Suntem destul de obişnuiţi cu evenimente muzicale, numite generic „Concert de muzică creştină”. Avem solişti, formaţii, coruri profesioniste sau semiprofesioniste care organizează foarte adesea concerte, fie în sala bisericii, fie în săli publice. Şi tot adesea avem critici care ne întreabă dacă aceste concerte sunt pentru slava lui Dumnezeu şi, dacă sunt rezultate, ce fel de rezultate se observă?
Nevoia de concerte creştine este legitimă, deoarece muzica creştină a însoţit de la început pe poporul lui Dumnezeu şi misiunea creştină se foloseşte totdeauna de mesajul cântat, care pătrunde atât de neşters în sufletele oamenilor pe calea aceasta. Am spus adesea că dacă solia sănătăţii este braţul drept al soliei adevărului, atunci muzica este braţul stâng, deoarece este mai aproape de inimă… Şi într-adevăr, evanghelizarea medicală şi evanghelizarea muzicală sunt două vâsle, care favorizează înaintarea corăbiei mântuirii.
Dar şi critica ce însoţeşte adesea concertele de muzică creştină pare a fi legitimă, deoarece anumite aspecte legate de felul de muzică ce se cântă, de etalare, de competiţie, etc, sunt criticabile.
În urma unui asemenea concert m-am întrebat şi eu personal, ce rost a avut? Ce rezultate? A fost pentru slava lui Dumnezeu sau pentru slava celor care au aranjat partiturile, care au depus o muncă asiduă la repetiţii, sau pentru slava liderilor care au dovedit atâta profesionalism încât au întrecut de departe alte formaţii? A fost pentru distracţie? A folosit publicului sau a folosit doar celor ce cântă? În ce fel?
E adevărat că avem nevoie, poate nu de distracţie, ci, să spunem de destindere, şi muzica oferă o asemenea oportunitate. Ascultând muzică ne destindem, ne bucurăm, e vorba poate chiar de muzico-terapie. Chiar dacă ar lipsi cuvintele, o piesă corală ne-ar putea bucura prin armonie, prin ritm, etc. Şi poate chiar ar fi de dorit să lipsească textul la unele partituri care sunt mai ritmate, mai sincopate, împrumutate din muzica modernă. Pentru că nu e nici o potrivire între muzica aceasta, pe care ai dori poate s-o asculţi ca distracţie, şi cuvinte solemne despre Isus, despre mântuire, despre jertfa Lui, etc.
Dacă e vorba de un concert muzical propriu zis, atunci ar fi de dorit să ştim acest lucru de la început, ca să venim pregătiţi să ne distrăm, adică să ne bucurăm de muzică şi atâta tot, şi nici criticii n-ar avea ce să comenteze. Ar fi de dorit teme despre natură, despre dragoste, despre orice alte subiecte frumoase şi decente, şi tinerii s-ar bucura să umple sala. Marile sau micile partituri se vor putea cânta în limbile originale, deoarece nu ne interesează neapărat cuvintele, ci muzica. Atunci am putea aprecia profesionalismul dirijorilor, al compozitorilor şi alte aspecte artistice. Ceea ce deranjează poate cel mai mult este înşelarea în aşteptări: mergi la un concert creştin şi te aştepţi la mesaj spiritual, la solemnitate, şi eşti servit cu altceva. Să nu uităm totuşi că Dumnezeu a dat daruri deosebite muzicienilor spre a fi folosite în misiune.
Dar dacă organizarea unui concert creştin nu se face cu scop distractiv, atunci cum am putea gândi la un scop evanghelistic şi ce metode am putea folosi pentru ca rezultatele să fie cu adevărat spre slava lui Dumnezeu?
Între Muzică şi Cuvânt este un raport de subordonare; dar nu muzica trebuie să subordoneze Cuvântul, ci invers, Cuvântul trebuie să subordoneze muzica. Dacă muzica este lăsată în prim plan, atunci îşi va face de cap. Ai nevoie de partituri din ce în ce mai interesante ca să placă. Liderii muzicali caută piese cât mai sărate, cât mai piperate, pentru ca să iasă în evidenţă cu ceva deosebit. Aşa se ajunge la un repertoriu care nu seamănă deloc cu mesajul pe care vrem să-l transmitem. Cuvintele nu se prea înţeleg, fie prin sensul lor neclar, uneori prea poetic, fie datorită interpretării neatente, dar probabil că asta interesează mai puţin, deoarece prin selecţia piesei în sine, textul a fost deja condamnat să fie pe plan secundar.
Haideţi să aducem Cuvântul în prim plan! Ce ar fi dacă pentru organizarea unui concert de muzică creştină ne-am gândi să invităm un vorbitor bun? Nu este nevoie de o predică prefeţată şi încheiată doar prin câteva piese muzicale. În acest caz n-ar mai fi concert de muzică, ci ar fi predică, sau evanghelizare propriu zisă. Vorbim acum de un „concert de muzică creştină” în care vorbitorul să aibă un mesaj special prezentat secvenţial printre piese muzicale. Să aibă scurte povestiri, ilustraţii, texte biblice, cugetări, etc, în strânsă legătură cu piesele ce se cântă şi pe care trebuie să le cunoască dinainte. Să aducă în atenţie şi să sublinieze cuvintele ce se vor cânta. Şi dacă textul cântat va fi afişat pe un ecran, atunci o atenţie sporită se va da mesajului, care va rămâne în ochii şi în cugetul celor care sunt prezenţi. În acest caz, selecţia pieselor nu se va mai face pe criterii strict muzicale, ci pe criterii spirituale, iar scopul şi rezultatul va fi unul evanghelistic cu precădere.
Gândiţi-vă dacă nu cumva în felul acesta chiar muzica n-ar fi mai bine înţeleasă… O simplă derulare a pieselor una după alta n-ar aduce atâta folos cât s-ar aduce prin prezentarea mai detaliată a lor. Cunoaşterea compozitorilor, cunoaşterea particularităţilor unei piese muzicale, prin prezentarea vorbitorului, ar crea premizele unei educaţii muzicale ce s-ar putea face în mod eficient pe această cale. Gândind în perspectivă, concepţia unui astfel de concert va cere un efort în plus, şi va cere un timp suficient pentru pregătire, dar merită!
Şi dacă urmărim cu adevărat slava lui Dumnezeu, atunci şi muzica va fi de valoare, dar şi textul îşi va căpăta locul lui şi efectul dorit, acela de a impresiona sufletul şi a-l aduce rob ascultării de Hristos.
De abia aştept să văd un asemena concert!
Benoni Catană, solascripturamoldova@yahoo.com
