa vrea, poate s-o faca ? Ii intreb pe toti cei ce au observat acest animal fara idei preconcepute si sunt convins ca vor spune ca si mine ca in aceasta imitare nu exista nimic liber si nimic facut din propria vointa. Maimuta, avand brate si maini, se  foloseste de ele ca si noi, dar fara sa se gandeasca la noi. Asemanarea dintre membre si organe duce la miscari si , uneori, chiar la o suita de miscari ce seamana cu ale noastre. Avand conformatia asemenea omului, maimuta nu poate sa se miste decat ca el, dar a se misca la fel nu inseamna a actiona cu scopul de a imita…Asemanarea in miscari nu inseamna imitatie.” ( 1 )

Observand comportamentul general al maimutei, Buffon remarca:

              “Maimuta e socotita o fiinta nesupusa ce isi insuseste cu greu deprinderile pe care am vrea sa i le transmitem. Este insensibila la mangaieri si nu se supune decat daca e pedepsita.Poate fi tinuta in captivitate, dar nu cu totul domesticita, mereu trista sau posaca, mereu respingatoare sau strambandu-se intr-una . Mai usor poate fi subjugata decat imblanzita. de aceea, aceasta specie n-a fost nicaieri si niciodata domesticita si, in acesta privinta, ea este parka , prin comportarile sale , mai indepartata de om decat majoritatea animalelor domestice de pe langa casa omului. “( 3 )

Concluzia lui Buffon:

“Astfel maimuta, pe care filozofii impreuna cu marea majoritatea a oamenilor au privit-o ca pe o fiinta greu de definit, a carei natura ar fi cel putin echivoca si intermediara intre cea a omului si cea a animalelor, nu este de fapt decat un animal ce poarta pe dinafara o masca cu infatisare omeneasca, dar care in interior este lipsita de gandire si de tot ceea ce este specific omului. Este un animal ce se situeaza sub multe alte animale prin facultatile sale si se deosebeste de om in mod esential prin fire, prin temperament si prin timpul necesar educatiei, gestatiei, dezvoltarii trupului, duratei de viata, adica prin toate caracteristicile reale ce constitue ceea ce se numeste natura unei fiinte.” ( 4 )

Concluzii:

De la Darwin incoace, de circa un secol si jumatate, o armata de oameni de stiinta se straduieste sa convinga omenirea ca originile noastre nu trebuie cautate in relatarile Bibliei, ci in siturile paleotologice si cercetarile antropologilor. Pe toate caile posibile, de la educatia scolara pana la documentarele celor mai vestite posturi de televiziune, se predica evolutionismul, ca fiind singura varianta stiintifica acceptabila.

Recent, la inceputul lunii octombrie 2007, cu 48 de voturi pentru si 25 impotriva, Consiliul Europei a decis: “Creationismul nu se va preda in scoli ca disciplina stiintifica.”

„Dacă nu suntem vigilenţi, creaţionismul poate deveni o ameninţare pentru drepturile omului. Ţinta primară a creaţioniştilor în majoritatea lor creştini şi musulmani- este educaţia. Ei sunt decişi să-şi vadă încorporate ideile în curicula şcolară, căutând să le prezinte într-o manieră ştiinţifică. Dar acest fapt nu ar face decât să creeze o confuzie în mintea elevilor, care nu ar mai putea face distincţia între credinţă şi ştiinţă. Teoria evoluţionistă nu are nimic de a face cu revelaţia divină, ci este bazată pe fapte”, se spune în documentul  Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.

              „Nu vrem să creăm o falie între credinţă şi ştiinţă, ci să prevenim încercarea de a opune credinţa ştiinţei”, a declarat raportorul luxemburghez Anne Brasseur. (5)

Intr-o astfel de conjunctura, in care evolutionismul este privit ca stiinta, iar Biblia este considerata doar o culegere de legende si mituri ce nu trebuie luate in serios, Dumnezeu adreseaza o ultima chemare lumii noastre, inainte de a pune punct istoriei pacatului:

“Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica , pentru ca s-o vesteasca tuturor locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare:

              Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui si inchinati-va Celui ce a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele apelor!”        Apocalipsa 14, 6-7

Inapoi la adevarata noastra origine, inapoi la Biblie si inapoi la Dumnezeu! Tatal nostru ceresc doreste sa nu uitam niciodata de originea noastra regeasca. Nu suntem nici veri cu maimutele ( desi unii vor sa ne convinga de aceasta ), nu ne tragem nici din viermi, nici din amibe, nici din atomul primordial al Big Bang-ului. Venim din mainile unui Creator inteligent, iubitor, atotputernic si plin de imaginatie, care a adus la existenta un intreg univers plin de minuni si frumuseti.

Nu va lasati impresionati de expresii ca “ asa spun oamenii de stiinta”, sau “stiinta a demonstrat ca…” O parte din ceea ce noi consideram astazi a fi stiinta nu este decat filozofie, imaginatie si science-fiction. Apostolul Pavel ne indeamna sa ne ferim de “impotrivirile stiintei, pe nedrept numita astfel.” (2 Timotei 6, 20)

Evolutionismul poate fi o “evanghelie” (veste buna ) pentru o anumita categorie de oameni- aceia care nu vor sa fie responsabili de viata si gandurile lor in fata nimanui. Nici in fata Creatorului. Insa acesta “evanghelie” nu mantuieste pe nimeni, lasandu-le pe bietele fiinte omenesti, confruntate cu suferinta si moartea, fara nicio speranta. Venim din nimic, suntem niste animale evoluate si ne indreptam spre nimic- aceasta este “evanghelia” evolutionista.

Sa ne mai miram de ce atitia oameni sunt debusolati ? De ce atatea depresii, boli psihice si sinucideri?

              “Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.”               Romani 1, 28

Profetiile biblice ne arata ca traim in ultimele clipe ale istoriei acestei lumi. Istoria aceasta se va incheia in curand, nu datorita vreunui asteroid care va lovi planeta, nici datorita vreunui razboi mondial, fie el si nuclear, nici datorita incalzirii globale sau schimbarii magnetismului terestru. Istoria lumii se va incheia atunci cand Creatorul va considera ca este destul si  va spune: “Pana aici ! Destul cu suferinta umana! Destul cu necredinta si moartea ! Acum va incepe vesnicia!” Doar El tine cheile si doar El poate inchide usa istoriei pacatului, pentru ca sa o deschida pe cea a vesniciei.

Exista atat lumina si speranta in revelatia biblica ! De ce am refuza-o si de ce am accepta in loc o alta “evanghelie”care nu ne ofera decat disperare ?

Perspectiva pe care ne-o deschide adevarata Evanghelie a lui Christos depaseste cea mai bogata imaginatie, caci “lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. ( 1 Corinteni 2,9 )

Da, venim din mainile Creatorului nostru iubitor, suntem fii de Dumnezeu si ne indreptam spre  viata vesnica traita pe un Pamant Nou, in mijlocul unor ceruri noi, intr-o armonie desavarsita cu noi insine, cu semenii nostri , cu Dumnezeu si cu universul intreg.

“Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. Si am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o miresa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare , care iesea din scaunul de domnie si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. Cel ce sedea pe scaunul Sau de domnie a zis: Iata ca Eu fac toate lucrurile noi. Si a adugat: Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate…Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu”  ( Apocalipsa 21, 1-5.7  )

                               “Amin ! Vino, Doamne, Iisuse !”  ( Apocalipsa 22,20 )

 

       Lori Balogh         


Referinte bibliografice:

 

( 1 ) Mihai E. Serban, “Omul si astrele”, Editura Dacia, 1986, pag. 173

( 2 ) “Pagini din Istoria naturala”, Editura Ion Creanga, 1981, pag. 76

( 3 ) Idem, pag. 77

( 4 ) Idem, pag. 77

( 5 ) Ziarul “Gandul”, Robert Veress, 6.oct. 2007

16. Religie si stiinta – Cine suntem: fii de Dumnezeu sau veri ai maimutelor ?

| Seriale |
About The Author
-