Răzvrătirea
Când pacea cea universală
Şi armonia dulce, cerească,
Au fost atinse de răscoală
S-a încercat să o oprească.
Şi Dragostea lui Dumnezeu,
Şi-a Sa dreptate-au stăruit,
Să-l lămurească tot mereu
Pe Lucifer, cum că-i greşit.
El nu a vrut însă s-accepte
În convorbirile cele purtate,
Că Legea-n ale ei precepte
În veci, nu pot fi desfiinţate.
În adunările sfinte, cereşti,
În multele Consilii rânduite,
Sforţările cele dumnezeeşti
Au fost mereu zădărnicite.
Nu a vrut să-şi recunoască
Activitatea sa că-i de rebel;
Şi n-a vrut să-şi amintească
Dezordinea, venind de la el.
Cu niciun chip, nu a primit
Mesajele, ce i-au fost date,
De a se-ntoarce că-i greşit
În controversele-angajate.
El s-a opus cu vehemenţă
De-a se supune-n ascultare,
Şi-a refuzat orice clemenţă
A Dragostei cea salvatoare.
Atunci s-a hotărât sentinţa
Şi-a fost din ceruri alungat,
Din locul, unde reşedinţa,
El şi-o credea că şi-a fixat.
Şi-n ceruri astfel s-a creat
Un gol care-a adus durere,
Prin îngerii, care-au urmat
Drumul rebel pentru putere.
Şi-astel, va fi umplut odată
De-acei, ce vor fi mântuiţi,
Şi vor lua locul ca răsplată
În randu-acelor îngeri sfinţi.
Flavius Laurian Duverna
12 Februarie, 2008.
