Stau pe malul timpului
ca o stanca de granit
si privesc cum se scurg secundele
una cate una
in abis…
Albe si negre,
cele mai multe,gri,
clipele ne creoineaza caracterele,
ne definesc pornirile
apoi se retrag
tacute si singure
spre lumea invizibila
de dincolo…
Raman in urma
amintirile
frumoase si dureroase,
strambe sau colorate,
suficient de multe,
unele prietenoase,
altele voiase…
Intr-un tarziu,
mult mai tarziu
decat trebuie,
ne luam cateva clipe libere
sa ne privim zilele,
dar din nefericire
raman asa de putine
si searbede
incat nu mai pot acoperi
fetele
si atunci
cu un gest eroic
le luam asa cum sunt,
obosite si pierdute
si incercam sa le facem cadou,
de parca ar avea nevoie,
Stapanului timpului,
Aceluia care ,
cu mult timp in urma
ni le-a daruit
mult mai frumoase
si mai curate…
Gabriel Neagu
15.08.2009
