Despre CINE este Domnul, CUM este Domnul, CE este Domnul
Despre CINE este Domnul, ne mai descurcăm cumva. Mai găsim înţelesuri în noi înşine, în bibliografia imensă din afara noastră. Mai adunăm ceva definiţii, declaraţii din care am încropi un mic discurs deşi prăpădit şi cu care la urma urmei nu ne-am putea lăuda, ci mai degrabă ruşina. Îmi place foarte mult extrapolarea pe care o face Ellen White despre CINE este Domnul, cu ocazia intrării Sale triumfale în Ierusalim, preluând de fapt textul profetic sacru. Şi pentru că este unicat îmi place să amintesc această extrapolare în întregime ori de câte ori am ocazia. Fac lucrul acesta şi acum.
“CINE este ACESTA? Ucenicii plini de duhul inspiraţiei, răspund la această întrebare. În cuvinte elocvente ei repetă profeţiile despre Hristos:
Adam vă va spune: “El este sămânţa femeii care trebuia să sfărâme capul şarpelui”
Întrebaţi pe Abraam, că vă va spune: Este “Melhisedec, Împăratul Salemului”,” Împăratul păcii”. Geneza 14, 18
Iacob vă va spune: “El este Silo din seminţia lui Iuda”.
Isaia vă va spune: “Emanuel”, “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”, Isaia 7, 14; 9, 6.
Ieremia vă va spune; Odrasla lui David, “Domnul, Neprihănirea noastră”. Ieremia 23; 5, 6.
Daniel vă va spune: El este Mesia.
Osea vă va spune: El este “Domnul oştirilor: Numele Lui este Domnul”, Osea 12, 5.
Ioan Botezătorul vă va spune: El este “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, Ioan 1, 29.
Marele Iehova a proclamaat de pe tronul Lui: “Acesta este Fiul Meu prea iubit”, Matei 3, 17
Noi, ucenicii Lui declarăm: “Acesta este Isus, Mesia, Domnul vieţii, Răscumpărătorul lumii”.
Iar domnul puterilor întunericului Îl recunoaşte, zicând: “Ştiu cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu”, Marcu 1, 24.
Ieşind din circumstanţele momentului de mai sus şi străbătând Evangheliile şi Epistolele şi Apocalipsa, şi adunând despre CINE este EL, se face o constelaţie de înţelesuri. Pentru acum, fie şi numai ucenicul Toma cu al său “Domnul meu şi Dumnezeul meu”, după care nu poate urma altceva decât închinarea.
După ce Domnul a spus despre Sine “EU SUNT CEL CE SUNT”, parcă nu s-ar mai cuveni spus nimic despre CINE este El. Şi totuşi, făpturile Lui, ne place şi nouă să ne lăudăm cu CINE este El în fel de fel de spuse ale noastre considerându-L al nostru, fiind ai Lui. Între Domnul cerurilor şi Fratele nostru mai mare, Mântuitorul, este loc pentru oricine şi orice circumstanţă să spună, să se spună în felul în care i se pare cel mai potrivit CINE este El, chiar uneori spunând tăcând minunat.
Despre CUM este Domnul, ne spune şi El în multe feluri şi ne spun toţi credincioşii Lui care nu s-au putut opri să se minuneze în vorbitul despre EL. Nu există un echivalent despre CUM este El la cel despre CINE este El spus prin “Eu sunt CEL CE SUNT”. De exemplu “plin de îndurare, bogat în bunătate” este ca marea care îşi joacă liniştită valurile la poalele muntelui de neclintit. Este clipocitul şi nu unde începe şi unde se sfârşeşte el, pentru că la auzirea clipocitului nu se cuvin alte preocupări. O stare.
Trecând însă la CE este Domnul, mă simt ca Pavel aruncat în ţărână pe drumul către Damasc. Deşi parcă s-ar înjgheba ceva definiţie de felul “apa vie”, “pâinea vieţii”, “lumina lumii”, “calea, adevărul şi viaţa”, “iubire – IUBIREA”, sunt încă departe de a cuprinde ceva care să fie reprezentativ, prin care să-mi fie reprezentat. De unde până unde, de când până când. Nici unde, nici când. Mereu peste tot ce înseamnă? Înainte mai m-aş duce cu gândul la fără sfârşit, dar înapoi la fără început mă gândesc cam degeaba. Însă tocmai această neputinţă de cuprindere îmi este nespus de scumpă, despre dimensiuni şi definiţii nu poate fi vorba în legătură cu CE este Domnul. Singurul lucru pe care-l pot face este să-L arăt, să mi-L arăt iar şi iar, spunând “ACESTA este El, CEL CE ESTE şi care este AŞA”, rămânând minunata taină despre CE este El. Existenţa, trăirea, poate fi considerată zbaterea fericită de a înţelege din despre CINE este Domnul şi CUM este Domnul, CE este Domnul.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
