Aştept nerăbdătoare să ajung la Arad. Trenul ce în urmă cu 9 ore plecase din Bucureşti vuieşte cu mare viteză spre destinaţie. În compartiment rămân singură şi mă simt în sfârşit în largul meu, departe de ochii curioşi care mă analizau din cap până în picioare. Mă ridic şi privesc pe geam. În jur numai munţi, dealuri şi un soare strălucitor care nu oboseşte zâmbind. › citește în continuare
