Legea şi Harul DRAGOSTEI
Cele mai bune seminarii despre HAR sunt cele raportate la LEGE şi cele mai bune seminarii despre LEGE sunt cele raportate la HAR. Aşa procedează Apostolul Pavel în Epistolele sale prin INCLUDERE şi nu prin ELIMINARE, mai bine zis prin arătarea CONSUBSTANŢIALITĂŢII lor spusă ferm pe hotarul artificial creat de unii, prin strigătul său NICIDECUM! Una nu poate exista fără cealaltă. Mai precis fiecare există doar prin cealaltă. Atât CREDINŢA cât şi ASCULTAREA mor în singularitatea forţată, nenaturală. “Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte este moartă în ea însăşi”, Iacob 2, 17; “vă va curăţi cugetele voastre de FAPTELE MOARTE”, Evrei 9, 14. Cumva, poate e mai frumos să spun că la un seminar despre HAR este mai util să vorbim despre Lege şi invers. Adică ce ar fi greşit să spunem chiar că LEGEA este mai mult HAR decât LEGE şi că HARUL este mai mult LEGE decât HAR?
Apostolul Pavel a fost confruntat el însuşi cu aceste lucruri pe drumul spre Damasc la o înţelegere mai bună a lor, şi ne oferă trăirile sale şi nouă, îndrăznind chiar să ne spună “călcaţi pe urmele mele”. Adică să învăţăm din experinţele lui. Adică să strigăm şi noi cu el “NICIDECUM”, atunci când cel rău ne ispiteşte cu ELIMINAREA LEGII sau ELIMINAREA HARULUI, despărţindu-le nefiresc.
În împrejurarea credincioşilor (nu necredincioşilor) din Corint, Apostolul se întâlneşte cu altă situaţie despre care se pot spune multe, dar acum numai câte ceva. FAPTELE şi CREDINŢA erau prezente căci seminarul despre ele fusese înţeles. Ei le arătau lui Pavel sub forma cea mai înaltă. Ce mai lipsea de nu mergea viaţa spirituală în comunitate? Lipsea DRAGOSTEA. Pentru eficienta lecţie de DRAGOSTE, apostolul ia asupra sa problematica din Corint şi nu acuză pe niciunul din fraţii săi de acolo. “Chiar dacă aş avea TOATĂ CREDINŢA”, şi face referire apoi la Evanghelie, “aşa încât să mut şi munţii”…“şi n-aş avea DRAGOSTE nu sunt nimic”. Intrând acum în stilul său de argumentaţie, întrebăm şi noi, prin această zicere desfiinţează el CREDINŢA? Răspundem cu acelaşi cuvânt al său, NICIDECUM! Apoi, trece şi la FAPTE zicând: “Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea săracilor”, aluzie din nou la textul evanghelic, “nu-mi foloseşte la nimic”. Desfiinţează el oare FAPTELE BUNE spunând aşa? Ne vine repede în minte cuvântul NICIDECUM! Şi înainte şi după această situaţie el a spus să fim “cei dintâi în FAPTE BUNE”. Atunci ce vrea să spună el în acest seminar intitulat DRAGOSTEA? Ce altceva decât că CREDINŢA e bună, că FAPTELE BUNE sunt bune, dar că fără de DRAGOSTE ele sunt moarte şi doar DRAGOSTEA le poate învia, le poate face TRĂIRE. Deşi Apostolul nu era un promotor de elemente spirituale separate cu ierarhie de independenţă, ajunge să spună că DRAGOSTEA este mai mare decât CREDINŢA. Este? Sigur că este. CREDINŢA este vitală în contextul Planului de Mântuire cu referire la omul de mântuit, dar ca în expresia biblică “CREDINŢA care lucrează PRIN DRAGOSTE”, Galateni 5,6. Desigur, “demonii” care “CRED şi se înfioară”, nu cred din DRAGOSTE sau prin ea. Dar LEGEA? “Ţinta PORUNCII este DRAGOSTEA”, 1 Timotei 1, 5. LEGEA DRAGOSTEI? CREDINŢA DRAGOSTEI? Păi ce altceva este RĂSTIGNIREA Domnului nostru Isus Hristos? Se poate vorbi despre CREDINŢA în jertfa Lui fără a aminiti DRAGOSTEA Lui pentru noi şi DRAGOSTEA NOASTRĂ pentru El? Se poate vorbi despre FAPTE BUNE fără motivaţia DRAGOSTEI noastre din DRAGOSTEA Lui?
Am abordat DRAGOSTEA în contextul CREDINŢEI şi LEGII pentru că Sfânta Scriptură ne avertizează că spectrul profetic al zilelor de pe urmă este că “DRAGOSTEA celor mai mulţi se va răci”, şi că doar amăgirea CUNOAŞTERII despre CREDINŢĂ şi LEGE nu o poate substitui. Ca un produs care poartă semnătura făcătorului său, pe CREDINŢA şi FAPTA noastră să fie semnul divin care este DRAGOSTEA Lui arătată în MAREA JERTFĂ, care este CUNOAŞTEREA CUNOAŞTERII şi TAINA TAINELOR. Domnul nu ne va opri de la intrarea în Împărăţia Cerească pe motiv că am CREZUT prea tare, sau că am făcut prea multe FAPTE BUNE.
Legea şi Harul sunt DRAGOSTE.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
