20
Views

benone_burtescuLumea cadourilor

Aţi citit bine. Nu este vorba de LUNA CADOURILOR, ci de LUMEA CADOURILOR. Nici un fel de referire la ceea ce în mod obişnuit înţelegem prin “facerea de cadouri”, cu toate că aceasta are gradul ei de deşertăciune şi vulnerabilitate.

Ca de obicei, – dacă nu ne-am plictisit de acest lucru -, din punct de vedere al înţelesului de limbaj, arătăm deosebirea între “cadou”, nuanţă seculară, şi “dar”, nuanţă spirituală. Sunt pe prea puţin drept numite sinonime, pentru că e dificil de spus în dreptul “cadoului” – binefacere, milă, ofrandă, prinos, har etc. care stau aşa de bine aşezate în dreptul “darului”. S-ar merita desigur şi ar fi minunat să vorbim despre “darul vieţii”, “darul mântuirii”, “darul vieţii veşnice”, dar în primirea acestuia nu este rău să vorbim şi de falsificarea “darului” de către Satana care de la creaţiunea omului se ocupă de “cadouri” pentru el.

Caracteristica de seamă a cadoului este înveşmântarea lui pentru a fi făcut cât mai atrăgător. Este istoria fructului oprit trecut prin fel de fel de împodobiri. Ceea ce se numeşte “ambalajul” sau forma de “prezentare” joacă uneori un rol decisiv. La nivel individual sau colectiv, efectul este acelaşi.

Spre deosebire de situaţia unui obiect de mică valoare ambalat într-o împodobire uneori mai costisitoare decât conţinutul în sine, unde pierderea nu este prea mare, în lucrurile spirituale se poate ajunge la pierderea vieţii veşnice pe ambalajul acestei vieţi temporare.

Trăim în LUMEA CADOURILOR, în TROIA. Pentru un troian, cel mai frumos cadou era CALUL, calul din intrinsec în activitatea zilnică de pace şi în situaţie specială de război. Aheenii ştiau lucrul acesta, şi de aceea nu le-au făcut cadou o capră sau un câine, care ar fi fost aruncate la gunoi de către troieni imediat. Calul, simbolul troeinilor a prins, făcut foarte “măiestrit”, le-a luat minţille oamenilor şi în loc să-l arunce în râpă ca pe un fals venind de la adversar, s-au tot minunat bucurându-se de el până ce a venit noaptea şi au mers la culcare sub semnul acesta ecumenic de bun augur, că în sfârşit s-a făcut pace, mai mult de o mie de ani de pace. Ce a ieşit noaptea din el şi ce s-a întâmplat cu Troia şi troienii ştim cu toţii.

Modelul acesta de devastare spirituală este folosit de Satana în zilele noastre. Domnul zice: “Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori”, Matei 7, 15. Apostolul Pavel avertizează: “Ştiu bine că după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma”, Fapte 20, 29. “Gâdilarea urechilor” este ambalajul. Aşa zisul “cadou” este conţinutul devastator de suflete, învăţătură diferită.

Calul TROIAN are acelaşi efect în sufletul cuiva, în comunitatea cuiva, în biserica cuiva. “Prea puternică pentru a cădea”, se zicea despre Troia şi era adevărat dacă asaltul venea printr-un atac deschis şi nu prin FRUMOSUL CAL CADOU.

Oferta de AVANTAJE lucrează la toate nivelurile societăţii omeneşti şi ale ierarhiilor bisericeşti sau intrabisericeşti. Care denominaţiune s-ar vrea mai la urmă şi nu mai în frunte? CALUL este şi un fel de recunoaştere a superiorităţii, este cumva şi un gest de închinare. Faci cadou un CAL şi câştigi TROIA. Oferi un fruct şi câştigi omul. Să tot facă Satana asemenea cadouri. Să tot piardă omul nemurirea şi gestul său să fie plătit cu ce preţ!

Reprezentanţi de seamă ai BAZŞ nu ne asigură, dar ne dau de înţeles că în Biserică nu ar fi nici un CAL TROIAN pe care credincioşii să-l adore şi de care să se bucure şi din care peste noapte să iasă aheenii doritori de căderea ei, care să propăvăduiască o altă învăţătură. Cei de acolo ştiu mai bine căci ei supraveghează, dar nu cred că trebuie ignorată avertizarea Sfintelor Scripturi despre CADOU, despre OFERTĂ de mai mult, de mai înalt, de mai statistic, de mai…

Desfătarea în cadouri, privilegii, avantaje de tot felul, este profetică şi Apocalipsa vorbeşte despre ea ca fiind şi motivul căderii de pe urmă.. Ce altceva decât “femeia desfrânată” desfătându-se de cadourile – a citi “privilegiile” şi “bunăstarea” oferite ei de mulţimea împăraţior lumii.

Deşi Biblia nu spune acest detaliu, Ellen White are înţelegere, că Satana a rupt un fruct din pomul oprit şi l-a pus în mâinile pe jumătate deschise ale Evei. Legile “facerii de cadouri” sunt aceleaşi azi. Fructul întins şi o mână “deocamdată” poate nedecisă să-l primească, dar care nu este retrasă pentru a-l lăsa să cadă. MOMENT DECISIV. Eu sunt prea necunoscător de situaţie să spun dacă din punct de vedere colectiv suntem în acest moment sau dacă din nefericire am trecut de el acceptând cadoul. Tot ce pot face este să mă gândesc asupra lui şi în aceasta nu este, cred, nici o greşeală. N-au lăsat aheenii cadou pentru noi? Foarte bine! Au lăsat un CAL? Haideţi să-l împingem în râpă în afara porţilor cetăţii de învăţătură a Sfintelor Scripturi. Nu e vorba de vreun coşmar, ci de o realitate lucidă ancorată în adevăr.

Legenda CALULUI TROIAN sau a CUTIEI PANDOREI de provenienţă păgână, n-ar fi necesar să ne facă lecţie, căci Sfintele Scripturi sunt pline de aceste învăţături. Cer iertare Domnului pentru acest lucru dacă este greşit exemplificat şi dumneavoastră dragi cititori, dacă nu mai era nevoie a fi spus nici măcar în “câte ceva”.

Pe linia păgână, LUMEA CADOURILOR, deşi ca poveste doar, este la fel de prezentă din start, ceea ce arată că ideea este veche de când Lucifer. Prima femeie creată de zei – PANDORA – primeşte de la mai marele zeilor, ZEUS, cadou o CUTIE cu toate relele. Încotro au luat-o la deschiderea ei, se ştie, nu se ştie, dar pe fundul cutiei a rămas doar SPERANŢA, de care toată lumea se agaţă în disperare. Ce fel de speranţă? Speranţă în ce? Speranţă în cine?

După DARUL suprem pe care Mântuitorul ni l-a făcut la Golgota ce rost mai au CADOURILE cu alte învăţături oricât ar fi de frumos ambalate?

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

| Generale |
Despre autor
-