SEMNELE SFÂRȘITULUI MATEI 24
Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului este aproape, este chiar la uși“
Semnele săptămânii 10 Octombrie 2013
Lampedusa. Tragedia din Mediterana. Dintre cei aproximativ 500 plecați spre Europa din portul libian Misrata, doar circa 150 au mai putut fi recuperați în viață. Ambarcațiunea cu care au traversat Mediterana a naufragiat în largul insulei Lampedusa. Nu sunt nici primii, nici ultimii refugiați africani sfârșind tragic astfel – dar bilanțul raportat săptămâna aceasta de către garda financiară italiană (autoritatea responsabilă și de serviciile de poliție vamală) este cel mai negru din valurile repetate de imigranți care și-au pierdut viața între cele două continente. Pe insula stâncoasă, cu o suprafață de 20 de km pătrați, trăiesc deja zeci de mii de africani fugiți către Europa din calea sărăciei sau a războaielor. În iunie, noul papă avea să spargă liniștea așternută în jurul secvențelor de groază ce se petrec pe Lampedusa: „Este o rușine!”, a spus răspicat Suveranul Pontif, venit personal la fața locului – și s-a făcut cu siguranță auzit. Despre „accident” e greu de vorbit. Tragedia petrecută săptămâna aceasta repetă scenariul tragediilor precedente: prea multă lume la bord, prea puțină experiență din partea cărăușilor și a navigatorilor, derivă, panică. Ingredientele deja tradiționale. Anul acesta, estimează poliția de frontieră italiană, Mediterana a înghițit în jur de 1.000 de imigranți. De oameni. Din Somalia stăpânită de bande criminale, din instabilul Egipt, din Libia sfărâmată de atâta libertate cucerită după sfârșitul dictaturii, din Eritreea foametei veșnice. O mie de victime la 22.000 de refugiați debarcați pe Lampedusa în primele nouă luni ale acestui an. Cei mai mulți se îmbarcă în Libia. În trecutul recent a existat un acord semnat de oficialii Uniunii Europene cu fostul dictator libian Muammar Gaddafi. Când europenilor le-a devenit clar că nu mai pot sta deoparte în războiul civil din statul nord-african, Gaddafi a amenințat că va dezlănțui valuri de bărci cu refugiați către țărmurile Europei. Ceea ce a și făcut: câțiva imigranții au povestit că au fost suiți cu arma în spate pe ambarcațiuni. Unele dintre bărci erau atât de pline încât au existat „pasageri” care au călătorit toată Mediterana cu picioarele în apă. Vidul de putere din Libia le-a deschis traficanților de refugiați spațiu nelimitat de manevră. De când cu războiul civil din Siria, aceștia au descoperit o nouă sursă serioasă de venituri: dacă un african trebuie să plătească 1.000 de euro pentru un loc în barcă spre Europa, sirienilor li se cer până la 8.000 de euro. „Aceste morți puteau fi evitate”, a declarat, în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite, la New York, Francois Crepeau, raportorul ONU pentru refugiați, precizând că imigrația ilegală nu poate fi combătută strict prin măsuri represive. Legile se cer modificate, a adăugat Crepeau, atrăgând atenția că nu refugiații ci angajatorii care le oferă locuri de muncă ilegale ar trebui să fie pedepsiți. Președintele italian Giorgio Napolitano a cerut, la rândul său, rectificarea legislației actuale. Primărița din Lampedusa, Giusi Nicolini, l-a invitat pe premierul Enrico Letta să vină să îi ajute pe localnici la număratul cadavrelor. Iar Roma urlă către instituțiile europene (fostul premier Silvio Berlusconi amenința că va da drumul imigranților să umble liber prin UE). De la Bruxelles și din celelalte capitale europene, politicenii, arbitrii spațiului libertății și securității, se plâng că barca este plină, că Europa nu mai poate suporta atâtea valuri de imigranți. Politicile comune privind migrația și azilul, convenite în acordurile de la Amsterdam, semnate în 1999, nu au funcționat niciodată.
Papa Francis un papă reformator. În numai 6 luni de când a devenit papă, Francis s-a impus ca o figură pe de-aîntregul integrat secolului XXI. Un adevărat politic care se mișcă cu dezimvoltură pe scena lumii contemporane cu un surâs cuceritor, care vorbește cu toată lumea, care are un mesaj pentru fiecare ocazie. Acest bătrânel de 77 de ani simpatic și modest, care își îmbrățișează vizitatorii, mângâie plin de compasiune copiii și bolnavii, scrie scrisori personale, telefonează, trimite e-mailuri și tweturi. Un fapt cu totul ieșit din comun este prezent acolo unde se întâmplă o dramă, ca de exemplu între naufragiații de la Lampeduza, în închisoare alături de tineri deținuți, acolo unde este nevoie de el. Scriitorul italian Umberto Eco declara într-un articol publicat în ziarul argentinian La Nacion, că „în această lume a globalizării papa reprezintă ceva absolut nou în istoria bisericii și poate chiar în istoria omenirii”. Mulți comentatori spun că se aseamănă cu Mikhail Gorbatchev. Papa a venit la putere în urma unui bătrân neputincios, preluând cârmele unui imperiu în profundă criză. Prin gesturi neașteptate, printr-o îndrăzneală fără precedent în gesturi și stil, care promite reforme, care folosește expresii noi. Asemenea lui Gorbatchev, el trebuie să facă față conservatorismului și imobilității nomenclaturei. Papa Francis a început să pună în practică ceea ce predică, după ce în luna aprilie a numit un grup de 8 cardinali care să studieze reformele care se impun în sânul bisericii. Numai că paralel papa a numit și o comisie care are ca misiune simplificarea și raționalizarea bisericii. Această comisie este compusă din 7 laici printre care un chinez, doi francezi și o tânără italiancă. Chinezul se numește George Yeo, are 59 de ani originar din Singapour, este diplomat al universităților Cambridge și Harvard, a fost general în aviația țării sale, deputat și ministru de externe, în prezent conduce o companie internațională în Hongkong. El observă că există o mare asemănare între papa și noul președinte chinez Xi Jinping, care a fost ales a doua zi după papa, amândoi sunt în fruntea la o cincime din omenire. El remarca că atât Vaticanul cât și China sunt străvechi și conduse de mandarini, ideea de a-și alege conducător prin vot popular le pare absurdă, pretind că au autoritate morală, se văd ca fiind în competiție și promovează centralismul democratic.
Noi legislații în Quebec. Guvernul provinciei canadiene Quebec, a provocat o mare dezbatere prin propunerea unei legi care interzice oricărei persoane lucrând într-o instituție publică să poarte haine care reprezintă un simbol religios, cum ar fi: turban, hijab, kippa sau crucifix. Această interdicție se va aplica nu numai la funcționarii publici dar și la doctori, profesori și educatoare de la grădiniță. Guvernul a spus că vrea să separe biserica de stat și că vrea să dea instituțiilor de stat un caracter laic. Poate ar fi util de explicat cine guvernează în Quebec, se numește Partidul Quebecoise, și este de fapt un partid comunist, deci într-o provincie majoritar catolică un guvern de orientare comunistă vrea să facă curățenie în piața publică, să elimine semnele religioase. Desigur această inițiativă a produs o adevărată furtună mediatică. O parte din opinia publică a salutat inițiativa, cei care nu au o religie au spus este bine, fiecare să fie la fel, nu vrem ca banii publici să finanțeze persoane care sunt deosebite, mai ales că o parte din ei (musulmanii) sunt în general asimilați cu terorismul. Au urmat asociațiile religioase care au acuzat guvernul de discriminare, care au cerut ca fiecare să facă ce vrea, că este o țară liberă. Am citit un articol foarte interesant care reprezenta o colecție de reacții a unor persoane direct interesate. Un doctor de origine indiană care purta turban și lucra la camera de gardă la McGill University Health Centre in Montreal, a spus că el ține foarte mult la turban și că nu știe ce va face dacă nu va mai avea voie să-l poarte, îl va tulbura extrem de tare. Un alt indian sick a spus că el și familia lui vor părăsi provincia dacă această lege se va aplica. O profesoară de religie musulmană care purta hijab, a spus că aceasta este alegerea ei, că hijabul nu afectează pe nimeni, dar face parte din personalitatea ei, că nu intenționează să-l dea jos, că este un drept pe care l-a dobândit născându-se în Canada. Ea a contraatacat spunând că nu înțelege de ce societatea este așa înfricoșată de aceste haine. Hagirah Farook, o studentă, după nume provenind dintr-o familie musulmană, avea o opinie diferită, ea spunea că se așteaptă ca profesorii să fie neutri și că găsește atitudinea unui asemenea profesor insultătoare. Dacă cineva crede în Dumnezeu, foarte bine dar să nu o arate în public. De aceeași părere erau și alți profesori sau cadre medicale. Un număr de bărbați și femei musulmani, budiști, creștini, profesori, funcționari, sau cadre medicale, au spus foarte clar că aceasta este parte din ceea ce sunt și nu se vor schimba. O altă minoritate a spus că acestea sunt doar haine care acoperă mai mult decât la alții, de ce vă ofensați. Am constatat foarte clar că la majoritatea celor intervievați era o decizie puternică de a rezista acestei presiuni de a abandona valorile lor tradiționale. Anticipând această reacție provicia vecină Ontario, a și publicat spoturi publicitare arătând o asistentă medicală cu hijab, un doctor cu turban, și cu textul „la noi sunteți bineveniți”. Aș fi foarte fericit să văd o asemenea determinare și la cei din biserica mea.
Libertate, dar până unde. De la o vreme tribunalele sunt confruntate cu o mișcare de protest cel puțin bizară, organizația se cheamă „the Freeman-on-the-Land” adică oameni liberi pe pământ. Membri acestei mișcări cred că cetățenii trebuie să asculte numai de legile care le plac, că nu sunt obligați să se supună la toate regulile societății. Ca să-și ajungă acest scop ei folosesc sistemul judiciar, unde prin manevre complicate și necinstite amână să plătească impozite, pensie alimentară, amenzi, etc. Un caz recent a făcut senzație în Calgary în provincia canadiană Alberta, unde un asemenea individ a închiriat o casă, ca apoi să o declare ambasadă și să refuze să plătească chirie sau taxe spunând că un ambasador nu plătește așa ceva. Săraca proprietară care trăia din chiria acestei case, era disperată. Din fericire pentru ea, el își mai agresase proprietăreasa în altă provincie, și exista un mandat de arrest î mpotriva lui, așa că poliția l-a arestat. Lăsând la o parte aspectul caricatural al acestor revendicări care probabil că au deaface și cu tulburări psihice, am constatat aceeași tendință la unii creștini care se cred creștini liberi pe pământ și ascultă numai de ceea ce le place și convine, restul nu îi interesează.
Omul cu 3.000 de automobile. Hassanal Bolkiah, este unul dintre cei mai bogați oameni din lume. El conduce atât Bruneiul cât și cele 3.000 de automobile din colecția sa. În 1967, după doi ani de studii în cadrul Academiei Militare Britanice, este chemat de tatăl său pentru a prelua puterea, devenind astfel, la numai 21 de ani, sultanul Bruneiului țară insulară situată în Asia de Sud-Est, și moștenitorul unei averi de peste 60 miliarde de dolari. În 1997, sultanul Bruneiului era recunoscut de Forbes drept cel mai bogat om de pe planetă. A pierdut locul fruntaș, din topul bogătașilor, din cauza unuia dintre frații săi, dar din 2005 averea sa a început din nou să crească, datorită rezervelor de petrol. Pasionat de mașini, Hassanal Bolkiah are în garajul său peste 3.000 de automobile dintre cele mai rare, mai scumpe, mai frumoase și mai rapide, unele chiar prototipuri. Piesele de rezistență ale colecției de automobile sunt: aproximativ 350 de modele Rolls-Royce, opt bolizi McLaren F1, șase Dauer 962 LM, singurul Mercedes CLK-GTR din lume cu volan pe dreapta, un Lamborghini Diablo Jota, Porsche 959, Bugatti EB110, Lamborghini Murcielago LP640, Maybach 62, două Jaguar XJR-15 și numeroase alte modele Ferrari, Mercedes, Aston Martin, Porsche și Bentley. Toate sunt așezate frumos în cinci garaje imense a câte două nivele fiecare și reprezintă mândria sultanului. Mașinile sunt conduse de Hassanal Bolkiah, și de membri familiei regale. Unul dintre prețioșii musafiri ai sultanului a mărturisit nu demult presei că îți trebuie o oră și jumătate numai pentru a lua o anumită mașină din colecție pentru o plimbare! Sultanul nu este pasionat numai de automobile. Are mai multe avioane Boeing 747 și Airbus, decorate cu aur. Locuiește într-un palat cu 1.788 de camere, mai mare decât Vaticanul, și a cheltuit milioane pe scaune de toaletă placate cu aur. De fapt, palatul său, Istana Nurul Iman, care este cel mai mare din lume, cu suprafața de 200.000 mp, a costat 1,4 miliarde dolari. Iată numele complet al sultanului: Kebawah Duli Yang Maha Mulia Paduka Seri Baginda Sultan Haji Hassanal Bolkiah Al-Mu’izzaddin Waddaulah ibni Almarhum Sultan Omar Ali Saifuddien Sa’adul Khairi Waddien!
Minte sănătoasă în corp sănătos. Hawaii – viață lungă cu griji mai puține. Insulele tropicale Hawaii sunt supranumite insulele paradisului datorită climei excelente și a peisajului extrem de frumos. Chiar dacă știm că pe acest pământ nu este paradis, oamenii de știință sunt de părere că Hawaii este unul dintre locurile de pe glob care este cel mai aproape de un loc ideal din puct de vedere al peisajului natural și al climei. Locuitorii din Hawaii nu numai că trăiesc mai mult, ei sunt mai puțin stresați și mai fericiți decât locuitorii din orice alt stat american. O persoană în vârstă de 65 de ani în Hawaii, în medie, se așteaptă să trăiască încă 16,2 ani, comparativ cu un locuitor din statul Mississippi care are speranța să trăiască numai 10,6 ani, conform unor statistici recente publicate de Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Și în plus, pe lângă o viață mai lungă, locuitorii din Hawaii devin și mai fericiți cu trecerea timpului. În ultimii patru ani, Hawaii a luat locul întâi în sondajul bunăstării, sondaj efectuat de Gallup-Healthways. Stilul de viață încetinit de pe insule, cu puțin stres, oferă un avantaj major pentru sănătate. Mai puțin de o treime din locuitorii din Hawaii spun că frecvent se simt stresați, ceea ce face ca populația să aibă nivelul cel mai scăzut de stress din America. „Este ceea ce noi numim timp Hawaiian și stil Hawaiian”, explică Rochelle Ballard, un locuitor de pe insulă. „Este vorba de timpul petrecut cu prietenii și familia, și de a lua acest timp pentru a râde și spune câte o poveste, chiar dacă avem o zi aglomerată. Acesta cred că este motivul pentru care suntem sănătoși, și avem o viață mai lungă, din cauza stilului de viață”, a adăugat Ballard. Hawaii are plaje pristine, vegetație tropicală, aer curat și temperaturi medii de 22C în Honolulu. Astfel locuitorii se bucură de mult soare și de beneficiile unei vieți trăite în aer curat. „Fiecare zi este însorită și deci petrecem mult timp în soare de unde luăm vitamina D; nu avem de-a face cu zăpada așa cum au ații în alte părți ale lumii”, spune Dr. Bradley Willcox, un expert în longevitate și profesor la Hawaii University School of Medicine. „Oamenii au tendința de a mânca mai sănătos aici și de a exersa mai mult”, spune Willcox. Mai mult de 60% din populație practică o formă de exercițiu fizic, pe locul doi după statul Alaska. Dieta este și ea importantă, puțină sare, mult pește proaspăt, legume și fructe din abundență, lucru care ajută la protejarea organismului împotriva bolilor”, adaugă Dr. Willcox. Optimismul care îi caracterizează pe localnici s-a dovedit a fi bun pentru sănătate. Locuitorii insulelor Hawaii sunt cei mai optimiști, potrivit datelor furnizate de organizația Gallup. Tot mai multe studii arată că fericirea și optimismul sunt strâns legate de sănătate și longevitate. Persoanele cu o perspectivă pozitivă de viață se bucură de o calitate mai bună de somn, au un sistem imun mai puternic și un risc redus de maladii cardiovasculare, este opinia cercetătorilor de la Harvard University. Când vine vorba de sănătate și fericire, accesul la asistența medicală este un element important. La acest capitol, Hawaii stabilește un standard greu de egalat. Legile statului Hawaii obligă companiile să ofere angajaților care lucrează mai mult de 20 de ore pe săptămână, asigurare medicală. Ca urmare, spune Dr. Willcox, „oamenii primesc o îngrijire a sănătății foarte bună aici”. Locuitorii insulelor Hawaii pun prioritate pe timpul petrecut cu familia și prietenii – activități care au darul să reducă nivelul de stres și afectează pozitiv longevitatea. Spiritul de comunitate este foarte puternic aici, creând o perspectivă unică a stilului de viață. „Toate acestea duc la o viață liniștită și cu un nivel de stress foarte redus, spune Dr. Willcox”. În fiecare weekend, toată lumea iese pe plajă pentru un picnic cu familia și prietenii. Ca toți oamenii din orice altă parte a pământului, locuitorii din Hawaii trebuie să se confrunte cu realitatea obligațiilor de muncă și financiare. Dar adevăratul secret pentru stilul de viață Hawaiian poate fi ceva care nu poate fi măsurat în orice sondaj de opinie sau studiu științific: atitudinea lor față de viață. Hawaii sunt experți în viață, care este axată pe relațiile personale și experiențe bogate și mai puțin despre bani și averi, explică Ballard: „Chiar dacă oamenii trebuie să lucreze și să-și câștige existența, ei își fac timp pentru lucrurile care au valoare pentru ei – timpul cu familia”.
Textul săptămânii. „Cel ce va birui, va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, și el va fi fiul Meu”. Apocalipsa 21,7
Petre și Paul Gheorghe
