35
Views

Răspunsuri din Biblie


 O întrebare frecventă cu privire la divinitatea lui Hristos

 Nu învată Biblia că Isus a fost "întâiul născut" al întregii creatiuni si că astfel, ca fiintă creată, nu putea exista împreună cu Tatăl din vesnicii?
 

 Textul la care face referire întrebarea se găseste în Coloseni 1:15 unde Isus este numit " Cel întâi născut din toată Creatiunea" . Cuvântul grecesc folosit aici este protokos însemnând Cel superior, Cel care are întâietate, Cel care are privilegiile si prerogativele lui Dumnezeu. Isus este întâiul născut nu în ceea ce priveste timpul, ordinea cronologică, ci în sensul privilegiului. Toate privilegiile celui întâi născut Ii apartin Lui. David a fost cel de-al optulea fiu al lui Isai si, cu toate acestea, a fost numit întâiul născut. Isus a declarat despre Sine că este " Eu sunt" ( Ioan 8:58 ), însemnând Cel ce există prin Sine însusi. El a spus:" înainte de Avraam a fost "Eu sunt". Profetul Isaia Il numeste "Părinte al vesniciilor" (Isa. 9:6 ). Mica declară că obârsia ( originea ) Sa este din vesnicii ( Mica 5:2 ). Ioan afirmă:" La început a fost Cuvântul si Cuvântul era cu Dumnezeu si Cuvântul era Dumnezeu" ( Ioan 1:1 ). Isus avea privilegiile si prerogativele lui Dumnezeu. El nu a considerat ca un lucru de apucat să fie egal cu Dumnezeu în timp ce lumea era pierdută,astfel că a părăsit de bunăvoie cerul pentru a deveni om. El a luat trup omenesc,S-a confruntat cu ispitele asa cum o facem si noi si a iesit biruitor în folosul nostru, în beneficiul nostru. ( Filip. 2:5-11; Evr. 2:14,17 )

O întrebare frecventă cu privire la mântuire
 
 Nu învată Biblia că o dată venit la Isus nu mai poti pierde niciodată mântuirea ? Ioan 10:28 afirmă " Eu le dau viata vesnică, în veac nu vor pieri si nimeni nu le va smulge din mâna Mea".
 
 Venind la Isus, acceptând prin credintă iertarea Sa, primind harul Său, noi primim darul vietii vesnice. ( Ef. 2:8; Rom. 3:22-25 ). Mântuirea este un dar gratuit. Nu este ceva ce putem câstiga prin ascultare. Mântuirea este prin har, pe baza credintei.Atunci când temnicerul din Filipi a întrebat " Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?" Pavel i-a răspuns:" Crede în Domnul Isus Hristos" ( Fapte 16:30,31 ). Credinta este o functie a vointei. Aceeasi minte ( ratiune ) care alege să creadă, poate alege să nu creadă si necredinta conduce la moarte spirituală (Evr. 3:12-14 ). Dacă nu ne păstrăm până la sfârsit încrederea în Dumnezeu, noi vom dezvolta o inimă necredincioasă. " Cine va răbda până la sfârsit va fi mântuit" ( Mat. 24:13 ). Noi suntem salvati numai dacă păstrăm în mintea noastră ceea ce ni s-a predicat si dacă trăim o viată de credintă     ( 1 Cor. 15:1,2 ). Intotdeauna este posibil să ne întoarcem la vechea viată de păcat, să facem asfel încât numele noastre să fie sterse din Cartea Vietii si să fim pierduti pentru vesnicie ( 2 Pet. 2:19-22; Apoc. 3:5; 1 Cor. 9:27 ). Cuvântul pe care îl foloseste Pavel în 1 Cor. 9:27 pentru " a fi lepădat " este acelasi cu cel folosit în Ieremia 6:30 pentru aceia care sunt arsi si pierduti la sfârsitul acestei lumi. In Ioan 10:28, atunci când venim la Isus noi primim viata vesnică. Asa cum prezenta Sa în inima noastră, prin credintă, aduce viată, tot asa necredinta noastră aduce moarte spirituală. Noi nu putem fi nenăscuti, dar putem muri. Nimic nu ne poate smulge din mâna Sa, cu exceptia propriei noastre alegeri.
 

Intrebări frecvente cu privire la cea de-a doua venire a lui Isus
 
 
 Nu  va fi venirea lui Isus secretă? Nu spune Biblia :" Din doi care vor fi la câmp, unul va fi luat si altul va fi lăsat "? ( Mat. 24:40 )

 Biblia face foarte clar faptul că venirea lui Isus nu va fi un eveniment secret ( Apoc. 1:7; Ps. 50:3; 1 Tes. 4:16,17; Mat. 24:27 ). Atunci când Biblia vorbeste despre cei care vor fi lăsati, ea nu spune că acestia vor fi lăsati vii pe pământ. Intregul pasaj din Luca 17:26-37 descrie în amănunt evenimentul. în zilele lui Noe au existat două clase de oameni:una luată (salvată ) si una lăsată (distrusă de potop) (vers.27 ). In zilele lui Lot au existat deasemenea două clase de oameni: una scoasă din cetate si salvată, cealaltă lăsată în cetate si mistuită de foc. La fel va fi si la venirea lui Isus ( Luca 17:30-37 ). O categorie de oameni va fi luată la cer împreună cu Isus, cealaltă va fi distrusă. în Luca 17:37 se ridică întrebarea:" Unde Doamne ? Unde sunt lăsati acesti oameni?" Biblia răspunde clar:" Acolo unde este trupul, acolo se vor aduna vulturii ". Apoc. 19:11-18 clarifică faptul că cei răi sunt nimiciti la revenirea lui Isus. ( Vezi si 2 Tes. 1:7-9, 2:8 )

 Nu ne învată Biblia că Isus va veni ca un hot ( 1 Tes. 5:2 ) ?

 Fiecare verset în care Biblia aminteste că Isus va veni ca un hot face referire la momentul neasteptat, surprinzător, al venirii lui Isus, si nu la modul venirii Sale. El vine repede – ca un hot, pe neasteptate – ca un hot, dar într-o splendoare glorioasă precum fulgerul în slavă biruitoare ( vezi Mat. 24:42-44 ; 1 Tes. 5:1-5; Mat. 24:27 ).

 Va trece poporul lui Dumnezeu prin încercările viitoare, sau cei credinciosi vor fi răpiti la cer înainte de acest timp de stâmtorare ?
 
 Experientele trăite de vechiul Israel au fost exemple pe care Dumnezeu le-a dat pentru poporul Său de la sfârsitul timpului. Asa cum Israelul a fost eliberat din robia egipteană după căderea plăgilor, tot asa biserica lui Dumnezeu va fi protejată în timpul plăgilor finale si va fi eliberată din mâna asupritorilor săi ( 1 Cor. 10:11; Ps. 91:46 ). Sadrac, Mesac si Abednego au intrat în flăcări atunci când au refuzat să se supună decretului universal de moarte emis de împăratul Babilonului. Din acele flăcări i-a salvat Dumnezeu în mod miraculos. Credinta lor care a sfidat moartea a înfruntat si flăcările ( Dan. 3:16-28 ). El vine ca un hot după căderea plăgilor ( Apoc. 16:15 ). Altfel, ce sens ar mai avea să declare :     " Iată, Eu vin ca un hot" după ce primele sase plăgi au fost deja revărsate dacă El ar fi venit deja ca un hot înainte de căderea primei plăgi ? Apoc. 15:8 declară în mod categoric :" Niciun om nu va intra în Templu ( cel ceresc ) până ce nu se vor sfârsi cele sapte urgii ( plăgi )". 2 Tes. 2:1-3 arată clar faptul că antihristul se va arăta înainte de venirea lui Isus si va fi nimicit de strălucirea venirii Sale ( 2 Tes. 2:8 ).

Invată Biblia că cei neprihăniti  îsi primesc răsplata atunci când sunt răpiti la cer, la începutul celor sapte ani de stâmtorare, iar cei necredinciosi sunt distrusi la sfârsitul acestei perioade ?
 

 Parabolele lui Isus arată foarte clar faptul că cea de-a doua venire a lui Isus va fi un eveniment divin culminant – când oamenii sunt fie salvati, fie pierduti. Nu mai există apoi o perioadă de sapte ani în care să ne reconsiderăm vietile. Acum este Ziua Mântuirii ( 2 Cor. 6:2 ). în Mat. 13:30, atât grâul cât si neghina ( cei neprihăniti si cei păcătosi ) cresc împreună până la seceris. Cei neprihăniti sunt salvati iar cei necredinciosi sunt pierduti. în parabola cu robul necredincios nu mai există o a doua sansă. Cei necredinciosi sunt pierduti atunci când stăpânul casei vine pe neasteptate (Mat. 24:44-51 ). In parabola cu oile si caprele, atunci când Isus vine, oamenii sunt fie salvati, fie pierduti ( Mat. 25:31-46 ).
 

Intrebări frecvente cu privire la Legea lui Dumnezeu
 
 Nu a venit Isus pentru a înlătura cele zece porunci si pentru a institui o nouă poruncă a dragostei? Nu spune Mat. 22:37-40 " Să iubesti pe Dumnezeu cu toată inima ta si pe aproapele tău ca pe tine însuti"? Nu este dragostea fată de Dumnezeu si fată de aproapele tot ceea ce cere Isus de la noi? Acestea sunt noile porunci.

 Poate veti fi surprinsi să descoperiti că Isus a rezumat legea în aceleasi cuvinte în care a fost ea dată în Vechiul Testament. Deut. 6:5 declară :" Iubeste pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta". Lev. 19:18 adaugă :" Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuti ". Dumnezeul Vechiului Testament a fost un Dumnezeu al iubirii vesnice ( Ier. 31:3 ). în Mat. 22:40, Isus a dclarat:" în aceste două porunci se cuprinde toată Legea si prorocii" referindu-se la dragostea fată de Dumnezeu si fată de aproapele. Primele patru porunci ale Legii descoperă cum pot fiintele omenesti să demonstreze în mod vizibil dragostea lor fată de Dumnezeu. Ultimele sase porunci arată cum îsi pot demonstra oamenii dragostea lor fată de aproapele." Isus nu a venit să strice Legea ci să o împlinească" ( Mat. 5:17 ). El a descoperit cum trebuie respectată Legea într-un mod plin de iubire. El a venit să înalte însemnătatea Legii ( Isa. 42:21 ). Isus ne descoperă faptul că dragostea este împlinirea Legii ( Rom. 13:10 ). El adaugă:" Dacă Mă iubiti, păziti poruncile Mele " ( Ioan 14:15 ).

Invată Pavel că crestinii mântuiti prin credintă nu trebuie să mai păzească Legea?
 

 Pavel învată că crestinii sunt mântuiti nu prin credintă, ci prin harul pe care-l primesc prin credintă. Credinta este mâna care se întinde pentru a primi mântuirea oferită gratuit de Isus. Credinta nu conduce la neascultare, ci la ascultare. Pavel afirmă în termeni clari: " Deci, prin credintă, desfiintăm noi Legea ? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. " ( Rom. 3:31 ). Rom. 6:1,14,15 adaugă : " Să păcătuim (să călcăm Legea ) mereu, ca să se înmultească harul? Nicidecum! "

 Este adevărat că în Vechiul Testament oamenii au fost mântuiti prin păzirea legii, în timp ce în Noul Testament mântuirea este prin har ?
 

 Atât în Vechiul Testament cât si în Noul Testament, mântuirea este prin har, prin credintă. Dumnezeu nu are două metode de mântuire. Tit 2:11 afirmă:" Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toti oamenii, a fost arătat ". în Vechiul Testament oamenii au fost mântuiti prin Hristos Cel care urma să vină. Fiecare miel sacrificat arăta înainte către venirea lui Mesia ( Gen. 3:21; Gen. 22:9-13 ). în Noul Testament oamenii sunt mântuiti prin Hristos Cel care a venit. In primul caz, credinta privea înainte spre cruce; în cel de-al doilea, credinta priveste înapoi spre cruce. Isus este singurul mijloc de mântuire ( Fapte 4:12 )

 Din moment ce suntem sub Noul Legământ, este într-adevăr necesar să păzim Legea lui Dumnezeu ?
 

 Noul Legământ este în realitate mai vechi decât Vechiul Legământ. El a fost dat de însusi Dumnezeu în Grădina Eden, atunci când a promis că Mesia va veni să sfărâme stăpânirea de moarte pe care o câstigase Satana asupra rasei omenesti. Noul Legământ contine făgăduinta răscumpărării din păcat prin Isus Hristos. El ne mântuieste ! El scrie principiile Legii în inimile noastre. Dragostea devine motivatia pentru ascultare. Există o nouă putere în viata omului ( Evr. 8:10; Ezech. 36:26; Ps. 40:8 ). Sub Vechiul Legământ,Israel a promis să asculte de poruncile lui Dumnezeu prin propria lor putere. Ei au declarat: " Vom face tot ce a zis Domnul " ( Ex. 19:8; 24:3,7 ). Toate încercările de a ne conforma în mod exterior Legii lui Dumnezeu conduc la esec. Legea pe care nu o putem respecta prin propria noastră putere ne condamnă ( Rom. 3:23; 6:23 ). Sub Noul Legământ, noi apartinem unui nou stăpân – Isus Hristos. Avem o inimă nouă si o pozitie nouă înaintea lui Dumnezeu ( Ioan 1:12; 2 Cor. 5:17; Rom. 8:1 ).

Intrebări frecvente cu privire la Sabatul biblic
 
 Din moment ce Pavel declară: "Nimeni să nu vă judece cu privire la Sabatul biblic" nu este păzirea sabatului inutilă ( Col.2:16.17 ) ?
 

 Acest pasaj, Col.2:16.17, este unul dintre cele mai gresit întelese pasaje din Biblie. Unul dintre principiile de interpretare a Bibliei este acela că nu trebuie să îngădui ca ceea ce poate fi într-o anumită măsură neclar să te împiedice să accepti si să faci ceea ce întelegi în mod clar. Biblia este foarte clară în privinta Sabatului. El a fost dat la creatiune ( Gen.2:1-3 ), Isus l-a păzit (Luca 4:16 ), Pavel l-a păzit (Fp.13:42-44 ) si va fi păzit si în ceruri ( Is.66:22.23 ). Biblia mentionează două feluri de sabate: Sabatul zilei a saptea si sabatele anuale. Sabatul zilei a saptea, instituit la creatiune si făcând parte din Legea celor 10 porunci, este un memento săptămânal al Creatorului Atotputernic si plin de iubire. Sabatele anuale sunt legate în mod specific de istoria poporului Israel. Col.2:16.17 afirmă: Nimeni să nu vă judece cu privire la zilele de sabat care sunt umbra lucrurilor viitoare". Sbatul zilei a saptea este un memorial al creatiunii si nu o umbră a lucrurilor viitoare. Evrei 10:1 leagă legea umbrei lucrurilor viitoare de jertfele de animale. Ezech.45:17 foloseste exact aceleasi expresii în exact acceasi ordine ca în Col.2:16.17 si leagă acest lucru de sistemele ceremoniale cu privire la sărbători si jertfe ( jertfe de mâncare, de băutură, adunări de sărbătoare, luni noi, si sabate ca să se facă ispăsire pentru casa lui Israel ). Lev.23:3 vorbeste despre Sabatul Zilei a Saptea. Lev.23:5-32 vorbeste despre sabatele ceremoniale ( pastele v.5; pâinea nedospită v.6; snopul de legănat v.10; Ziua Ispăsire v.27-32; corturile v.34-36 ). Atât sărbătoare trâmbitelor (v.24 ) cât si Ziua Ispăsirii (v.32 ) sunt numite în mod specific sabate. Aceste sabate anuale erau intim legate de evenimente care arătau înainte către moartea lui Isus si către a doua Sa venire. Ele erau desemnate de Dumnezeu ca să arate către sau să prefigureze venirea lui Mesia. Lev.23:37 foloseste limbajul din Col.2:16.17 pentru a descrie aceste sabate ceremoniale. Lev.23:38 face deosebire între sabatele ceremoniale si Sabatul Zilei a Saptea folosind expresia "pe lângă sabatele Domnului. Deoarece Hristos a venit, sabatele preînchipuitoare ale legii ceremoniale si-au găsit împlinirea în El. Sabatul Zilei a Saptea continuă să ne conducă înapoi la Dumnezeul care ne-a făcut. Poporul lui Dumnezeu va păzi acest Sabat ca pe un semn distinctiv al relatiei lor cu El. ( Apoc.14:12; Ezech.20:12.20 )

 Ce se poate spune despre Romani 14: 5? "Unul socoteste o zi mai presus decât alta; pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie pe deplin încredintat în mintea lui". în realitate, ce deosebire poate face o zi ?
 

 Uneori este de folos  să observăm ce nu spune un text biblic în aceeasi măsură în care trebuie să obsevăm ce anume spune el. Versetele 5 si 6 nu spun nimic nici despre închinare si nici despre Sabat. Ele vorbesc pur si simplu despre o zi. Ca să spunem că această zi este Sabatul înseamnă să facem o presupunere nefondată. Romani 14:1 dă tonul pentru întregul pasaj, arătând faptul că discutia se concentrează asupra " disputelor îndoielnice " sau dispute cu privire la chestiuni îndoielnice. Este Sabatul Zilei a Saptea, cel pus deoparte de Dumnezeu de la creatiune ( Gen.2:1-3 ) si asezat în chiar inima Legii morale ( Ex.20:8-11 ), o chestiune îndoielnică? Cu sigurantă nu ! Cheia pasajului nostru se află în versetul 6 care afirmă: "Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce multumiri lui Dumnezeu". Discutia gravitează în jurul zilelor de post si nu al zilelor de sabat. Unii crestini iudei credeau că există un merit aparte în a tine post în anumite zile. Ei Ii judecau pe ceilalti după propriile lor standarde. Fariseii posteau de cel putin de două ori pe săptămână si se lăudau cu lucrul acesta ( Lc.18:12). în Rom.14, Pavel scoate în evidentă faptul că a posti sau a nu posti în anumite zile este o problemă de constiintă individuală si nu o poruncă a lui Dumnezeu
 
 Nu s-au întâlnit ucenicii în prima zi a săptămânii ? Fapte 20:7
 

   Motivul pentru care această întâlnire este mentionată în relatare este acela că Pavel urma să plece a doua zi si că a făcut acolo o mare minune, prin învierea lui Eutih din morti. Este clar faptul că acea întâlnire a avut loc noaptea. Era partea întunecată ( noaptea ) a primei zile a săptămânii ( Fapte 20:7 ). în timpurile biblice, partea întunecoasă a zilei ( noaptea ) preceda partea luminoasă ( Gen. 1:5 ). Sabatul era păzit de vineri seara, de la apusul soarelui, până Sâmbătă seara, la apusul soarelui ( Lev.23:32; Marcu 1:32 ). Dacă această întâlnire a avut loc în partea întunecoasă a  primei zile a săotămânii, înseamnă că, de fapt, ea a fost o întâlnire de Sâmbătă seara. Pavel se întâlnise cu credinciosii în întreg Sabatul. Urma să plece a doua zi, adică duminica, asa că întâlnirea a continuat până Sâmbătă noaptea târziu. în ziua următoare, duminică, Pavel merge pe jos până la Assos si apoi călătoreste pe mare până la Mitilene. Textul din Fapte 20:7, asa cum apare el în versiunea New English Bible, confirmă deasemenea faptul că aceasta a fost o întâlnire de Sâmbătă noaptea si că Pavel a călătorit duminica. Dacă Pavel ar fi considerat duminica o zi sfântă în cinstea învierii, de ce si-ar fi petrecut întreaga zi călătorind si nu închinându-se ? Rapoartele ne arată faptul că Pavel era un păzitor al Sabatului. ( Vezi Fapte 13:42-44; 17:2; 16:12,13; 18;4 ).

 Putem spune cu certitudine care zi este ziua a saptea ?
 

 Există cel putin patru argumente pe baza cărora putem spune cu certitudine că Sâmbăta este Ziua a Saptea:
1. Biblia arată clar faptul că Isus a fost crucificat în ziua pregătirii ( Luca 23:54).Prietenii Săi apropiati s-au odihnit în ziua de Sabat, după Lege, ( Luca 23:55,56 ) si Isus a înviat din morti în ziua întâi a săptămânii ( Luca 24:1; Marcu 16:9 ). Cei mai multi dintre crestini recunosc faptul că Isus a murit vinerea, în ziua pregătirii, că S-a odihnit în mormânt în ziua următoare si că a înviat în prima zi a săptămânii – duminica. Sabatul este ziua dintre vineri si duminică sau ziua a saptea – Sâmbăta.
2. Limbajul: în peste 140 de limbi ale lumii, cuvântul pentru ziua a saptea este sau provine din cuvântul " Sabat". Limbajul mărturiseste în favoarea conservării ( păstrării) Sabatului de-a lungul secolelor.
3. Astronomia: Astronomii din întrega lume atestă faptul că ciclul săptămânal nu s-a schimbat niciodată. Centre precum Royal Naval Observatory din Statele Unite si  Royal Greenwich Observatory din Anglia afirmă existenta unui ciclu săptămânal constant.
4.Istoria: Poporul iudeu a păstrat un raport exact al Sabatului de-a lungul secolelor. Timp de peste 4000 de ani, ei au păstrat adevăratul Sabat în ziua de Sâmbătă.

 Eu păzesc duminica în cinstea învierii. Ce este gresit în aceasta? Nu a înviat Isus din morti în ziua duminicii ?
 

 Da, în mod sigur Isus a înviat duminica! Dar El nu ne-a poruncit niciodată să ne închinăm în cinstea învierii. Tot asa cum împărtăsania sau Cina Domnului simbolizează moartea Sa ( 1 Cor. 11:24,26 ), în acelasi fel botezul simbolizează învierea Sa ( Rom. 6:1-6 ). Simbolul învierii lui Isus nu este închinarea în ziua soarelui, care a fost adoptată în crestinism din închinarea la soare a Romei păgâne, ci o frumoasă ceremonie de botez, ca simbol al unei vieti noi, transformată prin minunata putere a Duhului Sfânt. în mormântul de apă al botezului, omul cel vechi moare în mod simbolic si este îngropat, si un om nou, cu o viată nouă, înviază cu Hristos.

 Nu este suficient să tii o zi din sapte ? De ce puneti un asa accent pe Sabat ?
 

 Aceasta este mai mult decât o problemă de zile; este o problemă de stăpâni. Ca maestru al înselăciunii, Satana a lucrat prin intermediul religiei apostaziate pentru o schimba Legea lui Dumnezeu ( Dan. 7:25 ). El a aruncat adevărul la pământ ( Dan. 8:12 ). El a făcut o spărtură în zidul adevărului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cheamă să reparăm spărtura prin păzirea Sabatului Său ( Isa. 58:12,13 ). Noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni ( Fapte 5:29 ). A te închina în Ziua a Saptea înseamnă a accepta autoritatea Domnului nostru Creator, care a poruncit ce zi să fie tinută ( Ex. 20:8-11 ). A accepta în mod constient o zi de închinare contrafăcută înseamnă să accepti o institutie initiată si stabilită doar de om, în apostazie. Astfel, adevărata întrebare este: " Ai cui robi suntem – ai lui Dumnezeu sau ai omului? "( Rom. 6:16 ). Sărbătorirea unei zile de dinaintea sau de după ziua mea de nastere, nu face ca această zi să devină ziua mea de nastere. Ziua de nastere a lumii noastre este Sabatul Biblic, Ziua a Saptea. Este un memorial al Creatorului nostru Cel plin de iubire. Nici o altă zi nu-i poate tine locul.
 

Intrebări frecvente cu privire la sănătate
 

 Nu a spus Isus " Nu ceea ce intră în om Il spurcă, ci ceea ce iese din el "? De ce să dăm o asa de mare importantă sănătătii ? Contează atât de mult ?
 

 Pasajul luat în discutie se află în Marcu 7:18-20. Ce aspecte sunt implicate aici ? Noul Testament declară categoric: " Nu stiti că trupul vostru este Templu al Duhului Sfânt … Proslăviti dar pe Dumnezeu în trupul vostru " ( 1 Cor. 6:19,20 ). " Dacă nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: si asa sunteti voi" ( 1 Cor. 3:17 ). " Fie că mâncati, fie că beti, faceti totul spre slava lui Dumnezeu" ( 1 Cor. 10:31 ). Scripturile sunt consecvente. Ele nu ne spun într-un loc să avem grijă ce mâncăm si ce bem, pentru ca apoi, în alt loc, să ne spună că nu contează ce mâncăm sau ce bem. Haideti să revedem întreg capitolul 7 din Marcu. Fariseii aveau legi foarte stricte în ceea ce priveste curătia ceremonială. Ei credeau că dacă se atingeau la piată de un om dintre Neamuri ( ne-iudeu ), aceasta însemna întinare, necurătie. Toate vasele de gătit precum castroanele, cănile si farfuriile trebuiau spălate foarte bine dacă fuseseră atinse de un ne-iudeu, deoarece ei considerau că acesta le pângărise ( întinase ). ( Vezi Marcu 7:1-5 ). Obiectul discutiei în Marcu capitolul 7 nu erau legile sănătătii din Leviticul 11 , date de un Dumnezeu iubitor, pentru a păstra sănătatea poporului Său, ci " datina iudaică a bătrânilor " ( Marcu 7,5 ). Fariseii credeau că a mânca cu mâinile nespălate însemna să preiei necurătia de la Neamuri. Problema luată aici în discutie nu este " ce mănânci " ci " cum mănânci ". Răspunsul Domnului nu este o respingere a legilor sănătătii pe care Domnul însusi le-a dat, ci mai degrabă o respingere a ideii de întinare ceremonială prin atingerea de Neamuri. In acest context, " nimic din afara omului nu poate produce păcat sau întinare. Toate păcatele se nasc în mintea omului". Evreii respingeau poruncile lui Dumnezeu pentru a mentine traditiile lor exclusiviste ( Marcu 7:9 ). Expresia " făcând toate bucatele curate " din  traducerea K. J. V. a versetului 19, se traduce mai corect cu: " făcând toate alimentele curate". Cuvântul folosit aici este broma. Nici un aliment nu este necurat din punct de vedere ceremonial. Nici un aliment nu are păcat în sine. Nu din afară, ci dinăuntru se naste păcatul ( Marcu 7:21 ). Isus nu a considerat animalele necurate ca fiind bune de mâncat. Ele erau spurcate si nu trebuiau mâncate niciodată. Problema luată în discutie în Marcu 7 nu este sănătatea care poate fi afectată prin consumarea animalelor necurate, ci întinarea ceremonială care vine prin atingerea de Neamuri, întinare sau necurătie care, considerau ei, se transferă, prin mâncare asupra corpului.

 Nu spune apostolul Pavel : " Nu carnea ne face pe noi plăcuti lui Dumnezeu : nu câstigăm nimic dacă mâncăm din ea, si nu pierdem nimic dacă nu mâncăm " ( 1 Cor. 8:8 ). Si nu declară el deasemenea : " Să mâncati din tot ce se vinde pe piată, fără să cercetati ceva din pricina cugetului " ( 1 Cor. 10:25 ) ?

 1 Cor. 8:1 ne furnizează cadrul pentru a răspunde la aceste întrebări controversate. Pavel introduce pasajul prin cuvintele: " în ce priveste lucrurile jertfite idolilor " ( vers. 1 ) si, ca nu cumva să fie gresit înteles, el accentuează din nou acest lucru în versetul 4: " Cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor…". în 1 Cor. 10:28, la încheierea discutiei, el vorbeste despre carnea " jertfită idolilor ". O parte din carnea care era folosită la închinarea idolatră din templele păgâne din Corint era vândută la piată. Faptul acesta Ii determinase pe unii evrei foarte stricti să devină vegetarieni (Rom. 14:2-4 ). Chestiunea luată aici în discutie este dacă există vreo greseală, din punct de vedere moral, în a mânca din carnea jertfită idolilor; dacă prin consumarea acestei cărni cineva participa indirect la închinarea idolatră. Răspunsul lui Pavel este că idolii nu sunt nimic ( 1 Cor. 8:4 ). Nu suntem nici mai buni, nici mai răi dacă mâncăm ( 1 Cor. 8:8 ). Dacă libertatea ta este o pricină de poticnire pentru altcineva, ofensându-i cugetul lui, care este slab, atunci nu consuma nici o carne care a fost jertfită idolilor ( 1 Cor. 8:11-13 ). Aici Pavel nu se referă la alimentele necurate ci la cele jertfite idolilor. Isus nu a venit să curătească porcii. El a venit să curătească păcătosii. Animalele necurate care au fost nesănătoase în Vechiul Testament sunt ăncă la fel de nesănătoase si în Noul Testament. Din moment ce Domnul nostru nu ne lipseste de nici un lucru bun, ( Ps. 84:11 ), înseamnă că animalele necurate nu sunt bune pentru noi.

 Nu sunt legile sănătătii din Vechiul Testament Iudaic niste riutaluri pe care Hristos le-a desfiintat la cruce ? 

 Atunci când Isus a murit, El Si-a dat viata ca să răscumpere omenirea. Moartea Sa nu afectat în nici un fel ce este sănătos si ce nu este sănătos. Este foarte logic faptul că dacă porcul, de exemplu, era dăunător sănătătii, fiind un animal spurcat, înainte de cruce, el este încă dăunător sănătătii pentru că este spurcat si după cruce. Contrar opiniei populare, legile sănătătii nu sunt numai pentru evrei. Atunci când Noe a intrat în corabie, el a fost instruit să ia câte sapte perechi din animalele curate si doar câte o pereche din animalele necurate. Deoarece animalele curate urmau să fie consumate datorită lipsei de vegetatie de după potop, ele trebuiau luate în corabie câte sapte perechi. în Levitic 11 Dumnezeu face deosebire între animalele curate si cele necurate, deosebire valabilă pentru toată omenirea. Isa. 65:2-5 Ii descrie pe aceia care se răzvrătiseră împotriva lui Dumnezeu ca închinându-se la idoli si mâncând carne de porc. Profetul Isaia ne descoperă faptul că răzvrătitii vor fi nimiciti, printre ei fiind si cei care mâncau carne de porc. Dumnezeu stie ce este cel mai bine. El dore,te ca trupurile noastre să aibă sănătate deplină. El ne invită să renuntăm la ceea ce face rău templului Său.

 Din moment ce Dumnezeu i-a spus lui Noe " Tot ce miscă si are viată să vă slujească drept hrană: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde " ( Gen. 9:3 ), nu ne este îngăduit să mâncăm orice vrem ? 

 Am putea întreba " i-a dat Dumnezeu voie lui Noe să mănânce serpi, sobolani, aligatori, sopârle, viermi si libărci ? " Cu sigurantă nu ! Noe cunostea deja deosebirea dintre animalele curate si cele necurate ( Gen. 7:2 ). Dumnezeu a făcut pur si simplu o afirmatie: " Noe, acum poti consuma carne ". Dovada pentru acest lucru este faptul că , mai târziu, Dumnezeu interzice categoric animalele necurate, atât în Lev. 11 cât si în Deut.14. Din moment ce Dumnezeu nu-Si schimbă standardele morale ( Ps. 89:34 ) si din moment ce caracterul Său nu se schimbă ( Mal. 3:6 ), El nu-i putea permite lui Noe să facă ceea ce lui Moise urma să-i fie interzis. Toate legile lui Dumnezeu, inclusiv cele referitoare la sănătate, au fost date din dragoste, pentru a limita boala si pentru a aduce mai multă fericire ( Ex. 15:26 ). MUlti oameni de stiintă recunosc faptul că principiile de sănătate pe care le cuprinde Biblia pot ajuta în mod semnificativ la reducerea atât a bolilor de inimă, cât si a cancerului. Căile lui Dumnezeu sunt cele mai bune.

 Nu spune Biblia să ne ferim de cei ce poruncesc abstinenta de la carne ( 1 Tim. 4:3 ) ? 

 Pasajul nostru descrie un grup de oameni care în vremile din urmă se vor depărta de credinta biblică. în acord cu 1 Tim. 4:3, ei vor învăta două rătăciri gemene.Acest grup interzice căsătoria si porunceste abstinenta de la carne ( K.J.V. ) sau bucate ( în greceste – broma ) pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu multumiri. Aici, cuvântul ` bucate ` nu se referă în mod particular la carne ci la alimente în general. Acelasi cuvânt este folosit în versiunea greacă a Vechiului Testament în Gen. 1:29 " Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă si care este pe fata întregului pământ si orice pom, care are în el rod cu sământă: aceasta să fie " hrana " (sau bucatele ) voastre". De-a lungul secolelor, anumiti asceti, călugări si preoti au declarat că lumea este rea, păcătoasă. Atât căsătoria cât si hrana au fost create de Dumnezeu. Ele fac amândouă parte din planul bun pe care Dumnezeu Il are pentru       rasa umană. în acord cu 1 Tim. 4:4,5, acele creaturi sfintite prin cuvântul lui Dumnezeu sunt bune si nu trebuie refuzate atunci când sunt luate cu multumiri. Aici, Pavel argumentează împotriva fanatismului care declară că tot ceea ce este plăcere trupească este păcat. El ne descoperă că creatiunea lui Dumnezeu este bună. Dumnezeu doreste ca creaturile Sale să se bucure din toată inima de hrana pe care El a creat-o pentru ele. Problema luată aici în discutie nu este cu privire la alimentele curate sau necurate, ci, mai degrabă, dacă hrana în sine este parte a lumii materiale si dacă trebuie respinsă printr-o viată mănăstirească. Pavel spune, NU ! Creatiunea lui Dumnezeu este bună.

 Ce importantă are ce mâncăm si ce bem, nu este Dumnezeu interesat doar de viata noastră spirituală ? 

 Fiintele omenesti sunt unitare. Orice afectează facultătile fizice, le afectează în acelasi timp si pe cele mintale si pe cale spirituale. Obiceiurile noastre fizice afectează calitatea sângelui care irigă creierul. Dacă asigurăm creierului nostru un sânge de o calitate inferioară, devenim mai putin capabili să întelegem adevărul spiritual. în 1 Tes. 5:23, Pavel afirmă: " Mă rog ca Dumnezeu să vă sfintească pe deplin trupul, sufletul si spiritul vostru ". în Rom. 12:1, el adaugă : " Vă îndemn dar, fratilor, să aduceti trupurile voastre ca o jertfă vie lui Dumnezeu ". Ioan adaugă dorinta lui Isus pentru toti copiii Săi: " Doresc mai presus de toate lucrurile ca sănătatea ta să sporească tot asa cum sporeste sufletul tău " ( 3 Ioan 2 – vers. engleză ). Cuvântul lui Dumnezeu arată că are mare importantă ce introducem în corpurile noastre.

 Ce a vrut Pavel să spună atnci când l-a îndemnat pe Timotei să ia " si câte putin vin din pricina stomacului " său ( 1 Tim. 5:23 ) ? 

 Este evident faptul că în, acest pasaj, Pavel nu pledează pentru consumul de băuturi alcoolice. El afirmă clar: " Să nu bei numai apă ", ( Oricine a călătorit în Orientul Mijlociu stie cât de greu este să procuri apă curată, nepoluată ), " ci să iei si câte putin vin din pricina stomacului tău, si din pricina deselor tale îmbolnăviri ". îndiferent despre ce fel de vin vorbea Pavel ( fermentat sau nefermentat ), este evident că sfatul pe care i l-a dat lui Timotei se datora durerilor de stomac ale acestuia. Sfatul lui Pavel avea legătură cu o practică medicală si nu cu o distractie socială. Ce fel de vin recomanda Pavel ? Ar fi încurajat apostolul consumul moderat al unei băuturi despre care Prov. 23:31 spune: " Nu te uita la vin când curge rosu în pahare ", o băutură care aduce " vaiete, oftări, neântelegeri si plângeri" ( Prov. 23:29 ), o băutură care este înselătoare, batjocoritoare ( Prov. 20:1 ), o băutură care perverteste judecata si face ca ochii tăi să se uite după femeile altora si inima ta să vorbească prostii ( Prov. 23:32,33 ) ? Cu sigurantă nu ! Biblia foloseste cuvântul vin  pentru a se referi atât la băutura alcoolică fermentată, cât si la sucul de struguri nefermentat. în acord cu Isa. 65:8, vinul nou se găseste în ciorchine si există binecuvântare în el.Referirea se face, evident, la sucul nefermentat, proaspăt stors, al strugurelui. Referindu-se la vinul servit cu ocazia Cinei Domnului, Isus le-a spus ucenicilor că nu va mai bea din el " până în ziua când Il voi bea cu voi nou, în împărătia Tatălui " ( Mat. 26:29 ). Vinul folosit la împărtăsanie – reprezentând sângele curat, neântinat al Domnului Hristos – trebuie să fie nefermentat din moment ce fermentul este un simbol al păcatului. în 1 Tim. 5:23, Pavel Il încurajează pe Timotei să folosească putin vin sau suc de struguri din pricina stomacului său. Sucul de struguri nefermentat are proprietăti tămăduitoare pentru corp. Există într-adevăr binecuvântare în sucul de struguri proaspăt stors.
 

Intrebări frecvente cu privire la moarte
 

 Ce vrea Pavel să spună prin expresia: " să părăsim trupul acesta ca să fim acasă la Domnul " ( 2 Cor. 5:6,8 ) ? 

 în 2 Cor. 5:1-11, Pavel pune în contrast trupul pământesc, pieritor, supus bolilor, suferintei si mortii, cu trupul glorios, vesnic, nemuritor, pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi în ceruri. Expresia " să părăsim trupul acesta " înseamnă să părăsim trupul acesta muritor, plin de infirmităti pământesti. Expresia " să fim acasă cu Domnul " înseamnă să fim în trupul glorios si nemuritor pe care Il vom primi la cea de-a doua venire a lui Isus. 2 Cor. 5:4 ne dă o lămurire atunci când apostolul doreste ca " ce este muritor să fie înghitit de viată". Aceste cuvinte sunt ecoul celor pe care Pavel  scrisese în 1 Cor. 15:51-54: " trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire si trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire ". în 2 Cor. 5 , la fel ca si în 1 Cor. 15 , Pavel tânjeste după nemurirea pe care o va da Isus la cea de-a doua venire a Sa ( vezi si 2 Tim. 4:6-8 ).

 Dacă mortii dorm, cum a putut vrăjitoarea din Endor să-l aducă pe Samuel înapoi din morti pentru a vorbi cu regele Saul ( 1 Sam. 28:15 ) ? 

 Există trei lucruri importante care trebuie luate în considerare cu privire la această relatare:
1.  Porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului Testament a fost ca spiritistii să fie alungati din Israel si să fie omorâti.Cuvântul lui Dumnezeu demască întreg spiritismul ca fiind lucrarea fortelor demonice, satanice ( vezi Deut. 18:10-15; Isa. 47:13,14 ).
2. Saul respinsese deja sfatul profetului Samuel. El întrebase pe Dumnezeu si nu primise nici un răspuns ( 1 Sam. 28:6 ). Motivul specific pentru care Saul o căutase pe vrăjitoarea din Endor era acela că el nu primise nici un răspuns de la Domnul. Ceea ce a văzut Saul nu era Samuel. Observati cu atentie faptul că vrăjitoarea a văzut " o fiintă dumnezeiască sculându-se din pământ " vers. 13 , si Saul "a înteles" că era Samuel ( 1 Sam. 28:14 ). Deoarece " mortii nu mai stiu nimic " ( Ecl.  9:5 ), Satana se deghizează în cei iubiti care au murit, imitându-le atât înfătisarea, cât si vocea ( Apoc.16:14 ).
3.  Rezultatul final al vizitei lui Saul la vrăjitoarea din Endor nu a fost pocăinta, mărturisirea păcatelor si viata, ci disperarea, descurajarea si moartea ( 1 Sam. 28:16,20 21; 31:3,4,9,10 ). înselat de Satana, el si-a predat sufletul demonilor.

 Nu dă Pavel de înteles că omul, când moare, merge direct la cer atunci când afirmă că el, Pavel, " doreste să se mute si să fie împreună cu Hristos " si că " moartea este un câstig " ( Fil. 1:21,23 ) ? 

 Biblia nu se contrazice pe ea însăsi.  Pavel nu afirmă într-un loc ceva si în alt loc altceva. Apostolul este clar. La cea de-a doua venire a lui Isus, cei morti în Hristos vor fi înviati pentru a-si primi răsplata vesnică ( 1 Tes. 4:16,17; 1 Cor. 15:51-54 ). în Filipeni 3:20,21 apostolul evidentiază faptul că " cetătenia noastră este în ceruri, de unde si asteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, si-l va face asemenea trupului slavei Sale ". Si aici, dorinta lui Pavel este cea de-a doua venire a Domnului nostru. Scriindu-i prietenului său Timotei, apostolul declară din aceeasi închisoare romană: " M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinta. De-acum mă asteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ` ziua aceea `, Domnul, Judecătorul cel drept. Si numai mie, ci si tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui" ( 2 Tim. 4:7,8 ). Pavel tânjea după revenirea lui Isus, atunci când el urma să-l vadă fasă în fată si să fie împreună cu El pentru vesnicie. Da, moartea este un câstig! Pentru apostol, moartea însemna eliberarea de durerile unui trup istovit, eliberarea din închisoarea romană si protectie sigură împotriva ispitelor lui Satana. Pentru Pavel moartea era un somn în care nu avea să simtă trecerea timpului. Următorul eveniment după ce avea să închidă ochii în somnul mortii avea să fie " să se mute si să fie cu Hristos ". Deoarece nu există constienta trecerii timpului până la a doua venire a lui Isus, pentru Pavel moartea însemna închiderea ochilor în somn si apoi trezirea pentru a fi cu Domnul său.

 In parabola cu bogatul si Lazăr, bogatul merge imediat în iad iar Lazăr în rai. Cum explicati această parabolă, dacă mortii dorm ( Luca 16:19-31 ) ? 

 Este important de notat că aceasta este o parabolă. Este cea de-a cicea dintr-o serie de parabole ( oaia pierdută, drahma pierdută, fiul risipitor ( Luca 15 ) si ispravnicul necredincios ( Luca 16:1-11 ). Parabolele sunt destinate să învete mari principii morale. Nu trebuie ca fiecare amănint al parabolei să fie luat literal. De exemplu, niciunul dintre noi nu avem lână si patru picioare precum oaia. Nu suntem din metal precum drahma de argint. în fiecare parabolă întrebarea este: " care sunt marile lectii morale pe care ni le prezintă ? ". întrăm în mare încurcătură dacă încercăm să luăm fiecare detaliu al parabolei în mod literal, în loc de a căuta lectia pe care Isus doreste să ne-o prezinte. Haideti să presupunem că parabola cu bogatul si Lazăr este o istorisire literală. Poartă într-adevăr oamenii conversatii între rai si iad ? Pot cei din rai să-i vadă arzând pe cei din iad ? Le pot auzi ei strigătele de durere ? Au sufletele degete si limbă asa cum descrie parabola ? Cât de mare trebuie să fie sânul lui Avraam ca să poată încăpea în el toti cei care merg în rai ? Să luăm această parabolă în mod literal, înseamnă să creăm probleme uriase. Cerul ar fi un loc îngrozitor dacă ar trebui să fim martori tot timpul la suferinta prietenilor nostri. De ce a folosit Isus această poveste? Ce lectii a încercat El să ne învete ? Evreii aveau o poveste populară în care moartea era descrisă ca o trecere prin valea întunericului, mântuirea ca un refugiu în sânul lui Avraam, iar pieirea vesnică era descrisă ca fiind nimicirea totală. Isus a folosit această poveste pentru a prezenta trei lectii. Mai întâi, evreii credeau că bogătiile erau un semn al favoarei lui Dumnezeu, iar sărăcia un semn al disgratiei Sale. în această poveste, bogatul pe care evreii Il considerau a fi binecuvântat de Dumnezeu sfârseste în iad iar săracul în rai. Isus le contrariază asteptările.
1.  Bogătiile câstigate prin lăcomie, necinste si asuprirea celor săraci nu sunt deloc un semn al favoarei lui Dumnezeu.
2.  Parabola descrie o mare prăpastie între rai si iad. Isus dorea prin aceasta să arate clar faptul că nu mai există o a doua sansă după moarte. Decizia luată în timpul vietii determină destinul nostru vesnic.
3.  Isus scoate în evidentă faptul că dacă fariseii respingeau învătăturile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu referitoare la mântuire, atunci ei ar fi respins chiar si o astfel de minune supranaturală precum învierea cuiva din morti.
 Evreii Ii cereau tot timpul lui Isus să le dea un semn. El le-a dat cel mai mare semn. La putin timp după aceea, El l-a înviat pe Lazăr din morti ( Ioan 11:11-14,43,44 ). Ca rezultat, evreii au devenit amenintători si au încercat să-l omoare pe Lazăr ( Ioan 12:10 ). Deasemenea, ei au devenit atât de mâniosi pe Isus, încât au plănuit să-L omoare si pe El. Ei citiseră Biblia având un văl peste ochi. ( 2 Cor. 3:14-16 ).Ei nu înteleseseră că " toată Scriptura " mărturiseste despre Isus ( Ioan 5:39 ). Atunci când Isus l-a înviat pe Lazăr din morti, ei nu au crezut. Cuvintele Lui din Luca 16:31 erau profetice: " Dacă nu ascultă pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morti ". Ce apel ! Ce avertizare urgentă ! Scriptura este autoritatea noastră supremă. Isus a folosit o poveste populară ebraică pentru a ilustra acest adevăr plin de putere: că toată Biblia se armonizează în mod minunat.

 Ce vrea să spună Apoc. 6:9-11 atunci când descrie sufletele de sub altar strigând cu glas tare si zicând: " Până când, Stăpâne, Tu, care esti sfânt si adevărat, zăbovesti să judeci si să răzbuni sângele nostru " ? 

 Personificarea este o metodă biblică de descriere a situatiilor printr-un limbaj simbolic. După ce Cain l-a ucis pe Abel, Domnul i-a spus lui Cain: " Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine " ( Gen. 4:10 ). Vorbea într-adevăr sângele lui Abel ? Nu ! Nu în mod literal. Limbajul comunică aici dragostea statornică a lui Dumnezeu, grija Sa delicată pentru martirul Său Abel, precum si responsabilitatea lui Cain pentru actul lui păcătos. în acord cu Evr. 12:24, " Sângele lui Isus vorbeste mai bine decât sângele lui Abel ". El comunică iertare, milă si răscumpărare. Cu sigurantă că sângele lui Isus nu vorbeste în mod literal. Limbajul comunică mesajul de salvare al lui Dumnezeu. în Apoc. 6 Dumnezeu spune în mod clar că El nu i-a uitat pe martirii Săi, credinciosi de-a lungul secolelor. în mod simbolic, sângele lor strigă ca Dumnezeu să aducă dreptate asupra persecutorilor lor si să-i răsplătească pe cei credinciosi cu viata vesnică. în Biblie cuvântul " suflet " înseamnă adesea " persoană " sau " om " ( Rom. 13:1; Ezech. 18:4; Fapte 27:37 ). El mai înseamnă si viată ( vezi Evr. 13:17; 1 Pet. 4:19; Mat. 10:28 ). Astfel, Apoc. 6:9 poate fi citit astfel: " vietile celor martirizati pentru Isus, asemenea sângelui lui Abel, strigă din pământ după dreptate ". Va exista o judecată finală si Dumnezeu însusi va pune ordine în toate lucrurile !

 Este sufletul nemuritor ? 

 Biblia foloseste cuvântul " suflet " de aproximativ 1600 de ori dar nu spune niciodată " suflet nemuritor ". Cuvântul muritor înseamnă supus mortii. Cuvântul nemuritor înseamnă nesupus mortii. Biblia afirmă în mod lămurit: " Sufletul care păcătuieste va muri " ( Ezech. 18:4 ). Isus a declarat că atât trupul cât si sufletul pot pieri în gheenă ( Mat. 10:28). Nemurirea este un atribut al Divinitătii. Doar Dumnezeu este nemuritor în natura Sa ( 1 Tim. 6:15,16 ). Prima minciună a lui Satana în Eden a fost în ceea ce priveste moartea. Cel rău a afirmat că rezultatul neascultării nu va fi moartea, ci viata. Păcatul aduce cu sine nu viata vesnică în chinurile iadului ci exilarea totală, absolută, din prezenta lui Dumnezeu prin nimicire totală. Biblia este clară. Omul este muritor ( Iov 4:17 ). Noi căutăm nemurirea ( Rom. 2:7 ). Cei neprihăniti vor primi nemurirea ca un dar din partea Domnului nostru la a doua Sa venire ( 1 Cor. 15:51-54 ). Păcătosii Isi vor primi si ei răsplata vesnică tot atunci. " Si păcatul, odată făptuit, aduce moartea " ( Iacov 1:15 ). Astfel, alegerea este între viată vesnică si moarte vesnică.

 Ce vrea Petru să spună atunci când vorbeste despre Hristos ca predicând duhurilor din închisoare ( 1 Pet. 3:19 ) ? 

 Pentru a întelege acest text, este nevoie să citim întregul pasaj ( 1 Pet. 3:19 ). Versetul 18 ne descoperă că Isus, Fiul Divin al lui Dumnezeu care a fost omorât pentru păcatele noastre, " a fost înviat " prin puterea Duhului Sfânt. Versetul 19 face tranzitia si declară că, prin acelasi Duh Sfânt, Hristos a vorbit duhurilor din închisoare. Când a predicat El acestor duhuri din închisoare ? Cine sunt duhurile din închisoare? Versetul 20 ne spune! în zilele lui Noe, inimile oamenilor erau îndreptate numai spre rău. Ei se aflau în robia duhurilor rele. Acelasi Duh Sfânt care L-a înviat pe Isus din moartea literală, a făcut apel si la inimile oamenilor stăpâniti de duhurile rele, care erau morti din punct de vedere spiritual în zilele lui Noe, pentru a-i aduce la viată spirituală. Spiritul lui Hristos a vorbit prin profet predicând Evanghelia bărbatilor si femeilor care erau prinsi în închisoarea spirituală ( 1 Pet. 1:10-12 ). Puterea Duhului deschide închisoarea păcatului si-i eliberează pe captivi ( Isa. 61:1 ). 1 Pet. 3:21 clarifică si mai mult imaginea. Experienta potopului este asemănată cu botezul. Asa cum Duhul Sfânt L-a înviat pe Isus din morti, asa cum a condus familia lui Noe în arcă salvându-i de la moarte si conducându-i la viată, tot asa Duhul Sfânt lucrează la trezirea vietii spirituale, convigând oamenii de păcat, oferindu-le putere pentru a-si schimba vietile si conducându-i prin apa botezului. în zilele lui Noe, Duhul Sfânt i-a condus pe oameni din moarte la viată; astăzi, Duhul Sfânt Ii eliberează pe oameni din închisorile spirituale, conducându-i din moarte la viată – toate acestea datorită puterii învierii lui Hristos.

 Ce învată Biblia despre reâncarnare ? 

 Conceptul de reâncarnare se bazează pe două premise, amândouă neadevărate. Prima: fiintele omenesti se purifică singure, prin propriile lor fapte de neprihănire. Cea de-a doua: există un suflet nemuritor care supravietuieste după ce trupul moare. Biblia ne învată că mântuirea este prin credinta în Hristos ( Ef. 2:8; Rom. 3:24-31 ). Moartea este un somn care durează până la învierea glorioasă de la cea de-a doua venire a lui Isus ( 1 Tes. 4:15,16; 1 Cor. 15:51,54 ). Nu mai există o a doua sansă după moarte ( Evr. 9:27 ). Acum este timpul pentru mântuire ( 2 Cor. 6:2 ).

O întrebare frecventă cu privire la Mileniu
 

 Atunci când Isus revine, nu-Si instaurează împărătia pe pământ pentru 1000 de ani ?

Intotdeauna am crezut că în timpul mileniului pe pământ vor fi oameni care vor trăi în timpul celor 1000 de ani de pace
 în Ioan 14:13 , Isus afirmă că El pregăteste un loc pentru noi si că va veni să ne ia acolo unde este El. 1 Tes. 4:16,17 ne descoperă că vom fi luati să-L întâmpinăm în văzduh. Mat. 16:27 declară că Isus va veni în Slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, ca să dea răsplata vesnică. 2 Tes. 1:7,8 adaugă că, atunci când Isus va veni cu îngerii Săi, El va veni într-o flacără de foc pentru a-i pedepsi si nimici pe cei nelegiuiti. în acord cu Ier. 25:33 , cei pe care Ii va ucide Domnul vor fi întinsi de la un capăt al pământului până la celălalt, fără să fie cineva care să-i îngroape. Ier. 4:23-27 concluzionează că " nici un om " nu mai este în viată pe pământul pustiu în timpul celor 1000 de ani. Apoc. 20:1,2 adaugă faptul că Satana este legat cu un lant al împrejurărilor în " Adânc " sau abis. Cuvântul grec " abussos " este acelasi cu cel folosit în traducerea greacă a Vechiului Testament ebraic pentru " pustiu si gol ". în Gen. 1:2, atunci când Dumnezeu a adus lumea la existentă prin Cuvântul Său, pământul era fără formă si gol, un abis întunacat si pustiu – până în clipa când Dumnezeu a despărtit pământul de ape si a creat o lume nouă, plină de viată. Pământul va fi din nou redus la nefiintă. Păcatul va fi distrus. Din abisul lumii vechi, Dumnezeu va crea o lume nouă, minunat de frumoasă (2 Pet. 3:13; Apoc. 21:1-5 ).

Intrebări frecvente cu privire la nimicirea celor nelegiuiti
 

 Este iadul un loc fierbinte care arde acum în centrul pământului ? 

In armonie cu Biblia, distrugerea finală a celor răi va avea loc la sfârsitul timpului. Cei răi sunt păstrati pentru judecată ( 2 Pet. 2:4 ). Dumnezeul nostru este un foc mistuitor pentru păcat, oriunde se găseste acesta ( Evr. 12:29 ). Flăcările iadului coboară din cer la sfârsitul timpului, ele nu sunt un loc fierbinte în interiorul pămânutlui ( Apoc. 20:9 ). Cei răi vor fi mistuiti complet. Ei vor fi stersi de pe pământ ( vezi Prov.10:25; Ps. 37:10,11,20,34,38 ). Ei vor fi transformati în cenusă ( Mal. 4:1,3 ). Această nimicire totală va avea loc după trecerea celor 1 000 de ani ( Apoc. 20:5 ), la învierea celor nelegiuiti pentru judecată si osândă ( Ioan 5:28,29 ).

 Ce puteti spune cu privire la textele care declară că cei răi vor arde vesnic (texte precum cel din Apoc. 20:10 ) ? 

 Expresia " pentru totdeauna " sau " în veci " din Biblie poate fi tradusă literal cu " până la sfârsitul timpului " sau atât timp cât trăieste cineva . Cei răi sunt mistuiti, arsi, transformati în cenusă ( Mal. 4:1,3 ). Vechea eră de păcat si moarte se sfârseste. Dumnezeu anuntă o eră nouă ( vezi Apoc. 21:1-4 ). Dumnezeu crează ceruri noi si un pământ nou, fără plânset, moarte, boală sau durere. în Vechiul Testament, un rob trebuia să slujească stăpânului său pentru totdeauna ( Ex. 21:6 ). Ana l-a adus pe fiul ei, Samuel, la Templu, pentru totdeauna ( 1 Sam. 1:22 ). în amândouă aceste situatii, perioada la care se făcea referire era atât timp cât ei trăiau. 1 Sam. 1:28 afirmă clar " toată viata lui să fie dat Domnului ". Iona foloseste expresia " pentru vecie " chiar si pentru a descrie experienta lui din pântecele pestelui ( Iona 2:6 ). " Pe vecie " sau " pentru totdeauna " era un timp limitat, nu unul nelimitat. Această perioadă avea să dureze atât de mult cât hotăra Domnul, până la sfârsitul timpului sau atât de mult cât putea trăi Iona ân acel mediu. Pedeapsa celor răi va fi vesnică ( Mat. 25:46 ). Ei vor fi nimiciti. Mistuiti de flăcări până la cenusă, ei vor pieri pentru totdeauna. Nu este vorba de o "pedepsire" vesnică sau de o stare continuă de tortură, de chin. Ideea unui iad care arde vesnic ar face din Dumnezeu un monstru cosmic, care găseste plăcere în a-Si chinui si distruge creaturile. Un Dumnezeu iubitor trebuie să steargă păcatul din univers, altfel păcatul ar ajunge să distrugă întreaga planetă. Asemenea unui chirurg oncolog, El trebuie să taie tumoarea si să o scoată din corp, oricât de dureros ar fi lucrul acesta.

 Ce puteti spune cu privire la expresia " focul vesnic " ? 

 Sodoma si Gomora, două cetăti antice pline de păcat, au fost mistuite de un foc coborât din cer. Biblia afirmă că ele au fost arse de un foc vesnic ( Iuda 7 ). Dar, astăzi ele nu mai ard. Aceste două cetăti se află în ruine sub apele Mării Moarte. în acord cu 2 Pet. 2:6, ele au fost prefăcute în cenusă. Un foc vesnic este un foc ale cărui efecte sunt vesnice, un foc care nimiceste complet si pentru totdeauna.

 Nu vorbeste Biblia despre focul care " nu se stinge " ( Marcu 9:43;48 ) ? 

 Focul care nu poate fi stins este cel pe care nu-l poate stinge nici o mână omenească. El mistuie complet, cu desăvârsire. Ca rezultat al neascultării evreilor, Ierusalimul a fost distrus de Titus în anul 70 d. Hr. Cetatea a fost arsă de un foc care nu se stinge. Puteti citi profetia acestei distrugeri în Ier. 17:27: " focul care va arde Ierusalimul nu se va stinge ". Si, cu toate acestea, astăzi Ierusalimul nu mai arde. Focul si-a făcut lucrarea în mod desăvârsit.

O întrebare frecventă cu privire la Duhul Sfânt
 

 Ce ne învată Biblia despre vorbirea în limbi ? 

 Atunci când ne referim la darul vorbirii în limbi, noi trebuie să luăm în cosiderare următoarele aspecte:
1. în Faptele Apostolilor, capitolul 2, limbile în care au vorbit apostolii erau limbi reale, folosite pentru a îndepărta barierele de limbă, pentru a comunica Evanghelia si pentru a autentifica adevărul ( Fapte 2:4-8 )
2. Cuvântul " glossalalia " înseamnă limbi ( limbaje ) ( vezi Apoc. 14;6 )
3. în Faptele Apostolilor există doar trei referiri la vorbirea în limbi ( Fapte 2,10,19 ). în fiecare caz, de fată sunt si oameni din alte grupuri de limbă.
 a. în Fapte 2, limbilefolosite de apostli sunt limbi reale ( vers. 8,11 )
 b. în Fapte 10, după ce L-au primit pe Isus, Corneliu si casa lui au început să vorbească în limbi. Petru era evreu, Corneliu era grec. Corneliu a vorbit într-o limbă reală, pe care Petru a înteles-o. Faptul acesta i-a confirmat lui Petru convertirea lui Corneliu. ( Fapte 11:17 spune că era acelasi dar pe care Il primiseră ucenicii ).
 c. Pavel, apostolul international, a asistat la vorbirea în limbi în Efes ( Fapte 19).De fiecare dată când Biblia mentionează vorbirea în limbi în Faptele apostolilor, de fată sunt prezenti oameni din mai multe grupuri lingvistice.                                                 
4. Biserica din Corint era, pentru Pavel, biserica " problemă ". Membrii ei erau adesea implicati în lupte si conflicte. în Corint, Pavel a încercat să limiteze pervertirea darului veritabil al vorbirii în limbi. Pentru aceasta, el le-a prezentat următoarele instructiuni :
 a. Să vorbescă doar câte o persoană, pe rând. ( 1 Cor. 14:27 )
 b. întotdeauna trebuia să existe un tălmăcitor. ( 1 Cor. 14:28 )
 c. La un servici divin să vorbească cel mult doi sau trei. ( 1 Cor. 14:27 )
 d. Vorbitorul să înteleagă si să stăpânească el însusi ceea ce spune. ( 1 Cor. 14:32 )
 e. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii sau al confuziei. ( 1 Cor. 14:33 )
5. Pavel a făcut apel la o comunicare inteligentă. ( 1 Cor. 14:9,19 )
6. Deoarece Duhul Sfânt " traduce " rugăciunile noastre în limbajul cerului, mijlocind pentru noi la tronul lui Dumnezeu, nu este nevoie ca noi să vorbim într-o limbă pe care nu o întelegem. ( Rom. 8:26 )
7. Deoarece cea mai înaltă înzestrare pe care ne-a dat-o Dumnezeu este ratiunea noastră, este periculos să îngăduim vreunei puteri să ne controleze mintea. Mintea este sediul inteligentei. Cu ajutorul mintii ne închinăm lui Dumnezeu. Orice închinare în care nu este implicată ratiunea poate deveni o manipulare emotională (Fil.2:5 ).
8. Vorbirea în limbi este doar unul dintre darurile spirituale. Nu vorbirea în limbi ci mIrturisirea ( predicarea Evangheliei ) este semnul umplerii cu Duhul Sfânt ! ( Fapte 1:6-8 ) Nu toti vor primi darul vorbirii în limbi ( limbi reale ) pentru a predica Evanghelia. Atunci când lucrarea lui Dumnezeu va avea nevoie de acest dar, El Il va da Bisericii Sale ( 1 Cor.12:6-11.18. 29. 30 ).

Subiecte de studiu din Biblie

| Intrebari si raspunsuri din Biblie |
Despre autor
-