TREBURI ÎNCURCATE – partea a II-a
(Să nu tulburăm sărbătorile)
Cu privire la ceva, şi de la un timp la orice, lumea se desparte în PRO şi CONTRA. Veţi zice repede, ba nu, mai este şi o categorie NEUTRĂ. O analiză mai serioasă a lucrurilor arată că aceasta nu există decât APPARENT, formal, mai ales în lucrurile spirituale.
Dacă omul ar fi confruntat de la început sau deodată cu ceva rău EVIDENT şi de DIMENSIUNI se pare că rezultatele ar fi altele, deşi nu putem face două experienţe DIFERITE, simultan. De exemplu, nu ştiu cum ar fi reacţionat Eva dacă şarpele i-ar fi spus să ia un porumbel, (am zis să-l IA şi nu să-l PRINDĂ), să-l taie şi să-l mănânce. Introducerea TREPTATĂ în RĂU este cea mai eficientă (pentru rău), după cum schimbarea spre bine DEODATĂ este absolut de preferat.
Noi nu suntem confruntaţi vizibil cu LUCRURI MARI, dar oricât ar părea de MICI, semnificaţia este aceeaşi şi urmările aceleaşi.
SĂRBĂTORILE sunt sărbători, ocazii de bucurie şi în general se consideră o necuviinţă a tulbura bucuria – cam de orice fel ar fi ea. Lasă omul să se mai bucure şi el măcar la sărbători că destul de necăjit e în rest. Cine mai împarte şi bucuria pe categorii, chiar că e socotit un fariseu. Lozinca ar fi “bucuria e bucurie şi gata”.
Mai înainte însă de CUM să ne bucurăm – lucru care la urma urmei are şi el însemnătatea lui – este de CE, adică în legătură cu CE, despre CE să ne bucurăm.
Ca să fie treaba ÎNCURCATĂ, se păstrează noţiunea de SĂRBĂTOARE, care prin definiţie e însoţită de BUCURIE şi se face zbatere mare pe CUM să NUMIM sărbătoarea, dându-se impresia că e un lucru FOARTE IMPORTANT, care atrage atenţia publicului şi împărţirea lui în PRO şi CONTRA, ca şi cum alegerea şi opinierea ar fi vitale, deşi amândouă aspectele se află în aceeaşi categorie. Intrându-se în această COMPETIŢIE de OPINIERE, se distrage atenţia de la înţelegerea frumoasă şi adevărată.
Să exemplificăm.
Cel puţin în partea vestică a lumii, (deşi cred că peste tot) media nu dezbate public dacă perioada de SĂRBĂTORI anuale 22 Decembrie-1 Ianuarie este autentic creştină, păgână, amestec, etc. Nu pune problema agoniei soarelui şi învierii lui anuale în această particulă de timp legată de astralitate – solstiţiul -, nici dacă NAŞTEREA, ÎNTRUPAREA Mântuitorului are vreo legătură reală cu ea – ci pur şi simplu rămâne la SĂRBĂTOARE – sărbători – bucurie.
Pe NECOMENTATE, pornind exact de-a-ndoaselea, se pune în discuţie naţională şi internaţională, dacă în această perioadă să ne urăm “CRĂCIUN FERICIT” sau “SĂRBĂTORI FERICITE”. Motivaţia acestei dezbateri este că urarea CRĂCIUN FERICIT, – formulă creştină (de unde?), ar face discriminare populaţiilor necreştine iar formula SĂRBĂTORI FERICITE ar fi mai cuprinzătoare de restul ideologiilor religioase şi seculare, dar ar fi cumva discriminatorie pentru creştini fiind lipsită de CRĂCIUN, elementul specific creştinătăţii.
În această dezbatere, dragii mei cititori, sunteţi invitaţi să opiniaţi, pentru că aparent altă OFERTĂ nu este. Greu de opiniat. ÎNCURCATĂ TREABĂ. Dacă zic, eu susţin “CRĂCIUN FERICIT” pentru 25 Decembrie, este NESCRIPTURISTIC. Dacă opiniez pentru “SĂRBĂTORI FERICITE”, accept ideea religiilor necreştine şi secularismului că într-adevăr în această perioadă a anului ceva important e de subliniat şi nu pot socoti aceasta o SIMPLĂ CONVENŢIONALITATE, adică zic TOŢI zic ŞI EU, că şi aşa nu înseamnă nimic. La urma urmei nici CRĂCIUN FERICIT nu însemnează nimic în această formulă. Atunci de ce să mai zic? Doar aşa, fiindcă zice TOATĂ LUMEA?
Dacă trec de partea “CRĂCIUNULUI FERICIT”, nu pot face acest lucru decât acceptând şi tot iarmorocul de forme ce i se cuvine, căci altfel ar fi o “trădare” prin “simulare”. Dacă trec de partea “SĂRBĂTORI FERICITE”, mă pierd în amalgamul de câte feluri de religii şi ateisme şi evoluţionisme le cuprinde formula.
Guvernele au probleme în această privinţă (nu de conştiinţă prea mult, zic eu, ci de neputinţa de a ţine masele de oameni în “părtăşie”). Tribunalele de asemenea. Institutele de învăţământ se chinuie şi ele să găsească soluţii de predare a învăţăturii. Locaşurile de închinare sunt vânzolite strigându-se când una când alta. Şi aşa, până ajunge jos de tot, la mine. La mine de unul singur căci poate nici chiar în familie nu se strigă la fel, în aceeaşi sufragerie, la aceeaşi masă de bucătărie, când una, când alta, după împrejurări.
Mai în glumă, mai în serios, prezentatorii de televiziune îşi urează când una, când alta, mai zâmbitori, mai crispaţi, nici ei neştiind ce şi cum şi arătându-se la fel de oameni şi ei.
Fiind creştini din marea dar DIVERSA lume creştină, noi, dragi cititori, încet, încet, ne-am obişnuit cu formula creştină – de ce să nu recunoaştem – şi ne este mai uşor să zicem CRĂCIUN FERICIT, chiar dacă cercetaţi în amănunt de conştiinţă nu ştim să răspundem de ce.
Întrebarea mea totuşi, ca parte doar din CÂTE CEVA, am mai avea ceva de făcut cu privire la aceste lucruri? Adică în afară de “Merry Christmas” şi Happy Hollyday”, nu mai e nimic? Ceva de genul Maranatha. Nu am nici un gând de ştirbire a BUCURIEI cuiva cu această întrebare. Ca şi dumneavoastră simt şi eu nevoia de a mă mai bucura căci necazurile sunt prea multe pe lume şi de atâtea feluri. Este doar o sfătuire între noi, încotro duce acestă TREABĂ ÎNCURCATĂ, chiar a sărbătorilor? Deşi mai e o săptămână până la sărbătoarea agoniei şi învierii soarelui şi a lui Moş Crăciun, ca un fel de pregătire, personal am fost nevoit să particip la vreo trei întâlniri de urări cântate (fără vreo semnificaţie creştină) în vreo zece feluri, două din ele chiar din Cartea de Imnuri cea mai recentă. Deja sunt obosit înainte de a începe sărbătorile oficiale. Dar nu putem spune că e fără importanţă, pentru că abia am terminat lecţia cu SĂRBĂTORILE de la Sitim la un pas de SĂRBĂTOAREA intrării în ţara făgăduită.
Şi să fiu sincer cu dumneavoastră, mă întreb dacă nu cumva cel rău nu ne distruge mai mult prin sărbători decât prin restrişte, ele fiind folosite ca un văl prin care să nu mai putem vedea sărbătoarea cea veşnică şi marea ei bucurie.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
