57
Views

PE LIMBA ZORILOR

E v a n g h e l i a     î n     l u c r u r i l e    d i n     n a t u r ă

 

          Un jurnal de meditație, devoțiune și creație             

                                      de  ION BUCIUMAN                                              

                                                                                                            NUMĂ‚RUL  14 

                                                                                                            22 decembrie, 2005

 

 

 

       rost

 

 

Acesta este un loc de poposire non stop. Poate intra oricine, poate sta oricât, poata ieși când vrea și se poate întoarce de câte ori dorește. Aici nu se fac rezervări, dar nici nu este nimeni refuzat; nimeni dintre cei interesați nu este dat și nici lăsat afară, numai dacă nu cumva el însuși alege astfel. Aici alegerea personală este respectată și produce efecte radicale.

 

 

 

 

        demers

 

 

Limba Zorilor este rostită direct, vine din suflet și merge la suflet. Nu este nevoie nici de ortografie și nici de gramatică ci doar de caligrafie. Ceea ce contează este exercițiul și experiența. Eventualele cărți de specialitate și manuale de studiu nu se referă la tehnici de scriere sau stiluri de exprimare, ele sunt doar colecții de lecții irepetabile de frumusețe, originalitate și descoperire a Scriitorului. Elevii și studenții de la cursurile de Limba Zorilor, urmează toată viața aceasta și cea viitoare, un modul de cunoaștere a Maestrului Caligraf. Pe măsură ce încep să-L înțeleagă, ei constată că li se dezleagă și lor limba și pot rosti primele litere ale alfabetului de slavă. Toată viața și experința care urmează va fi o serie ascendentă de pătrundere și înțelegere a emotigramelor și ideogramelor Sale veșnice, vii și proaspete.

 

 

 

 

 

          poesis

 

alb

 

molidul fără cuvinte

se tot minunează

cît de verde poate să fie

bradul alb

aflat la aceeași înălțime

dar la alt preț

și de altă valoare

 

întoarcere

 

obosit și apăsat

de excesul de poleială

pomul așteaptă nerăbdător

să se încheie carnavalul

și să-și adune surcelele

cât mai aproape

de pădurea mamă

 

       

 

 

 

       tripode

 

GÂT

Puntea de legătură dintre cap și trup este mai mult decît un proțap de remorcă. O serie de funcțiuni își au sediul în această zonă. Din gât se vorbește, dar când este vorba de cântec sau declamație, numai gâtul nu este suficient, acestea se fac mai ales din rărunchi, din inimă și cu cap. Nimic de zis că și vorbitul trebuie făcut cu cap, nu doar dând din cap, dar  simțămin-tele care se exprimă doar din gât, riscă să facă roșu-n gât, sau gât, pur și simplu. Astfel că domnia sa trebuie să rămână simplu, mlădios și natural de modest. De reținut că nici capul și nici trupul nu-și doresc un gât supradimensionat și rigid. El trebuie să fie cel mai marcat de sentimentul trecerii. De fapt marea lui misiune este trecerea însăși.

 

 

GNU

Ca mare antilopă, Connochaetes gnu ne-am aștepta să fie fioroasă și agresivă, cu coarnele orientate amenințător înainte, ca rinocerul, de exemplu, dar nu este așa. Antilopa aceasta are coarnele date pe spate. Acest detaliu o face și frumoasă dar și inofensivă. Când îi cresc coarne creștinului, ar trebui să ia seama la modestia elegantă a antilopei gnu. Este adevărat că berbecul lui Avraam nu s-ar fi încurcat cu coarnele într-un tufiș dacă ar fi avut filosofia de viață gnu, dar nu se știe astăzi cine și mai ales ce te așteaptă, așa că nu este totdeauna providențial să te încurci din cauza coarnelor. Mai bine dă-le binișor pe spate să nu lovești pe cineva în timp ce îți vezi de treabă și te strecori ca un miel între lupi, prin grădina Domnului

 

           Chilie

 

Doamne,  În fuga marii treceri, îndoaie-mi Doamne coarnele pe spate, să nu scot ochii nimănui, și să nu mă încurc în hățișul diavolului, sau mai bine ia-mi-le de tot, că și așa îmi ia prea mult să le tot port de grijă. Amin!

 

 

             Taifas

 

          Ai spus „emotigrame” și am căutat în dicționar fără folos. Cu ideogramele am scos-o mai ușor la capăt, dar emoticoanele m-au dat gata.

          Emoticoanele, cred că le-ai citit și le-ai scris și tu în messinger, dar „emotigramele” sunt altceva.

          Sună foarte asemănător și le-am confundat, scuză-mă!

          Există într-adevăr o anumită asemănare, dar și o mare deosebire. În timp ce emoticoanele sunt icoane ale emoțiilor, emotigramele sunt redarea vizibilă a stărilor sufletești. În timp ce emoticoanele sunt redări schematice, emotigramele sunt redări complexe, sunt adevărate mostre de suflet care transmit un mesaj aproape complet. În timp ce emoticoanele sunt privite doar cu coada ochiului, emotigramele trebuie observate cu atenție și contemplate pentru a fi înțelese.

          Bine, atunci am să introduc și eu un cuvânt nou. Ce ai zice de „emotigrafe”, de exemplu.

          Sună bine, numai că în timp ce emotigrama mai are încă suficientă viață pentru a o face animată și dinamică, emotigrafa ar putea fi o semnătură autentică devenită document spre neschimbare.

          Deci merge! Nu?

          Vezi că deja te-ai prins în jocul descoperirilor de la Zorilalie.

          Formidabil, nici nu am băgat de seamă.

          Creșterea autentică nu prea este băgată în seamă, asta e!

 

                   IB.  ionbuciuman@yahoo.com, izbuc3@yahoo.com       

                                           www.intercer.net/article.php?id=472

          Ion Buciuman

PE LIMBA ZORILOR ,     Numărul 14,  22 decembrie, 2005

 

                                               supliment de sezon

 

 

Odă tristă

 

Coboară iar la Betleem văpaia

Cu veste bună pentru câțiva treji

În timp ce lume bună-nghesuie odaia

Se naște Cerul Singur printre vreji

 

Nu faceți larmă oameni buni degeaba

Că nu v-ascultă nimeni cum e cuvenit

Ia ostoiți-vă precum se vede treba

Mai dulce-i cozonacul și vinul învechit

 

Nu vă luați după mulțimea ludă

Cuprinsă de fervoarea bradului ciuntit

Mai bine v-adunați aici la șura udă

Și spuneți lui Mesia Bun Venit

 

Deschideți ochii mari ca Simeon și Ana

Să nu vă scape ceasul marii izbăviri

La Casa Pâinii să cântăm Osana

Cu zâbete pe buze și lacrimi în priviri

 

Că ceasul lumii va-nceta să bată

De-atâta fum și fumuri și cântăreți stingheri

E Mielul iarăși singur la poarta încuiată

Fără păstori și magi plecați de-alaltăieri

 

Cu-această odă tristă stăbateți largul serii

Să adunați străinii ce pribegesc spre casă

Și-n dorul lor ascundeți imn apropierii

Până s-o umple cerul cu cei chemați la masă

 

izbuc 2005

 

Pe limba zorilor – Numarul 14, 22 decembrie 2005

| Pe limba zorilor (Ion Buciuman) |
Despre autor
-