“ECHILIBRISMUL” în TEOLOGIE
Teoretic, un pleonasm, o absurditate. Practic, o nebunie, nenorocire.
“Cunoaşterea de Dumnezeu” nu este echilibristică. Legea naturală de “complementare” pentru echilibru nu este aplicabilă în lumea spirituală. Se poate spune “nici prea frig, nici prea cald” pentru o stare fizică de confort, dar nu se poate spune “nici prea bun, nici prea rău” pentru a se putea exista – existenţa în sine. “Echilibrul” propus de om, CĂLDICEL, este respins de Domnul.
Câte ceva acum, despre “echilibristica” nenecesară propusă de om, nu între “bune” şi “rele”, lucru prin definiţie absurd, ci”între bune şi bune”. LEGEA şi HARUL.
Neputându-se – după încercări disperate – de a elimina în vreun anume fel una din ele, mulţi au ajuns la concluzia că trebuie să găsească un ECHILIBRU între ele şi apoi să propună prin propovăduire “echilibristica” respectivă. Câteva zile în urmă am fost confruntat cu acest lucru, pe care vi-l destăinuiesc şi dumneavoastră.
Planul predicii era simplu şi foarte sugestiv de altfel, încât fără vreun efort anume, să rămână ascultătorului, care dacă ar fi încercat să scape de el îi cereau eforturi foarte mari.
Omul, bietul, este pe DRUM spre Împărăţia cerurilor. Acest DRUM este foarte ÎNGUST – cum scrie în Evanghelie – chiar mai îngust zicea el, şi de-o parte a lui este un abis – LEGEA, iar de cealaltă parte un alt abis – HARUL. Atenţia trebuie să fie foarte mare – ca mersul pe sârmă – pentru că odată alunecat piciorul spre abisul LEGII se cade în LEGALISM, sau în partea cealaltă alunecat în abisul HARULUI se cade în HARISM. Sfatul, “ai grijă, nu cumva”, era atât de stăruitor, încât drumul se îngusta atât de mult că se făcea o sârmă de circ, iar înaintarea prin “balansarea” meşteşugită când într-o parte, când în alta a corpului să-l salveze prin performanţa “echilibrului”.
Primul lucru care m-a tremurat a fost asocierea LEGII MORALE şi a HARULUI cu ABISURI. Al doilea, a fost despărţirea lor şi punerea în contradicţie, cu efecte negative asupra omului care devenise VICTIMA lor. Părea mai uşor pentru el să spună “nu merg pe acest drum la tot pasul gata să cad când într-o parte, când în alta, ceva este greşit”. Soluţia propusă însă, părea formidabilă şi atrăgătoare. PERFORMANŢA. Dacă reuşeşti această ECHILIBRISTICĂ, eşti nemaipomenit şi urmează aplauzele cereşti şi cununa învingătorului. După cum vedeţi, elementele biblice erau prezente din plin, dar scenariul era nu doar fragil, cum s-ar grăbi să-l eticheteze unii, ci fals de-a dreptul. El nu era construit pe LEGEA lui Dumnezeu cea veşnică şi pe HAR ca singura modalitate de salvare, ci era pe ECHILIBRISTICA pe care omul cu frică de moarte, dar şi cu răsplătirea PERFORMANŢEI, trebuia s-o facă. Lecţia practică era, “fii atent că te-ai aplecat periculos de mult înspre LEGE, ai grijă că eşti înclinat prea mult înspre HAR, contrabalansează-le căci mai ai doar câţiva paşi, să nu cazi tocmai acum”.
Mă gândesc şi eu acum cu dezvăluire publică spre dumneavoastră, că preţuirea LEGII DIVINE, nu poate fi niciodată mai mare decât trebuie, încât să devină un pericol pentru om. Trăirea ei în frumuseţea celor mai mici detalii, nu poate fi nicicând o primejdie, dimpotrivă. Nu poate fi vorba de vreo “abţinere” pentru contrabalansare. Când se spune “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta” ce “ECHILIBRISTICĂ mai este necesară? Când vorbim despre “HARUL CARE A FOST ARĂTAT”, cum am putea greşi în osanalele noastre pentru aşa iubire în vederea salvării din moarte? Când doar o fracţiune din măreţia lui poate încăpea în mintea noastră, la ce moment şi punct ar trebui să ne oprim din admiraţia lui pentru a ECHILIBRA, chipurile prin a nu-i aduce prea multe laude? Am strigat în inima mea: “Dă-i drumul omului, domnule propovăduitor, să preţuiască şi să ţină LEGEA cât se poate de mult şi de frumos, fiindcă acesta este DRUMUL. Dă-i drumul să se minuneze în faţa Harului, oricât, fiindcă acesta este DRUMUL, şi că de fapt ele sunt UN SINGUR DRUM şi mai ales SINGURUL DRUM spre Împărăţie. Lasă ECHILIBRISMELE între LEGE şi HAR. Dacă vrei să faci un lucru bun vorbeşte despre primejdia DISTORSIONĂRII lor. Căci LEGEA nu înseamnă LEGALISM şi HARUL nu înseamnă HARISM. Nu diminua importanţa LEGII din pricina legalismului şi nu stinge strălucirea HARULUI din pricina harismului!”
Acesta a fost episodul trăit de mine deunăzi şi vă spusei şi dumneavoastră câte ceva din el, pentru situaţia că se va întâmpla să fiţi confruntaţi în acelaşi fel. V-am spus doar ce am simţit eu şi atât. Fără nici o ECHILIBRISTICĂ.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
