|
PE LIMBA ZORILOR E v a n g h e l i a î n l u c r u r i l e d i n n a t u r ă
Un jurnal de meditație, devoțiune și creație de ION BUCIUMAN NUMĂ‚RUL 13 14 decembrie, 2005
|
||
|
rost
|
Locul acesta este rezervat pentru cei care mai caută încă bucuria pierdută a hoinărelii prin păduri și poposirii pe la izvoare. Aici este loc pentru marea întoarcere la începuturile creației când cerul era plin de slavă, iar pământul oglindea strălucirea înalturilor. Din locul acesta se mai pot vedea încă licăriri ale acelor vremuri apuse și străfulgerări deja ale slavei viitoare, care așteaptă să se arate.
|
|
|
demers
|
Limba Zorilor este rostită de întreaga creație în forme și dialecte adaptate locului și condiției locale. Norii fiind departe de pământ, au renunțat la fâlfâitul de aripi pentru ași afirma zborul și preferă să plutească asemenea păsărilor călătoare și odată cu ele. Diferența este că în timp ce înaripatele se uită mereu după stele și soare, norii nu se întreabă decât cu privire la orarul de mers al vântului pe diagrama de stare a vremii. Astfel că în timp ce migratoarele o țin mereu spre miază-zi desenând linii de despărțire sau veuri pentru săgețile indicatoare, norii cută direcții noi, neexplorate încă, al modului de a ploua sau a face vreme bună. Îzvoarele nu au nevoie de culoarea sau volumul vaporos al norilor de asfințit, și atunci ele recurg la murmul și șoapta răcoroasă a apei norilor coborâtă și întrupată sub munți și înviate din adânc.
|
|
|
poesis |
drept
ieșit cu grabă prin oceag din vatra prea îngustă plină de bunătăți la îndemâna mesenilor fumul caută cu zel lumea cealaltă a bucuriilor de sus |
elite
se aude așa un zvon printre stele că s-ar pregăti un concert de sezon și se întreabă luceferii câte locuri să rezerve ciobanilor și străinilor
|
|
tripode |
GEL Se poartă și sunt la modă, formele intermediare, nici lichid ca apa, nici tare ca betonul, undeva pe la mijloc.Gelul poate fi turnat și ocupă forma vasului încât ai zice că stă gata să curgă, dar acest lucru nu se întâmplă. Gelul se ține totuși bățos, cu toate că nu are șira spinării. El vrea să facă față situației ca orice corp solid. Chiar depășește cu mult solidele prin elasticitate mare la tracțiune și răsucire, dar aceste performanțe nu-i încurajează pe ingineri să facă din gel funii sau grinzi. Gelul este bun să umple goluri dintre suprafețe aflate mereu în mișcare. El este specialist în micșorarea frecării. El are grijă ca prietenii și colegii să nu se apropie prea mult ca să nu se rănească involuntar. Astfel, gelul și-a găsit locul în sănătate și cosmetică.
|
GER Gerul este o exagerare venită în lume odată cu răul de toate felurile. La început era răcoarea grădinii, apoi a venit răceala dintre soți, s-a continuat cu frigurile dintre frați și uite așa s-a ajuns la ghețarii de pe planetă. După ce se stabilise un echilibru al gerului, acum, hop cu efectul de seră care amenință cu dezghețul general care nu aduce nici o bucurie nimănui. Zilele trecute au avut loc primele dizlocări de populație pe mutive de schimbări climatice. Lumea se pregătește pentru o nouă eră glaciară, via un potop lent produs de supraîncălzirea planetei. Începe să se simtă apropierea focului zilei de apoi dinaintea mileniului glaciar. Fraților, faceți-vă rost de haine de in curate să mergem acasă că pe aici se strică vremea. |
|
Chilie |
Doamne, S-a făcut frig printre oameni și am început să tremur din toate încheieturile slăbite de oboseală. Cred că am fierbințeală și mă ia cu frisoane. Acopere-mă puțin cu mâna Ta de Părinte să-mi revin și să nu mă ia vântul sau vânturile. Că Doamne, multe mai sunt și o să mai vină. Hai ține-mă puțin de mână ca să-Ţi cânt ceva. Glorie, Aleluia, Osana, Amin!
|
|
|
Taifas |
– Ai văzut ce repede și frumos a apus soarele aseară? Nu trecuse bine de ora patru și deja se grăbea să se ascundă după deal. – Și alaltăieri a fost la fel, doar că nu l-ai văzut. Era ceață și apusul a venit fără spectacol și fără aplauze. – De unde știi că a fost la fel dacă n-ai văzut din cauza ceații? – De unde știi că n-am văzut? Sau de unde știi că a fost altfel, doar pentru că era ceață? – Ei, uite așa, eu nu pot crede numai ceea ce văd. – Cred că ceea ce vezi nu crezi ci știi. Numai ceea ce știi fără să vezi se cheamă credință. – Credința mea se formează numai din ceea ce văd când deschid ochii și pot fi sigur că lucrurile sunt așa cum le știu. – Credința mea se formează din ceea ce descopăr când închid ochii ca să nu mai văd ceea ce știam de mult. Pe mine mă împiedică să cred, exact ceea ce văd. – Și atunci cum rămîne cu apusul? Care este autentic? Cel văzut, sau cel nevăzut? Pentru mine rămâne adevărat numai ceea ce văd. Ceea ce nu văd, nu există. – Să fii sănătos. Pentru mine există cu adevărat numai ceea ce se află în inima mea, în ciuda a ceea ce văd. Și să mai știi ceva, culorile din suflet sunt mai dulci și mai calde decât oricare altele din afară. |
|
|
Ion Buciuman |
PE LIMBA ZORILOR , Numărul 13, 14 decembrie, 2005 |
|
