În Scriptură, preoţia avea mare importanţă…
Preotul avea să joace rolul cel mai de prestanţă…
Chiar şi dincolo de Sinai, la mesopotamieni,
Preoţii aveau chemarea de-a fi regi, de-a fi supremi.
Israel avea nevoie de un preot special
Care să fie destoinic, bun orator şi loial…
Au ales, după dezbateri şi rugi, jertfe pe altar,
Dintre cei propuşi de membrii, pe domnul ABIATAR.
Abiatar era unul dintre cei „fără de lege”
Ce n-au susţinut pe Saul, cât acesta a fost rege…
A rămas pe lângă David, fie vremea rea sau bună,
Luptând, chiar cu preţul vieţii, într-o cauză comună.
Când Absalom, pus pe rele, a organizat răscoală,
Încercând să-şi lase tatăl, fără tron, cu mâna goală,
Abiatar, a fost omul care-a susţinut dreptatea,
Şi-a rămas tot lângă David, înfruntând exilul, moartea…
Dacă totul se-nchidea, chiar aici în amintire,
Abiatar, ar fi fost un exemplu de slujire…
Exemplu de sacrificiu şi o cale de urmat
Dar… ce păcat!… Din păcate, Abiatar a clacat!
Spre final de carieră, în prag de pensionare,
Preotul, ce altă dată păstra crucea în picioare,
A cedat, trădându-şi rostul, regele şi meseria
Şi a susţinut alt rege, ce cocheta cu prostia!
Judecat, Abiatar, a ieşit plângând din scenă
Meditând la ce înseamnă pofta halucinogenă…
Ce-nseamnă să-ţi impui vrerea urmărind doar planul tău
Şi să nu accepţi, cu zâmbet, ce alege Dumnezeu!
Suntem chemaţi să fim preoţi în case şi în biserici…
Întreabă-te, fiu al crucii, prin trăirea ta ce predici?
Dacă vei trăda iubirea pentru Lege şi-Împărat
Ca Abiatar vei plânge, de eşti descalificat!
Jercan D Alex
