De cand m-ai cuprins, maicuta, in brate
de cand ai rostit primul tau cuvant,
mi-e drag sa-mi las sufletul sa-si agate
sperantele sale-ntre cer si pamant
de cand am simtit fiorul iubirii
si vorbele mele un sens capatau
mi-am predat sufletul nemuririi
si toate pe lume prea scumpe-mi pareau
de cum prunci pe lume primit-am de sus,
de cum am simtit ce-i parinte sa fii
sufletul meu fericit e nespus,
cuvintele-mi sunt clopotele-argintii.
si cand intr-o cripta voi sta eu tacut
si fara cuvinte, dormind, am s-astept
tu, Doamne, ce sufletul deplin mi-ai stiut
ma vei trezi prin cuvantul tau drept.
eu nu stiu de-acuma sa spun, chiar de-as vrea
cum si-n ce limba te voi adora.
daca ochii mei te-or vedea, mi-e deajuns!
caci ei iti vor spune ca te iubesc, Isus!
Daniela Iliosu
