15. Decalogul – Porunca a treia: Respect fata de Numele lui Dumnezeu

15. PORUNCA A TREIA – RESPECT FATA DE NUMELE LUI DUMNEZEU

Autor Lori Balogh

www.loribalogh.ro

“Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau, caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui !”

Exod 20, 7

De la blasfemie la reverenta

In culegerea de meditatii spirituale “Drumul spre culmi”, Richard Wurmbrand relateaza experienta dramatica pe care a trait-o actorul Alexander Rubinstein, pe atunci ateu.

La premiera piesei de teatru “Christos in blana”, sala teatrului din Ierusalim era arhiplina. Rubinstein urma sa joace rolul principal – cel al lui Christos. Pe scena totul era o bataie de joc: o cruce din sticle goale de vin si bere, cateva calugarite ce jucau carti, cativa preoti grasi ce rosteau blasfemii in locul liturghiei, in timp ce pretutindeni erau aruncate sticle de bautura…

Rubinstein a aparut pe scena avand in mana un Nou Testament. Trebuia sa citeasca doua versete din Predica de pe munte, dupa care urma sa arunce cartea cu dezgust si sa strige: “Dati-mi blana si palaria ! Prefer sa duc o viata de proletar.”

S-a intamplat insa ceva neasteptat: actorul nu s-a oprit doar la cele doua versete indicate de dramaturg, ci a citit mai departe, pana la sfarsitul predicii. Suflerul ii facea in zadar semne sa se opreasca. Rubinstein , parca fermecat de ceea ce citea, nu s-a oprit decat la sfarsit. Cand a ajuns la ultimele cuvinte ale lui Iisus, actorul si-a facut semnul crucii, spunand: “Doamne, adu-ti aminte de mine cand vei veni in Imparatia Ta !”

Apoi a parasit scena, fara sa mai fie vazut niciodata pe scena din acea zi… ( 1 )

Iata un caz cu un final fericit! Un om care se trezeste in ceasul al 12-lea, schimbandu-si atitudinea defaimatoare la adresa lui Dumnezeu, intr-una de reverenta…Este vorba, in esenta, despre schimbarea tipului de relatie cu Dumnezeu.

Referindu-ne la tipurile de relatii existente, ele pot fi incadrate, in mare, in trei categorii:

1) relatia de sus in jos, 2) relatia de la egal la egal si 3) relatia de jos in sus.

Daca porunca a treia are un merit deosebit, atunci acesta consta in faptul ca ea stabileste de la inceput tipul de relatie care trebuie sa existe in mod natural intre noi si Dumnezeu – relatia de jos in sus. Nu o relatie de sus in jos – aceea in care noi Il tratam pe Dumnezeu ca pe un subaltern care trebuie sa se supuna vointei noastre, care e obligat sa ne asculte dorintele si rugaciunile noastre; nici o relatie de la egal la egal, in care El, in calitate de Tata, e privit uneori cu prea multa familiaritate de catre copiii Sai; ci o relatie de jos in sus – acea relatie de reverenta, de respect pe care o creatura trebuie sa o aiba fata de Creatorul sau, si pe care un copil trebuie sa o manifeste fata de parintele sau.

Daca porunca a treia ne cere sa avem o astfel de relatie cu Creatorul si Tatal nostru ceresc, aceasta nu se intampla pentru ca Dumnezeu ar simti o satisfactie deosebita in a ne umili pe noi, ci pentru ca noi insine avem nevoie de o astfel de atitudine reverentioasa, pentru a ne pastra o judecata sanatoasa si a ramane in limitele naturii cu care am fost inzestrati de Creator.

Din nefericire, lumea din care facem si noi parte ( inclusiv lumea crestina ! ), Il trateaza pe Dumnezeu fie de la egal la egal, considerand ca, daca Mantuitorul ne-a invatat ca Dumnezeu e Tatal nostru, ne putem permite un exces de familiaritate in relatia cu El ( acest lucru se intampla mai ales in bisericile neoprotestante ), fie Il trateaza pe Creator de sus in jos, incercand, prin diferite practici, sa-L manipuleze, daca se poate, dupa propriile interese.

Nu odata ne este dat sa vedem cum slujitori ai bisericii sunt chemati sa sfinteasca tot felul de lucruri si activitati umane care nu au nimic de-a face cu Numele, caracterul si planurile lui Dumnezeu ( de ex. sfintirea unei echipe de fotbal, inaintea unui campionat mondial ). Este de-a dreptul dezgustatoare rugaciunea capelanului care a fost chemat sa se roage pentru ocrotirea pilotilor ce urmau sa arunce primele bombe atomice ( „Little boy” ) deasupra oraselor Hirosima si Nagasaki, pe data de 6 august 1945. O rugaciune in care a fost invocat Numele lui Dumnezeu, s-a cerut interventia Lui, ocrotirea Lui, ajutorul Lui… Pentru ce ? Pentru ca 400 000 de oameni nevinovati sa-si gaseasca sfarsitul in chinuri groznice !

Porunca a treia ne cheama de la blasfemie, oricum s-ar manifesta aceasta ( in atitudine, cuvinte sau fapte ), la reverenta, la respect fata de tot ce e legat de Numele sfant al lui Dumnezeu.

Numele si renumele lui Dumnezeu

O prima intrebare pe care o ridica textul poruncii a treia este urmatoarea: de ce Numele ? Oare un om nu-L poate huli pe Dumnezeu si fara sa-I rosteasca Numele ? Ce importanta are Numele Lui in viata noastra ?

Pentru cultura in care traim, numele unei persoane nu semnifica prea mult. El ajuta la identificarea unei persoane, si atat. Daca pe un om il cheama Ion, Maria, Vasile , Ileana etc., numele acestea nu ne comunica nimic deosebit despre persoana care-l poarta.

Nu la fel stateau lucrurile in cultura orientala in care au trait personajele pe care le gasim pe paginile Bibliei. Numele date diferitelor personaje biblice erau legate , fie de o experienta deosebita din viata ( ex. Moise = „scos” – aluzie la minunea salvarii si supravietuirii lui ), fie de o dorinta a parintilor pentru copilul lor ( ex. Baruch = binecuvantare, Sara = printesa ), fie era o manifestare a crezului parintilor ( ex. Isaia = „Dumnezeu salveaza”, Ilie = „Domnul este Dumnezeul meu” ), fie ca acest nume reflecta caracterul celui ce il purta ( ex. Iacov = „Cel ce apuca de calcai” ).

Referindu-ne la Dumnezeu, El ni se descopera in Cuvantul Sau sub mai multe Nume, fiecare descriind o anumita trasatura de caracter, o anumita latura a naturii Sale. Un Dumnezeu infinit nu putea fi cuprins in semantica unui singur nume din vocabularul atat de saracacios al omului. Acesta este motivul pentru care , pe paginile Bibliei, Il intalnim pe Dumnezeu sub diferite nume:

– Elohim = „Creatorul tuturor lucrurilor” ( Geneza 1,1 )

– El Elion = „Dumnezeul Cel Prea Inalt” ( Geneza 14, 20; Psalmul 91, 1 )

– El Roi = „Dumnezeu care ma vede” ( Geneza 16, 13-14 )

– El Saddai = „Dumnezeu Cel Atotputernic” ( Geneza 17, 1-3; Exod 6, 3 )

– Adonai = „Domnul, Stapanul” ( Geneza 15, 2 )

– Yahveh = „Eu sunt Cel ce sunt” ( este cel mai folosit Nume in Vechiul Testament: apare de 6823 de ori. Prima data el apare in Geneza 2,4 alaturi de Elohim ).

– Yahveh – Iire = „Dumnezeu va purta de grija” ( Geneza 22, 14 )

– Yahveh – Rafa = „Domnul care te vindeca” ( Geneza 15, 26 )

– Yahveh – Savaot = „Domnul ostirilor” ( numai in cartea lui Zaharia acest Nume apare de 52 de ori, iar in cartea lui Ieremia – de 83 de ori )

– Yahveh – Salom = „Domnul este pacea” ( Judecatori 6, 22-24 )

– Yahveh – Raah = „Domnul este Pastorul meu” ( Isaia 53, 6; Ioan 10, 27; Psalmul 23 )

– Yahveh – Tidchenu =”Domnul, Neprihanirea noastra” ( Ieremia 23, 6 )

– Yahveh – Sama = „Domnul este aici” ( Ezechiel 48, 35 )

– Yahveh –Mecodishem = „Domnul, Cel ce te sfinteste” ( Exod 31, 13-18 ) ( 2 )

Prin intruparea Sa, prin tot ceea ce a predicat si a facut intre oameni, Mantuitorul S-a descoperit omenirii sub toate aceste Nume. Din nefericire, oamenii, cu putine exceptii, nu L-au recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu in persoana lui Iisus. Ei nu au vrut sa creada ca Iisus este Yahveh-Sama ( „Dumnezeu este aici” ) si ca El a coborat chiar intre ei in trup omenesc. Nu L-au recunoscut ca fiind Adonai ( „Domnul, Stapanul” ); n-au vrut sa stie ca El este Yahveh-Iire ( „Cel ce poarta de grija” ); nu L-au acceptat ca Yahveh – Raah ( „Pastorul”), nici ca Yahveh – Nisi ( „Domnul este steagul meu” ). In Ghetemani, oamenii n-au vrut sa stie ca El este Yahveh – Savaot ( „Domnul ostirilor” ) si ca ar fi putut chema in ajutor legiuni de ingeri.

Oamenii n-au vrut sa stie toate acestea si au ales sa-L rastigneasca. Nici macar atunci, cand trupul Sau atarna pe cruce pentru mantuirea intregii oameniri, ei n-au inteles ca se aflau in fata lui Yahveh – Rafa ( „Domnul care vindeca” ) . Nu L-au vrut pe Yahveh – Salom ( „Printul pacii” ), nici pe Yahveh – Mecodishem ( „Cel ce sfinteste” ), de aceea poporul ales si-a pierdut misiunea, chemarea si binecuvantarea. Lumina cunoasterii lui Dumnezeu a fost luata de la ei si a fost incredintata altora – Bisericii crestine.

Daca am facut aceasta prezentare telegrafica ( poate prea teologica pentru unii ! ) a Numelor lui Dumnezeu, aceasta s-a intamplat cu scopul de a intelege ca Numele lui Dumnezeu nu reprezinta doar o suma de vocale si consoane , fara nicio semnificatie deosebita, asa cum se intampla in cele mai multe cazuri cu noi, oamenii. Numele lui Dumnezeu cuprind diferite trasaturi ale caracterului Sau, diferite atribute ale naturii Sale divine, precum si diferite lucrari pe care El le face in favoarea omului pacatos.

Atunci cand cineva „ia in desert” Numele lui Dumnezeu , el nu defaimeaza un simplu nume, o simpla insiruire de vocale si consoane, ci tot ceea ce este Dumnezeu in caracter, tot ceea ce cuprinde natura Sa divina si tot ceea ce a facut El pentru mantuirea noastra. Or, lucrul acesta nu este deloc de neglijat !

Cand Moise a cerut sa vada slava lui Dumnezeu, Acesta „S-a coborat intr-un nor, a statut acolo langa el si a rostit Numele Domnului. Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor lor pana la al treilea si al patrulea neam.” ( Exod 34, 5-7 )

Acestea sunt adevaratele semnificatii ale Numelor lui Dumnezeu. Asa se explica gestul de reverenta pe care marele savant erudit Isaac Newton il avea ori de cate ori auzea in preajma sa rostindu-se Numele lui Dumnezeu: isi ridica palaria cu cel mai mare respect, oriunde s-ar fi aflat.

Daca serafimii – fiinte ceresti care zboara cu viteza gandului si care exceleaza in slava si putere – isi acopera fata cu aripile lor atunci cand rostesc Numele sfant al lui Dumnezeu, de ce oare noi, biete fiinte pacatoase, niste fire de praf din acest univers, aratam mai putin respect fata de Numele Lui ? Daca suntem candidati ai Imparatiei cerurilor, acolo unde Numele lui Dumnezeu e rostit cu cea mai mare reverenta, atunci trebuie sa invatam inca de aici aceasta pretioasa lectie.

Blasfemia de fiecare zi

Generatia noastra este pe cale sa piarda una din cele mai nobile mosteniri ale umanitatii: respectul fata de sacru. Pericolul zilelor noastre este acela de a nu mai face diferenta intre sacru si secular, intre ceea ce este sfant si ceea ce nu este.

Respectul fata de anumite valori este o trasatura a umanitatii. Animalele nu cunosc ceea ce este respectul, de aceea, omul care a pierdut aceasta calitate umana coboara la nivelul lumii animale. Porunca a treia are meritul de a ne invata din nou respectul fata de Dumnezeu si fata de tot ceea ce este legat de Numele Sau.

Aceasta porunca nu condamna doar hula, blestemele si injuraturile – cazuri evidente de lipsa de respect sfant. Expresia „ a lua in desert „ inseamna „ a nesocoti”, „ a lua in van”, „ fara rost” Numele lui Dumnezeu. Porunca a treia vizeaza viata de zi cu zi a omului, cuprinzand in primul rand vorbirea, dar si viata practica: gesturi, fapte, atitudini, obiceiuri.

Fara sa ne dam seama, uneori, putem calca porunca a treia in zeci si sute de moduri posibile. Este vorba de blasfemia de fiecare zi, aceea din conversatiile , uneori nostime, in care suntem angrenati, dar si aceea din faptele pe care le facem fara sa ne dam seama ca ele aduc dezonoare Numelui lui Dumnezeu.

Iata cateva exemple concrete prin care un om se poate face vinovat de calcarea poruncii a treia:

1 ) Folosirea unor expresii ca „Cel de sus”, „Cel de la etaj”, „Seful din cer” etc., in locul Numelui lui Dumnezeu. Expresiile acestea par nostime, condimentand limbajul nostru de zi cu zi, insa cand ele sunt folosite in dreptul Numelui sfant al lui Dumnezeu, ele devin de-a dreptul triviale.

Cand searfimii – fiinte ceresti pline de slava si putere- isi acopera fata cand rostesc Numele sfant al lui Dumnezeu, cum poate omul pacatos si lipsit de slava sa rosteasca cu atata usuratate si neglijenta acest Nume ? ( vezi Isaia 6, 1-3 )

2 ) Folosirea cuvantului „zau”. La origine, cuvantul provine din prescurtarea unui juramant: “pe Dumnezeul meu !” , din care a ramas doar o singura silaba: „zeu”, devenita, in timp, „zau”. Folosirea acestui cuvant contravine invataturii Mantuitorului care ne-a poruncit sa nu juram nici pe cer, caci este scaunul de domnie al lui Dumnezeu, nici pe pamant , caci el este asternutul picioarelor Lui.

„Felul vostru de vorbire sa fie: „Da, da : nu, nu „ Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rau.” ( Matei 5, 34-37 ).

Mai mult decat atat, Domnul ne avertizeaza ca „ in ziua judecatii oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit” ( Matei 12, 36 ).

Ideea de baza pe care Iisus doreste sa o intelegem din aceste avertismente este aceea ca viata unui crestin, in general, si vorbirea lui, in special, trebuie sa aiba o asemenea calitate si sa se bucure de o semenea autoritate incat sa nu fie nevoie de „proptelele” unor juraminte. Cand un om al lui Dumnezeu spune „da”, acel „da” sa nu insemne si „nu”.

„Mai presus de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu vreun altfel de juramant. Ci „da „ al vostru sa fie „da”, si „nu” al vostru sa fie ‚ nu”, ca sa nu cadeti sub judecata.” Iacov 5, 12

3 ) Folosirea, in limbajul obisnuit, a unor expresii ca : „Dumnezeule !” , „ce Dumnezeu !” sau „pentru Numele lui Dumnezeu !” , fara sa fim in dialog cu El in rugaciune .

4 ) Repetarea excesiva a Numelui lui Dumnezeu in rugaciune.

In lumea pagana, repetarea numelui zeului este o forma de manipulare a zeitatii. Aceasta practica insa nu are nimic de-a face cu crestinismul.

„Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va asemanati cu ei, caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta mai inainte ca sa cereti voi”. ( Matei 6, 7-8 )

5 ) Lipsa de respect in biserica prin rasete, soapte, glume, anecdote, aluzii grosolane sau priviri cu inteles. Din nefericire, biserica a devenit pentru unii crestini un club, o sala obisnuita de adunare publica, un loc de intalnire sociala. Daca dorim ca Mantuitorul sa vina in mijlocul bisericii Sale fara bici, atunci trebuie sa acordam respectul cuvenit locului in care este chemat Numele sfant al lui Dumnezeu.

6 ) Porunca a treia poate fi calcata si prin gestul de a ne servi de Numele lui Dumnezeu pentru a ne satisface vanitatea personala. Cand omul isi atribuie gloria si lauda ce I se cuvin doar lui Dumnezeu, fara sa-si dea seama de cele mai multe ori, el ia in desert Numele Lui.

7 ) Lipsa de respect fata de „ziua Domnului”- Sabatul zilei a saptea- , fata de Cuvantul Sau- Biblia- , precum si fata de slujitorii lui Dumnezeu din biserica Sa.

8 ) Calcarea cuvantului dat, neglijarea de a implini o promisiune facuta, calcarea unui legamant facut inaintea lui Dumnezeu.

Ieremia 34, 8- 22 relateaza un moment din istoria poporului evreu in care acesta a calcat o promisiune facuta inaintea lui Dumnezeu: de a-i elibera pe toti robii evrei. Calcarea legamantului facut inaintea Domnului este considerata de catre cer o „pangarire” a Numelui Sau: „Dar pe urma v-ati luat vorba inapoi si Mi-ati pangarit Numele, luand iarasi inapoi fiecare pe robii si roabele pe care-i sloboziserati…” ( Ieremia 34, 16 )

Calcarea legamantului casatoriei este un caz particular al situatiei deja prezentate ( vezi Maleahi 2, 13-16 ). Ceea ce este de retinut este faptul ca, in Biblie, calcarea unui cuvant dat este privita ca fiind un pacat atat de grav incat el se afla pe lista pacatelor ce ii vor exclude pe unii oameni din societatea sfanta a cerului. ( vezi Psalmul 15, 1.4 up. )

9 ) Calcarea oricarei alte porunci din Decalog reprezinta, in acelasi timp, si o calcare a poruncii a treia. Principiul interactiunii intre poruncile Decalogului este enuntat clar de apostolul Iacov:

„Caci cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate.” ( Iacov 2, 10 )

O exemplificare a acestui principiu o gasim intr- o scurta rugaciune relatata in Cartea Proverbelor:

„ …Nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie. Ca nu cumva , in belsug, sa ma lepad de Tine si sa zic: „Cine este Domnul ?” Sau ca nu cumva , in saracie, sa fur si sa iau in desert Numele Dumnezeului meu.” Proverbe 30, 8-9

Acest aspect ne ajuta sa intelegem ca porunca a treia nu are de-a face doar cu vorbirea, ci cu intreaga viata a omului: gandire, intentii, vorbire, fapte si obiceiuri.

10) Juramantul fals ( sperjurul )

„ Sa nu jurati stramb pe Numele Meu, caci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tau. Eu sunt Domnul.” Levitic 19, 12

Exemplele pot continua, caci nu exista aspect al vietii noastre in care sa nu existe posibilitatea de a-L dezonora, intr-un fel sau altul, pe Dumnezeu.

Furtul de identitate

Poate ca cel mai grav aspect al calcarii poruncii a treia il reprezinta ceea ce azi numim, in limbaj modern, furtul de identitate.

In societatea moderna, furtul de identitate este un fenomen obisnuit. Nu ne mira sa auzim ca o persoana s-a folosit de numele, identitatea, influenta , documentele si autoritatea altei persoane, in propriul interes, fara sa aiba dreptul acesta. Nimeni nu s-ar simti bine sa afle ca numele lui, documentele sale, influenta sa si tot ce apartine de viata lui privata, au fost folosite de altcineva, in propriul interes, fara sa aiba acordul sau.

Porunca a treia ne avertizeaza sa fim atenti cum folosim Numele lui Dumnezeu – semnul identitatii Sale. Cand un om devine crestin, el ia asupra lui Numele lui Christos si, ca o consecinta, tot ce va spune si va face din acel moment, va fi spus si va fi facut in Numele lui Dumnezeu. Cand un om, desi poarta Numele lui Christos asupra sa ( deci a imprumutat identitatea Mantuitorului ! ), totusi nu traieste viata Lui, acest fapt reprezinta o calcare a poruncii a treia. Intelegem de aici ca porunca a treia nu se refera doar la vorbire, ci la intreaga viata a omului, in toata complexitatea ei.

Din nefericire, istoria, mai veche sau mai recenta, este plina de fapte abominabile facute de „crestini”, sau institutii care s-au declarat „crestine”. Lucrul acesta a fost profetizat de Insusi Mantuitorul:

„…Va veni vremea cand, oricine va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu. Se vor purta astfel cu voi pentru ca n-au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine.” Ioan 16, 2-3

Iata doar cateva din nenumaratele exemple in acest sens:

1 ) In anul 387 d.Chr., Ioan Crisostomul, unul din parintii bisericesti timpurii, spunea: „De la uciderea lui Dumnezeu, evreii au fost predati in mainile demonilor…Ei sunt buni numai pentru a fi macelariti…Comportamentul lor, de o indecenta grosolana, nu este mai bun decat al porcilor si boilor…Sinagoga este un bordel, o pestera de talhari, o vizuina de animale feroce…” ( 3 )

Acest „parinte al bisericii crestine” sustine ca atunci cand crestinii ii omoara pe evrei, nu crestinii sunt vinovati, ci evreii, deoarece crestinii actioneaza „dupa vointa lui Dumnezeu.”

In 388 d.Chr., Ambrozie, episcop al Milanului, a ordonat arderea unei sinagogi „asa incat sa nu existe loc unde Christos sa fie respins.” Dupa parerea lui, sinagoga a fost distrusa „prin judecata lui Dumnezeu.” ( 4 )

2 ) In 1523, Martin Luther scria un articol intitulat „Iisus S-a nascut evreu”, in care ii condamna deosebit de violent pe catolici pentru atitudinea lor fata de evrei. Intre altele, el scria: „Ei ( catolicii ) s-au purtat cu evreii ca si cum ar fi fost caini, nu fiinte umane. Ei n-au facut nimic pentru evrei, ci i-au blestemat si au pus mana pe avutiile lor…” ( 5 )

Contrar atitudinii catolicilor, Luther recomanda tratarea evreilor cu blandete si intelegere, cu scopul de a-i castiga la credinta crestina. Pozitia lui Luther insa nu a durat prea mult. In 1542, el a scris un pamflet deosebit de dur, intitulat „Impotriva evreilor si a minciunilor lor”, in care cerea crestinilor sa ia opt masuri dure impotriva lor: arderea tuturor sinagogilor, interzicerea de a calatori, distrugerea asezarilor evreiesti, confiscarea proprietatilor si cartilor evreiesti, interzicerea rabinilor de a invata, fortarea lor de a face munca fizica, expulzarea lor din teritoriile in care locuiau crestini. ( 6 )

3 ) Intre anii 1209-1229, papa Inocentiu al 3-lea a ordonat o cruciada impotriva katharilor din Franta, considerati eretici deosebit de periculosi. La 22 iulie 1209, cruciatii au ocupat localitatea Beziers. Nestiindu-se care din locuitori erau catolici si care erau kathari, s-a dat ordinul: „Sa fie toti omorati ! Dumnezeu ii cunoaste pe alesii Sai.” Au fost macelariti, cu acea ocazie, 20 000 de oameni nevinovati, dupa care cruciatii s-au indreptat spre orasul Carcassonne. Acesta a capitulat, locuitorii s-au refugiat in paduri, insa 500 dintre ei au ramas in oras: batrani, bolnavi si copii. Cruciatii au spanzurat 400 dintre ei, iar pe ceilalti 100 i-au silit sa paraseasca orasul goi, complet despuiati, imbracati „doar cu pacatele lor”.

La Conciliul de la Toulouse din 1229, masurile de pedepsire a ereticilor s-au innasprit. Celor care ar fi oferit adapost acestora li s-ar fi confiscat averea, putand fi chiar pedepsiti cu moartea. ( 7 )

4 ) In anul 1547, in orasul Geneva , in care Calvin dorea sa introneze domnia Lui Iisus Christos, un liber-cugetator pe nume Gruet a fost acuzat de scrierea unui afis lipit pe amvonul bisericii Sf.Petru. Afisul continea afirmatii dure la adresa lui Calvin si a sustinatorilor reformei elvetiene. Fara a se gasi dovezi ca el a scris afisul, banuit doar pe baza unor afirmatii anterioare, Gruet a fost interogat de judecatori in mai multe randuri, sub tortura. Calvin insusi s-a interesat de mersul procesului. Nemaiputand sa suporte tortura repetata, Gruet a recunoascut ca el este autorul afisului. Cu toate acestea, sedintele de tortura au continuat…In cele din urma, la 25 iulie,Gruet a fost condamnat la moarte. A fost decapitat, iar capul i-a fost tintuit la stalpul infamiei. Si toate acestea, sub pretinsa „domnie” a lui Iisus Christos… ( 8 )

5 ) Cazul teologului, medicului, astrologului si alchimistului Michel Servet, cazut si el victima intolerantei religioase a calvinistilor din Geneva, este si mai elocvent. In 1531, Sevet a publicat lucrarea sa teologica „De Trinitatis erroribus”, in care ataca doctrina trinitariana. Descoperind aceasta lucrare, teologii reformati de la Geneva s-au dezlantuit in invective la adresa lui Servet. Acesta insa se gasea in Franta catolica, lucrand ca medic particular al arhiepiscopului de Vienne. Arestat de inchizitorul din Vienne si interogat, Michel Servet a negat a fi autorul. In cele din urma, probabil chiar cu ajutorul autoritatilor din Vienne, Servet a reusit sa evadeze. Ajuns in Geneva, nu se stie din ce motive, Servet a fost din nou arestat, de data aceasta de autoritatile protestante. Incepe lungul interogatoriu, in decursul caruia, din lipsa de probe, protestantii din Geneva cer sprijinul tribunalului ecleziastic din Vienne, Franta, cu scopul de a le furniza probe la dosar. Catolicii nu ezita sa trimita aceste probe, iar pe 27 octombrie, sentinta este pronuntata: condamnare la moarte, ca eretic, schismatic si hulitor al Sfintei Treimi. Cu cartile eretice agatate in jurul gatului si cu o coroana de pucioasa pe cap, Michel Servet, medicul care a descoperit circulatia sanguina in corpul omenesc, a fost ars pe rug. Cazul lui Servet este unic in felul sau, caci el a presupus o colaborare stransa intre catolici si pretestanti in ideea eliminarii ereziilor. Si toate acestea, din nou, sub pretinsa domnie a lui Christos… ( 9 )

6 ) Pe data de 11 iulie 1995, trupele paramilitare ale sarbilor bosniaci au preluat controlul asupra enclavei musulmane din Srebrenita. Au fost ucisi atunci 8000 de musulmani civili bosniaci, faptul fiind considerat cel mai mare genocid dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Oricat s-ar discuta pe tema interminabilelor conflicte din Balcani, in esenta este vorba de un conflict cu substrat religios. In cazul masacrului de la Srebrenita, cei „harnici” in exterminarea adversarilor au fost , din nefericire, „crestinii”, cei care au luat asupra lor Numele lui Christos.

Ce sa mai spunem de bombele pe care „fratii crestini” le-au trimis in Vietnam, Afganistan, Irak, Serbia, etc. in diferite momente ale istoriei mai recente ?

Numai ziua judecatii finale va scoate la lumina cata dezonoare a fost adusa Numelui sfant al lui Dumnezeu pe aceasta cale…

Nu te juca cu focul !

Ce se poate intampla daca un copil se joaca cu focul pe nisipul de pe tarmul marii ? Nimic deosebit. In cel mai rau caz, daca nu e atent, el isi poate provoca cateva arsuri.

Ce se poate intampla insa daca acelasi copil se joaca cu focul intr-un depozit de carburanti ? O adevarat tragedie, cu consecinte imprevizibile. Cele doua situatii nu sufera comparatie.

Iata si o a treia situatie, care nici ea nu sufera comparatie cu primele doua: Biblia ne invata ca “Dumnezeul nostru este un foc mistuitor” ( Evrei 12, 29 ). Ce se poate intampla daca un om se “joaca” cu acest “foc mistuitor”, in conditiile in care universul intreg este angajat pe viata si pe moarte in marele conflict intre bine si rau, intre Dumnezeu si Diavol ? Consecintele pot fi cu adevarat dramatice si cu efecte vesnice.

Iata cateva exemple de oameni, unii din ei personae publice si vedete, care s-au jucat cu “focul” si au suportat consecintele:

1) S-a intamplat in anul 2005, in localitatea Campinas, Brazilia. Un grup de prieteni beti au luat in drum o alta prietena. Mama fetei a insotit-o pana la masina si, ingrijorata de starea in care se aflau prietenii ei, i-a spus, tinand-o de mana pe fiica ei ce se asezase deja in masina: „Fiica mea, mergi cu Dumnezeu si fie ca El sa te apere.”

Raspunsul fetei a fost: „Poate doar daca El ( Dumnezeu ) merge in portbagaj, pentru ca aici, inlauntru…e deja plin.”

Peste cateva ore, a sosit vestea ca tinerii au fost implicati intr-un accident mortal. Toti au murit, masina era de nerecunoscut si nu se mai putea spune nici macar ce marca de masina fusese. Insa, in mod surprinzator, portbagajul era intact. Politia a declarat ca nu vedea in ce mod a putut ramane intact portbagajul. Spre surprinderea lor, in portbagaj, au gasit un carton cu oua, iar ouale erau toate intregi !

2) Vestitul membru al formatiei Beatles, John Lennon, intr-un interviu acordat unei reviste americane, a declarat: „Crestinatatea va lua sfarsit, va disparea. Nu este nevoie sa-mi sustin aceasta idee. Sunt sigur. Nu am ce spune despre Iisus, insa cei ce-L urmau erau oameni prea simpli. Astazi noi suntem mai cunoscuti decat El” ( 1966 ).

Dupa numai cativa ani, John Lennon a fost impuscat de sase ori…

3) Candidatul la functia de presedinte al Braziliei, Tancredo Neves, a declarat in timpul campaniei prezidentiale ca daca ar obtine 500 000 de voturi, nici Dumnezeu nu l-ar putea indeparta de la presedintie.

El a reusit sa obtina voturile, insa cu o zi inainte de a deveni presedinte, s-a imbolnavit si a murit…

4) Compozitorul, poetul si cantaretul bi-sexual Cazuza, in timpul unui spectacol in Canecio

( Rio de Janeiro ), in timp ce isi fuma tigara, a pufait fumul in sus , spunand: „Doamne, asta e pentru tine”.

Cazuza a murit la doar 32 de ani, in chinuri groaznice, pricinuite de un cancer pulmonar…

5) Cosntructorul Titanicului, intrebat despre cat de sigur este vasul, a raspuns pe un ton ironic:

„Nici chiar Dumnezeu nu-l poate scufunda.”

Ceea ce s-a intamplat cu Titanicul in noaptea dintre 14 si 15 aprilie 1912, stim cu totii…

6) Vestita actrita Marlyn Monroe, vizitata de Billy Graham, care a incercat sa-i vorbeasca despre Dumnezeu si mantuire, i-a replicat acestuia: „N-am nevoie de Iisus al tau!”

Dupa doar o saptamana, actrita a fost gasita moarta in apartamentul ei…

7) Bon Scott, fostul vocalist al formatiei de muzica rock AC/DC, spunea intr-un cantec din 1979: „Nu ma opriti ! Ma indrept pe drumul meu, pe drumul care duce in infern.”

Pe data de 19 februarie 1980, Bon Scott a fost gasit mort, innecat in propria voma…

8) Christine Hewitt, ziarista si redactora de emisiuni de divertisment in Jamaica, a declarat ca Biblia este cea mai proasta carte scrisa vreodata.

In iunie 2006, a fost gasita arsa in propria masina…

9) In iarna anului 1908, in localitatea Messina din Sicilia, Italia, au fost publicate in ziarul local, „Il Teleffonno” mai multe pamflete in care Numele lui Dumnezeu era luat in batjocura. Pe 25 decembrie, la sfarsitul unui astfel de articol blasfemiator, autorul Il provoca pe Dumnezeu: „Daca esti, fa-te cunoscut printr-un cutremur !” Timp de trei zile , ziarul a circulat printre cei aproximativ 100 000 de locuitori ai Messinei. Pe 28 decembrie, Messina era zdrobita de un cutremur devastator de 7,5 grade pe scara Richter. 75 000 de oameni au murit in acel teribil cutremur…( 10 )

Lista poate continua… Ceea ce s-a amintit din trista istorie umana a razvratirii impotriva lui Dumnezeu este insa suficient ca sa dam deplina dreptate Cuvantului lui Dumnezeu care ne avertizeaza cu toata seriozitatea si dragostea:
„ Nu va inselati: Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit. Ceea ce seamana omul, aceea va si seceara.” ( Galateni 6, 7 )

Concluzii

Renumitul poet persan din secolu al 12-lea, Saadi, spunea: „Ma tem de Dumnezeu si, dupa El, ma tem de cei ce nu se tem de El.”

Respectul evreilor fata de Numele lui Dumnezeu i-a facut sa se abtina de la rostirea cu voce tare a acestuia. Cand scriau Numele Lui, ei evitau vocalele in mod intentionat, din reverenta fata de Persoana Sa. Unii considera prea exagerata aceasta atitudine. Ceea ce este insa sigur, este faptul ca generatia noastra a cazut intr-o alta extrema: o familiaritate dusa pana la pierderea respectului sfant fata Cel care, desi ne este descoperit ca fiind Tatal nostru ceresc, bland si iubitor pana la sacrificiul suprem, El ramane totusi un Dumnezeu trancendent, sfant si infricosat, atotputernic si omniprezent, drept, infinit si neprihanit.

Biblia ne spune ca „in nimeni altul nu este mantuire si nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.” ( Faptele Apostolilor 4, 12 ).

Se ridica o intrebare fireasca: daca acest singur Nume prin care putem fi mantuiti este desconsiderat, luat in desert, calomniat, defaimat si neglijat, atunci care nume din lumea aceasta ne-ar mai putea mantui ?

Niciunul !

De aceea, „sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau…”

Referinte:

( 1 ) Richard Wurmabrand, “Drumul spre culmi”, vol. 1, meditatia nr.42

( 2 ) Kay Arthur, „Numele lui Dumnezeu”, curs de studii biblice „Invatatura peste invatatura” , P.O.Box 182218 Chattanooga, TN , 37422, USA

( 3 ) Conform http://www.acsib.com/proces.pdf

( 4 ) Idem

( 5 ) Idem

( 6 ) Conform http://www.pro-saeculum.ro/arhiva/48/48%20art31.pdf si http://www.acsib.com/proces.pdf

( 7 ) http://ro.wikipedia.org/wiki/Inchizi%C5%A3ie

( 8 ) Georges Blond, „Furiosii Domnului”, Ed. Politica, Bucuresti, 1976, pag. 154-155

( 9 ) Idem, pag. 156-15