Între realitate şi ficţiune
Este vorba de un DOMN PROFESOR real – cu nume şi catedră şi cursuri şi ce mai este – şi un STUDENT despre care nu se ştie sigur dacă este real sau imaginar. Mai este vorba de o SCRISOARE – despre care iarăşi nu ştim dacă e reală sau imaginară – pe care studentul ar fi scris-o Domnului PORFESOR. Se mai ştie sigur că întâmplarea, sau pilda, este propovăduită în universităţi, de pe amvoane şi prin alte mijloace media ca ceva care stârneşte o nemaipomenită duioşie şi compasiune cuceritoare de suflete şi minţi. Din gura Domnului Profesor este preluată de mulţi iară şi iară ca un fapt cu rezonanţă uluitoare în fenomenele de ultimă oră.
Se ştie că relaţia PROFESOR-STUDENT, depăşeşte uneori relaţia TATĂ-FIU sau ENORIAŞ-DUHOVNIC, petrecându-se la vârsta la care căutările fiinţei umane ating efervescenţa şi acte de incredibilă emoţie se manifestă în fel şi chip. Pe acest fond de stări de lucruri, succesul celor pretinse a fi întâmplare reală, este foarte mare într-o audienţă foarte largă.
Domnul Profesor zice că a primit o scrisoare de la un Student al său – nimic neobişnuit – şi ţine să ne-o aducă şi nouă la cunoştinţă, pentru că o socoteşte extraordinară. Conţinutul pe scurt ar fi: Studentul, un băiat de vârsta tinereţii, nu-i dă numele, mărturiseşte că este homosexual, dar nu în practică deocamdată ci în concepţie şi în înclinaţii. El spune că nu are încă nici o experienţă de acest gen şi mai mărturiseşte Domnului Profesor că are de gând să traiască în CASTITATE şi în perioada de până îşi va găsi pe ALESUL inimii lui, şi după aceea, avându-l ca partener de intimitate NUMAI pe el, păstrându-şi astfel patul curat cum zice în Biblie. Cu alte cuvinte, toate rânduielile biblice respectate şi înainte şi după căsătorie, singura diferenţă că în loc de o EA este un EL. După ce îi mărturiseşte Domnului Profesor hotărârile sale de credincioşie faţă de CEL ce va fi SOŢIA lui, îl roagă să-şi spună părerea cu privire la situaţia sa aşa de specială.
Domnul Profesor este copleşit în sentimentele sale umane de atâta sinceritate şi încredere pe care studentul a avut-o în el şi pe oriunde se duce şi de câte ori are ocazia scoate scrisoarea pe care o poartă cu el şi o citeşte cu lacrimi în ochi, stârnind simpatia publicului.
Pentru că acest lucru se petrece acum când problema homosexualităţii e gata să atingă apogeul dezbaterii la cele mai înalte nivele guvernamentale naţionale şi internaţionale cum ar fi Uniunea Europeană, scrisoarea cu pricina are un impact extraordinar. Publicul care a mai rămas reticent la legalizarea acestui fel de CĂSĂTORIE, trebuie câştigat nu prin argumente filozofice sau teologice, pentru că astfel de argumente chipurile nu sunt de găsit, ci printr-o innundaţie sentimentală, de caritate, de compasiune, de îngăduinţă, de bunătate ce s-ar vrea rudă cu iubirea de aproapele.
Într-o astfel de atmosferă, legalizarea se face mult mai uşor. Topirea inimii în sentimentalism va eclipsa vegherea minţii la substanţa morală. Dar iată-ne trecuţi la comentarii, ceea ce nu am avut în vedere neapărat, lăsându-le cum se cuvine, pe seama fiecăruia dintre dumneavoastră, dragi cititori, poate mai bine fiecare pentru sine.
Câtă şansă are această scrisoare de a fi reală? Ar fi unicat în istoria lumii. Câtă şansă este ca ea să fie un prefabricat? Pe o motivaţie? Ar fi unicat în istoria lumii de asemenea.
Iarăşi îmi trece prin minte că ceea ce nu se reuşeste prin proteste de stradă, dezbateri în tribunale de oamenii legii, discursuri prin academii etc. se poate câştiga prin flacăra sentimentală a unei simple scrisori, fie ea şi imaginară. Despre astfel de lucruri, dumneavoastră dragi cititori, ce vă mai e prin minte?
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
